Cum sa ne crestem copiii fara a le aplica pedepse fiziceIn societatea contemporană, fiecare părinte interesat de buna dezvoltare a copilului său îşi doreşte să implementeze în caracterul acestuia cele mai bune trăsături, fiind conştient în acelaşi timp că prin tot ceea ce trăieşte, oferă un model de comportament copilului său.
.
În această ocazie am ales să discutăm despre una dintre calităţile de părinte care ajută la creşterea şi dezvoltarea copilului fără violenţă: calitatea de părinte cu atitudine pozitivă ca o alternativă la metodele de corecţie a comportamentului copilului prin pedepse fizice.
.
Luăm în discuţie acest fapt, deoarece în contextul evoluţiei din ultimele decenii au fost aduse schimbări importante şi în atitudinile şi comportamentele legate de pedepsirea copilului. Nu numai că pedeapsa fizică a fost interzisă prin lege, iar creşterea fără violenţă a copilului a devenit o problemă a drepturilor omului, dar s-a dovedit că, de cele mai multe ori, pedeapsa fizică are un efect contrar celui aşteptat. Şi vom argumenta de ce este de preferat atitudinea pozitivă a părintelui în schimbul pedepsei fizice, din punctul de vedere al efectelor produse pe termen lung în caracterul şi personalitaea copilului.
.
Pe termen scurt, pedeapsa fizică pare să fie eficientă, prin inducerea supunerii. Pe termen lung, în loc să disciplineze copilul, poate duce la dezvoltarea comportamentelor opuse, precum agresivitatea, delincvenţa şi manifestările antisociale. Copiii pot dezvolta, de asemenea, sentimente de teamă, furie şi anxietate şi pot învăţa că forţa, şi nu argumentele logice, primează în rezolvarea conflictelor.
.
Dimpotrivă, internalizarea principiilor este maximă atunci când părinţii utilizează strategii care se bazează cât mai puţin pe relaţia de putere, punând, în schimb, accentul pe explicarea aşteptărilor şi a comportamentelor dorite.
.
Uneori, părinţii recurg la pedepse fizice din neputinţă, din teamă sau pentru că nu ştiu ce altceva să facă. Cel mai important factor în abordarea problemelor de disciplină îl reprezintă prevenirea, prin oferirea de modele şi prin stabilirea unei relaţii în cadrul căreia copilul se simte iubit şi în siguranţă. Copilul tinde astfel să fie mai „ascultător”, chiar şi atunci când trebuie să-şi corecteze comportamentul. În felul acesta, putem spune că a educa este mult mai important decât a pedepsi, şi poate că nici nu ar trebui să vorbim despre pedeapsă, ci doar de educaţie.
.
Cercetătorul suedez Staffan Janson a dezvoltat unele direcţii pentru creşterea fără violenţă a copilului. El a identificat următoarele condiţii în relaţia părinte-copil ca fiind importante pentru promovarea unui comportament pozitiv la copil:
• Menţinerea unei atmosfere emoţionale pozitive în interiorul căminului, prin joc, căldură părintească şi afecţiune faţă de copil;
• Acordarea de atenţie copilului pentru obţinerea unui comportament pozitiv;
• Constanţă în alcătuirea programului şi a conţinutului activităţilor şi interacţiunilor cotidiene, pentru a reduce rezistenţa copilului, precum şi pentru a face sarcinile „neplăcute” mai puţin stresante;
• Reacţii similare la comportamente asemănătoare, într-un mod care nu dăunează armoniei relaţiei părinte-copil;
• Flexibilitate, mai ales în relaţia cu copiii mai mari şi cu adolescenţii, ascultare şi negociere, pentru a reduce episoadele în care copilul nu se comportă conform aşteptărilor părinţilor.
Cum putem schimba comportamentul unui copil?
Alternative la pedeapsa fizică
Un exemplu din Belgia
Autoritatea administrativă în domeniul copilului şi familiei din Flandra („Kind en Gezin”) sfătuieşte părinţii să folosească una dintre următoarele metode atunci când doresc să schimbe sau să corecteze comportamentul copilului lor:
Ignoraţi-l!
Puteţi ignora copilul, părăsind camera sau prefăcându-vă că nu l-aţi auzit. De exemplu, când copilul dumneavoastră refuză să-şi pună jucăriile la loc, puteţi să-i spuneţi că nu o să aveţi timp pentru el decât după ce jucăriile sunt înapoi la locul lor şi puteţi continua să vă vedeţi de treabă. Într-o primă fază, comportamentul nedorit poate continua, dar dacă si dumneavoastră continuaţi să aplicaţi metoda, comportamentul respectiv se va diminua. Atunci când copilul începe să devină agasant, când sunteţi la cumpărături, este recomandabil să îi ignoraţi comportamentul. Niciodată să nu ignoraţi comportamentul copilului dumneavoastră atunci când acest comportament este periculos.
Dezaprobaţi comportamentul copilului însă nu şi persoana copilului
În loc să-l pedepsiţi, puteţi să vă manifestaţi dezaprobarea faţă de comportamentul copilului dumneavoastră, fie prin tonul vocii, fie prin atitudine. De exemplu: „Nu, nu poţi da drumul la televizor”, „Opreşte-te şi asigură-te înainte să treci strada”, „Nu-mi place că nu te-ai şters pe picioare înainte să intri în casă”. Dezaprobaţi comportamentul, nu copilul. Spuneţi „Nu cred că e bine că nu vrei să mă ajuţi”, în loc de „Nu eşti un copil bun”.
Lăsaţi copilul să suporte consecinţele negative ale comportamentului său
Şi acesta este un mod de a corecta comportamentul copilului. Prin această metodă, copilul învaţă care pot fi consecinţele comportamentului său. Dacă, de exemplu, copilul dumneavoastră intră în casă cu pantofii murdari puteţi să-i spuneţi: „Te-am rugat să nu intri în sufragerie cu pantofii murdari. Pantofii se lasă la intrare. Acum, în loc să ne jucăm, va trebui să curăţăm amândoi podeaua.”
Luaţi o pauză
Iată o altă metodă de a-l face pe copil să înţeleagă consecinţele unui comportament negativ: încercaţi să îl calmaţi, punându-l să stea jos şi să se gândească la ce a greşit. Puteţi chiar să-l trimiteţi în altă cameră, dacă vă temeţi că vă puteţi pierde controlul. Uneori acest lucru este necesar pentru a vă calma atât dumneavoastră, cât şi copilul. Copilul poate reflecta o clipă la ceea ce a făcut. Ca părinte, puteţi şi dumneavoastră să vă calmaţi, pentru a evita să faceţi lucruri necugetate, cum ar fi lovirea copilului.
Este important să vă păstraţi calmul şi să-i explicaţi copilului de ce trebuie să se gândească la ce a făcut. Nu are nici un rost să lăsaţi copilul în locul respectiv prea mult timp. Ţineţi cont de vârsta copilului. Regula este: un minut pentru fiecare an din vârsta copilului. Un copil de trei ani poate fi izolat trei minute. Puteţi, de asemenea, să-i spuneţi copilului că se poate întoarce după ce s-a calmat. Nu trimiteţi copilul într-un loc neprietenos. Copilul nu trebuie să se sperie sau să devină confuz. Nu este recomandabil să trimiteţi copilul în astfel de situaţii în dormitorul lui, pentru că acesta poate să asocieze dormitorul cu pedeapsa, iar dormitorul trebuie să fie un loc atractiv şi sigur pentru somn.
Luaţi-i un lucru care îi place sau daţi-i o sarcină care nu-i face plăcere
Puteţi să vă determinaţi copilul să-şi schimbe comportamentul punându-l să facă ceva ce nu-i place, de exemplu să spele vasele sau să pună masa. Acest mod de corectare se potriveşte mai degrabă copiilor mai mari, dar nu este recomandat pentru copiii de vârstă mai fragedă. Puteţi, de asemenea, să-i interziceţi copilului să facă ceva ce îi place, de exemplu să se uite la televizor sau să meargă afară. Este important să vă faceţi înţeles şi să fiţi siguri că aţi menţionat comportamentul pe care îl dezaprobaţi. Aveţi grijă să existe proporţionalitate între măsura de corecţie şi comportamentul incriminat. Fiţi coerent şi aplicaţi-vă deciziile în mod eficient. Asiguraţi-vă că şi partenerul/partenera dumneavoastră este de acord.
DE REŢINUT
1. Încercaţi să vă concentraţi asupra răsplătirii copilului, şi nu asupra pedepsirii lui. Pedepsiţi-vă copilul cât mai rar posibil. Răsplătiţi-l cât mai des posibil: reacţionaţi în mod pozitiv, acordaţi-i atenţie, etc. Este mai bine să răsplătiţi mai des un comportament pozitiv şi să găsiţi metode alternative. Răsplătindu-vă copilul în mod frecvent, vă veţi asigura o relaţie bună cu acesta. Copilul dumneavoastră va dobândi o mai mare încredere în sine şi va începe să repete comportametnele pozitive.
2. Reacţionaţi imediat la un comportament nedorit al copilului. NU spuneţi, de exemplu, „… în seara asta nu o să te uiţi la televizor, pentru că nu te-ai spălat pe dinţi de dimineaţă”.
3. Uneori veţi tinde să vă pierdeţi cumpătul. Nu scuturaţi copilul, căci poate fi periculos. Este mai bine să-l trimiteţi în altă cameră pentru o vreme, ca să vă puteţi calma. Această masură ar trebui să nu dureze prea mult.
4. În privinţa copiilor, ca părinte, nu doriţi numai să nu acţioneze într-un fel anume, dar adeseori doriţi să obţineţi un anumit comportament. De aceea, este important să discutaţi situaţia cu copilul dumneavoastră şi să-i spuneţi ce ar fi putut să facă. De exemplu, sunteţi supărat că s-a jucat cu mingea în casă. Puteţi să-i explicaţi de ce v-aţi supărat şi, împreună, puteţi căuta un loc în grădină unde să se joace cu mingea.
5. După ce îi aplicaţi copilului o măsură de corecţie, este important să vă găsiţi timp să vă împăcaţi cu el. V-aţi supărat pentru că a făcut ceva rău, dar, după aceea, trebuie să fie clar că acest lucru va fi uitat. De asemenea, nu trebuie să-i reamintiţi copilului episodul fără motiv.
Informaţii adaptate după: http://www.kindengezin.be/KG/
Pe lângă aceste recomandări fiecare părinte trebuie să ţină cont de observaţia că fiecare copil este diferit. Unii îşi vor însuşi mai repede comportamentul dorit de părinţi, alţii vor avea nevoie de mai mult timp şi mai multă răbdare din partea acestora. Însă, oricât de multă strădanie va fi necesară din partea părinţilor pentru a corecta unele manifestări nedorite ale copiilor, părinţii trebuie să se asigure că transmit copiilor ideea că îi iubesc necondiţionat, îi preţuiesc şi sunt mândri de progresele lor.
Părinţii trebuie să-şi educe copiii în spiritul toleranţei, acceptării diferenţelor şi respectului faţă de cei din jur.
(Sursa: „Rolul şi responsabilităţile asistenţilor sociali în protecţia şi promovarea drepturilor copilului”)
Articol cules de Iuliana Danilă
Sursa: www.cercetatiscripturile.org
