O dată ce i se dă prilej în suflet, Satana începe să îşi contruiască întărituri în el şi inflluenţează mintea, voinţa şi emoţiile cu idei greşite şi concluzii nebiblice. Când Petru L-a certat pe Domnul pentru că a spus că va fi răstignit, Isus l-a mustrat pe Petru, dar a arătat şi cine l-a împins să facă o astfel de declaraţie: „Înapoia mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor” (Marcu 8:33).
Dacă permitem ca întăritura să rămână, începem să experimentăm în suflet elemente chinuitoare. Isus spune că acest fenomen este cauza pentru care nu îi iertăm pe cei care ne-au greşit. Un rege i-a iertat unui slujitor o mare datorie, dar acesta a refuzat să ii ierte unui semen de-al său o datorie mică. În schimb, l-a aruncat în închisoarea cu datornici. Când a auzit regele ce făcuse, l-a mustrat, l-a adus din nou la starea de datornic şi „l-a dat pe mâna cârmuitorilor, până va plăti tot ce datora.” (Matei 8:33).
După ce a spus această parabolă, Isus a zis: „Tot aşa va face şi Tatăl Meu cel ceresc dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.” (Matei 18:35)
Dovedeşte că ai fost iertat cu adevărat
Pocăinţa înseamnă să-ţi recunoşti păcatul, să te supui adevărului divin şi să te hotăreşti să asculţi de poruncile lui Dumnezeu. Numai după ce ne-am supus dreptăţii lui Dumnezeu putem să-I cerem să aibă milă de noi. „Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.” (Psalmi 147:11).
1. Mărturiseşte-ţi păcatele spunându-le pe nume
Când păcătuim Îl ofensăm în primul rând pe Dumnezeu, deoarece am călcat Legea Sa şi L-am răstignit pe Fiul Său, care pe cruce a fost pedepsit pentru păcatele noastre.Când ne mărturisim păcatele, trebuie să le spunem pe nume, aşa cum le numeşte Dumnezeu, ca de exemplu „adulter” (în loc de „a avea o relaţie”) şi „amărăciune” (în loc de „a fi profund rănit”). „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9).
2. Invocă sângele lui Hristos
Deoarece Hristos a murit pe cruce în locul nostru, putem accepta sângele Său ca ispăşire pentru păcatele noastre: „[…] fără vărsare de sânge nu este iertare” (Evrei 9:22). Câteva pasaje din Scriptură vorbesc despre puterea sângelui lui Hristos.
•„Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. Ei l-au biruit prin sângele Mielului…” (Apocalipsa 12:10-11).
•Suntem mântuiţi „cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.” (1 Petru 1:19).
• „Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii, şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.” (1 Ioan 1:7).
3. Roagă-L pe Dumnezeu să recupereze terenul pe care i l-ai cedat lui Satana
Este foarte important să Îl rugăm pe Dumnezeu să redobândească terenul pe care i l-am cedat lui Satana. Noi nu putem face acest lucru, dar Dumnezeu este cel care ne „înviorează sufletul.” (Psalm 23:3).
Strigătul nostru trebuie să reprezinte umilinţă totală, recunoaşterea neputinţei şi o predare totală faţă de voinţa lui Dumnezeu. Cuvintele strigătului de ajutor pot fi: „Doamne, Dumnezeule, Aba, Tată, ai milă de mine şi redobândeşte terenul pe care i l-am cedat lui Satana.” Dacă faci acest pas cu sinceritate, ar trebui să experimentezi imediat un simţământ de libertate, deoarece Satana nu mai are autoritate dacă tu nu i-o oferi. Deoarece Dumnezeu dobândeşte înapoi terenul care a fost al lui Satana şi deoarece noi ne împotrivim acestuia cu ajutorul Cuvântului lui Dumnezeu, cel rău va fugi de la noi. (Vezi Iacov 4:7)
4. Mărturiseşte tot ceea ce trebuie să mărturiseşti
Dacă nu experimentăm un simţământ de libertate, sau dacă acesta este de scurtă durată, se poate că Dumnezeu ne cere să ne mărturisim păcatele faţă de părinţi sau faţă de cei pe care i-am rănit. Acesta este un pas al umilinţei, dar este necesar, iar Dumnezeu ne va răsplăti cu şi mai mult har. „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” (Iacov 4:6). „Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare.” (Proverbe 28:13).
5. Desfiinţează întăriturile sau ideile greşite
„(Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumenzeu ca să surpe întăriturile.) Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu, şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:4-5).
Pentru a identifica întăriturile din gândirea noastră, este important să memorizăm şi să medităm la Cuvântul lui Dumnezeu, în special la porţiunile care vorbesc despre păcatul pe care l-am comis. Primind Cuvântul lui Dumnezeu în suflet, suntem în stare să restabilim adevărul Său în inima noastră: „[…] să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită.” (Romani 12:2) (Vezi şi Iacov 1:21).
6. Înlocuieşte întăriturile cu turnuri ale adevărului
Cea mai bună metodă de a împrăştia întunericul din suflet este să lăsăm să intre în el lumina. Fiind atenţi să citim, să studiem, să memorizăm şi să medităm la Cuvântul lui Dumnezeu, vom fi în stare să înlocuim ideile greşite cu adevărul, în acelaşi fel în care S-a împotrivit Isus ispitei, în pustie. (Vezi Matei 4:1-11).
„De aceea, lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.” (Iacov 1:21). „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.” (Psalm 119:9).
Cum Să-ţi Întipăreşti Sciptura în Minte
•„Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi.” (Coloseni 3:16). Cuvântul poate să locuiască din belşug în noi numai dacă îl memorizăm şi medităm la el.
•„Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1:8).
•„Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.” (Psalmi 1:1-3).
7. Repetă acest proces şi cu alte întărituri
De obicei ai un simţământ de bucurie şi de eliberare atunci când desfiinţezi o întăritură. Totuşi, aşa cum israeiliţii au avut de cucerit şapte popoare din Canaan, şi noi mai avem alt teren de redobândit şi întărituri de dărâmat. Nu trebuie să fim descurajaţi sau copleşiţi, trebuie să mergem înainte până vom birui.
Dacă suntem înşelaţi, lăsând să rămână alte întărituri, sau dacă pierdem în lupta cu vreuna, el vor continua să ne învingă prin gânduri false şi să ne tulbure sufletul cu emoţii distructive. Un pastor care se confrunta cu pofta, problemă ce părea de neînvins, a învins întăritură după întăritură timp de trei ani. După această perioadă de timp, a experimentat o libertate incredibilă, pe care nu o mai avuse din copilărie. După ce vom dărâma întăriturile, vom fi ispitiţi în continuare, dar trăind prin Duhul Sfânt, nu vom mai împlini pofetele firii. (Vezi Galateni 5:16)
