Cum trebuie sa reactionam atunci cand Biserica noastra este numita “secta”?
Biserica noastră poate fi numită “sectă” din ignoranţă sau răutate. Din ignoranţă, deoarece oamenii ne pot confunda cu alte grupuri religioase, cu unii extremişti sau cu concepţii incorecte referitoare la credinţa noastră.
Există câteva grupuri care folosesc numele “adventist de ziua a şaptea” în mod ilegal. Prin comportamentul lor provocator, ei pot atrage mai multă atenţie decât o face chiar Biserica. Ele se folosesc de numele nostru. Un grup dizident poate publica pagini întregi de materiale irelevante sau distorsionate într-un ziar naţional împotriva Papei, apoi să folosească numele “adventist de ziua a şaptea” la sfârşitul articolului ca semnătură.
Cine observă că nu este Biserica noastră? Acest gen de activitate clandestină întăreşte prejudecăţile faţă de Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea. Mulţi cititori îşi vor aminti numele, “adventist de ziua a şaptea” – atâta tot. Aceasta ar putea fi suficient ca să fim catalogaţi drept “sectă” de către unii.
Noi putem fi numiţi “sectă” din răutate sau potrivit unei strategii. Biserica noastră este o biserică care creşte în multe zone ale lumii. Noi evanghelizăm, construim şi administrăm spitale, şcoli şi chiar universităţi. Avem o agenţie bine cunoscută, ADRA, care ajută pe cei săraci din ţările în curs de dezvoltare, ceea ce poate crea gelozie, opoziţie sau ostilitate. Catalogarea noastră drept “sectă” constituie o metodă de a ne marginaliza. Ce să facem în această situaţie?
Mai întâi, ce este o “sectă”? Cine are definiţia corectă? Cine are autoritatea să numească alte biserici “secte”? Primii creştini erau consideraţi membri ai sectei lui Hristos. Apostolul Pavel spunea că este membru al partidei fariseilor, “cei separaţi”. Fiecare nou grup care se separă de alt grup poate fi catalogat drept “sectă” din punct de vedere sociologic.
Primii protestanţi erau o sectă desprinsă din catolici şi aşa mai departe. Majoritatea organizaţiilor religioase sunt secte desprinse din alte religii şi, la rândul lor, au sectele lor. Cuvântul în sine nu este negativ, ci exprimă o realitate sociologică.
Cu toate acestea, astăzi cuvântul “sectă” este folosit într-un sens peiorativ. În Europa, unele state au publicat liste ale “sectelor potenţial periculoase”. Practic, toate sectele riscă să fie condamnate ca fiind “potenţial periculoase”. În limbajul popular cuvântul “sectă” este asociat cu “izolare, guru, spălarea creierului, molestarea copiilor, sinucidere, bani, crimă…”
În al doilea rând, noi trebuie să evităm să acţionăm ca o sectă prin manifestarea unei mentalităţi sectare, adică prin adoptarea unei concepţii exclusiviste cu privire la noi, ca fiind mai buni şi mai sfinţi decât alte grupuri, separându-ne de alţi oameni şi distanţându-ne de societate şi problemele sale.
Grupurile pot cataloga o biserică sau un grup drept “sectă”, aceasta fiind practica curentă, în mulţi ţări, prin care este supusă discriminării şi negată libertatea religioasă a grupului şi chiar existenţa sa. Dacă sectele sunt potenţial periculoase, ţara consideră că trebuie să se apere de ele. Trebuie adoptate legi. Drepturile omului nu se aplică acestor oameni periculoşi. Se deschide uşa persecuţiei.
NOTA:
Aceaasta întrebare și răspunsul aferent este preluat din cartea „101 Intrebări pe care și le pun adventiștii” scrisă de John Graz și Bart Beach. Întrebările din această carte sunt reale, trimise de către membri ai Bisericii. Cu toate acestea, răspunsurile nu se consideră a fi replici oficiale.
John Graz şi Bert Beach nu au pretenţia de a oferi soluţii infailibile sau de a reprezenta ultimul cuvânt. Însă, având în vedere experienţa bogată în cadrul denominaţiunii, pe cea de conducători şi educaţia lor, ei au oferit răspunsuri bine gândite şi interesante la multe întrebări şi probleme propuse.
Sursa: www.adventist.ro
