Cununie

Buchet1

2
Curg apele in vaduri line
Si zilele trec in suvoi,
Dar dragostea  nu vine de la sine
Si nu ramane vesnic langa noi…
Daca-o aveti in suflet si in casa,
In ochi, pe buze, tu si el,
Sa aparati a inimii mireasa,
S-o aparati cu sabii de otel!
Caci dragostea se cere innoita
In faptul fiecarei dimineti;
Si-asa, de mana voastra ingrijita
Va fi izvor de sfinte frumuseti…
3
In fiecare dimineata
v-asteapta o rugaciune de iubire!
Si daca biruinta voastra va fi in veci
ca o izbanda a luminii asupra intunericului,
ingenunchiati, caci numai Lui Ii datorati
tot ce poate inima adora mai sublim,
toata fericirea voastra,
din vesnicie, in vesnicie,
Amin!
4
Iubirea voastra nu-i la intamplare,
E o minune-a harului ceresc
Si e dovada cea mai miscatoare
Ca oamenii se nasc si tot prin Dumnezeu traiesc…
Deschisa-i astazi ca sa va primeasca
Cetatea de iubire pe-amandoi;
Pasiti pe-aceasta cale-imparateasca
Si nu uitati deschisa
nici o usa
dupa voi!
5
Azi ati facut pasul cel mare:
Un pas spre jertfa ne-ntrerupta!
Nu va gatiti de sarbatoare,
Ci pregatiti-va de lupta!
Un vis curat de biruinta
Inunda al meu vers si gand,
Caci in Hristos de-aveti credinta,
Veti birui prin El oricand!
Si…fiindca pasul vostru mare
E-un pas spre jertfa ne-ntrerupta,
Nu va gatiti de sarbatoare
Ci pregatiti-va
de lupta!…
6
Invatati de la stanci sa sperati;
De la cer cer  sa luminati,
De la soare soare, sa risipiti caldura vietii,
De la nor  sa credeti in zbor,
De la zapada, sa va imbracati in alb,
De la copaci sa fiti puternici,
De la ploaie sa turnati peste altii
dragoste si impacare…
De la amurg cuvintele de inchinare,
De la iarba, umilinta…
Si de la stele  – biruinta.
Dar mai mult decat toate
Invatati in fiecare zi
de la Isus
Cararile
vietii curate.
7
Caminul vostru va fi o priveliste
pentru oameni si pentru ingeri;
si nu va sti nimeni cata sudoare
va fi pusa la radacina fiecarei frumuseti
nepieritoare…
Si nu va intelege nici un ochi
cum din durere si straduinti jertfitoare
se va plasmui o casa de piatra
pentru vesniciile
viitoare…
8
Domnul sa va  deschida ochii
Sa intelegeti dragostea care din doi
face una,
care te renaste,
care nu te minte doar cu o inflacarare,
care culege flori din stanca
si arome din spini,
care vede dincolo de ce se poate spera…
Doamne, cand Te mai cobori uneori
sa imparti daruri oamenilor,
da-le si lor partea:
iubirea
mai tare
ca moartea…
9
Pentru maine
sau pentru oricand veti traversa
nopti fara stele,
inimile voastre
sa ramana-n lumina cu harul in ele…
si nimic nu-l va stinge;
durerea si greul
dezamagirea,
ispita si pacatul
vor trece indata;
Dragostea
nu va pieri
niciodata!…
10
Voi sunteti  marturie si cetate de scapare,
cu doua turnuri inalte de dreptate…
Spre capatul istoriei de miaza-noapte
Voi sunteti doua din marile Lui fapte:
Nu  doua stele – ci fluvii de lumina;
Nu doua soapte – ci simfonii de slava,
Nu doua semne – ci univers de bucurii
si dragoste dumnezeiasca
pe care le veti sti descrie
intr-o zi
in limba
ingereasca…
11
Nu poate-nvinge bezna lumii deasa
Lumina din Cuvantul intrupat in voi!
Paziti-va cararea luminoasa,
si nu va-ntoarceti ochii inapoi!
Sa va ziditi in bucuria de-a fi una
In bratele iubirii lui Hristos!
Sa stiti ca nu-i usor
intotdeauna,
Dar nu-i alt lucru-n lume
mai frumos!
12
Ca sa-ntelegeti dragostea cea mare
Ascunsa-adanc in brazdele fiintei,
Se cere o-nteleapta cercetare,
Se cere apa clarelor izvoare,
Ce vor aduce forta biruintei!
Sunt pregatite inimile voastre?
De-acuma stiti iubirea a canta?
Toti ingerii din departari
albastre
Sa se coboare-n inimile
voastre
Sa faca viata voastra
OSANA!
13
Intunecat si fara de scapare
E-n valurile lumii orice vas…
Iubirea voastra fara inchinare,
Iubirea fara binecuvantare,
Ar trece-asa cum trece orice ceas…
De-aceea tot ca azi va fie cantul
Si sufletul – un foc de slava plin,
In curatie tineti legamantul
Si azi,
si-n veci de veci veci,
Amin!
Sursa: www.comisaniazs.wgz.ro
Buna dimineata!
Din cand in cand
prin ceruri strabate simfonia
unei intregi orchestre ingeresti…
Din cand in cand
in sufletele noastre inunda armonia
ecourilor ei.
E astazi ziua
cand ne simtim aproape de cer,
de bucuria lui, cu dorul
ca muzica ostirilor ceresti
sa nu se mai sfarseasca…
Cu voi, Creatiunea se repeta…
Se naste-o noua dimineata,
se pune-o noua temelie!
In cantece de bucurie si astazi
prin infinite spatii
tresalta stelele lui Dumnezeu.
In zorii diminetii voastre
ne-am adapat potirele
din apele de viata ale cerului dorind
sa umplem cupa sufletului vostru curat
cu soare…
Cu voi Creatiunea se repeta!
Aveti iubirea Lui material
cu care sa-naltati spre cer piatra pe piatra.
Cu  mainile voastre unite
ziditi arcada de Templu
in care credinta vesnic sa arda…
Umpleti-va in fiecare dimineata
petalele sufletului cu roua cereasca!
Iar Marturia din chivot
cu mii de mii
si mii de mii de pazitori ceresti
s-o ocrotiti, curata sa ramana
peste neguri.
A-toate Ziditorul cu drag va cerceteaza
sa vada daca bune-s toate…
Si iata, cu grija transplanteaza,
in dimineata care se-nfiripa,
o floare…
E floarea dragostei Lui!
Paziti-o sa urce curata  spre cer!
Sa raspandeasca in jur miresme
de lumina si iubire!
Iar dimineata voastra
s-o legati de celelalte dimineti
si visuri si cantecele voastre
de marea simfonie
a veacului ce va sa vie!
Pentru ca muzica ostirilor ceresti
sa nu se mai sfarseasca,
si ziua bucuriei voastre
sa se prefaca-n vesnica lumina,
si mantuirea sa inunde;
pentru ca in veci, neintrerupta,
cantarea intregii orchestre ingeresti
in ceruri sa abunde,
pentru ca numai Lui, curata,
sa-i fie inaltata si inima si jertfa si cantarea,
Acelui care este-n stare
sa tina in picioare
a voastra zidire, a voastra unire
de-a pururi!
Sursa: www.comisaniazs.wgz.ro
Cantec de nunta
In parcul vechi,sub tei batrani
ce pun orasului surdina,
trecand odata,am zarit,
pe-o banca,in lumini de mit
un Catalin si-o Catalina…
El,paj frumos,cu ochi de foc,
ea,o domnita dintre stele…
Erau atat de fericiti…
doi visatori indragostiti
in parcul vechi,sub ramuri grele.
Iar sus,rotindu-se usor
deasupra arcelor cu vita,
zburau uniti in felul lor
un porumbel si-o porumbita…
Priveam spre tinerii din parc.
Si el,cu ochii catre spatii,
rosti atunci un juramant-
ca teii-au tresarit in vant
ca de-un fior din constelatii…
A doua zi,in parcul vechi,
sub ramuri ce filtrau lumina,
i-am revazut pe-ndragostiti,
pe cei doi tineri fericiti,
pe Catalin si Catalina.
El,chip de zeu olimpian,
cioplit in marmora cu dalta.
Ea,o domnita din radvan
cu sclipet alb de portelan.
Dar,vai…domnita,era alta…
Iar sus,intr-un imens inel,
deasupra arceloc cu vita,
treceau acelasi porumbel,
zburand,ci-aceeasi porumbita…
Auzi tu,oare,om semet,
un glas ce striga dintre stele?…
O,rege al zidirii Mele,
nu esti tu oare mai de pret
ca zeci de mii de pasarele?…
Dar nu te uiti in jurul tau?
Nu te sfiesti,nu te-nspaimanta
ca sant mai buni doi porumbei,
fiinte care nu cuvanta?
Nu te-nfiori ca esti mai rau,
mai schimbator decat un flutur?
Cum sa-ti vorbesc?Cum sa te cert?
Si cum de umeri sa te scutur?
Nu te rosesti sa treci razand,
schimbandu-ti zi de zi perechea?
Nu sti ca tin asupra ta
mereu si ochiul si urechea?
Nu te sfiesti de crinii albi,
de florile din parc?de dalii?
de macii puri,infiorati,
din care zorii fac vitralii?
Nu vezi tu nufarul pe lac,
alb ca o stea in fapt de seara,
cum se pastreaza de curat
pe apa verde si murdara?
Citeste-n cartea Mea-n genunchi,
citeste-n murmure de lira!
Adam si Eva cum traira?
Ei paradisul la-u pierdut
si totusi nu se despartira.
Si n-au trait apoi ca soti
o zi,un an sau un deceniu.
Ci prima dragoste a fost
o casnicie de-un mileniu!
N-ai auzit ca lui Avraam
i-am dat cu bucurie tara,
caci el iubi pan la mormant
cu-aceeasi dragoste pe Sara.
Rebeca pentru Isaac
n-a fost iubirea lui intreaga?
Iar pentru Israel Rahela
n-a fost ea singura cea draga?
Si-apoi oricat s-a napustit
cel rau sa spulbere-armonia,
o,ce iubire a unit
pe blandul Iosif cu Maria!
Erau flori multe-n Nazaret
ce se-naltau ca sa-i priveasca.
Dar ele n-au vazut alt sot
si nici sotie mai cereasca.
Caci el era din cei putini
carora ingeri li se-arata.
Iar ea aleasa-ntre femei,
de-a pururi binecuvantata.”
Astfel de trainice iubiri
zidira temple-n tot pamantul.
Tu om semet,tu ce zidesti
calcandu-ti zilnic juramantul?
Iar voi,mireasa,mire scump,
voi care-n duh purtati cununa
casatoriei in Cristos,
voi astazi va uniti duios,
va intregiti pe totdeauna.
Deci,vrem ca cei ce stiu sa vada
privind la voi,la traiul dus,
sa poata fara teama spune:
„Da,casnicia e-o minune,
e un simbol venit de sus
al dragostei ce nu apune
dintre Eclezia si Isus.”
Si incheind,v-aduc aminte
cuvantul sfant si incercat;
„Tu mire,sa-ti iubesti sotia!
Iar tu,respecta-l pe barbat.”
DE veti gresi,primiti dojana,
si fiti un psalm,un colt de Rai!
Fii binecuvantata,———-
Fii binecuvantat,———–
Sursa: www.comisaniazs.wgz.ro
Asa precum…
Asa precum asteapta seva
Doi muguri insetati pe-un ram,
Adam o cauta pe Eva
Si Eva asteapta pe Adam…
Caci pe cararile vietii
Nu-i bine ca sa mearga singuri,
Ci doi… sa lupte cu nametii,
Si ca sa poata sparge ziduri…
In noapte, frig sau framantare,
Mai bine e sa fie doi,
Si pe o singura carare
Sa se-nvoiasca amandoi.
Si-asa precum hraneste seva
Doi muguri insetati pe-un ram,
Adam sa fie langa Eva
Si Eva tot langa Adam…
Frumos a fost sa se gaseasca,
Frumos va fi intotdeauna,
Dar mai frumos sa se… lipeasca,
Sa fie doi, si totusi una!
De stau sub pomii din gradina,
De vor culege flori de vis,
Sa stea intruna mana-n mana,
Fugind de fructul interzis.
Asa precum uneste seva
Doi muguri insetati pe-un ram
Sa fie una: Adam cu Eva
Si Eva una cu Adam.
Din prima mare dimineata
De cand e soarele si luna,
Am invatat mereu ca-n viata
Nu-i greu sa fie doi, ci una!
Dar voua, azi, ce va lipseste
Din tot ce este de folos?
Aceeasi seva va hraneste
Si-acelasi ram: Isus Hristos!
Sa fie-n veci, aceeasi, seva,
Sa fie-n veci acelasi ram:
Hristos, Adam, Hristos si Eva,
Hristos cu Eva si Adam!
Sursa: www.comisaniazs.wgz.ro

EA
Iubitul meu, ce mult te-am cautat!
Am alergat pe strazile cetatii
Si-apoi in visul meu mi te-am sapat
Adanc, ca o fantana-a tineretii…
EL:
Iubita mea, te-astept de multa vreme,
Ca marea ce se plange de furtuna,
Si glasul tau l-astept ca sa ma cheme,
Sa-mi picure in suflet vreme buna…
EA:
Ca marul intre pomii din padure
Asa te vad, si-asa te voi pastra…
Ce-mi pasa de toti rugii plini de mure,
Eu ma opresc cu drag la umbra ta!
EL:
Esti ca un crin pe langa maracini,
Tu mi-ai rapit privirea si suflarea,
Tu m-ai adus acasa din straini,
Si mi-ai sadit in inima cantarea…
EA:
Esti ca un pui de cerb cu pasul iute,
Asa ai alergat sa vii la mine,
Si vom ramane-aici, pe culmi de munte
Ca sa sorbim cuvintele divine.
EL:
Tu te ivesti ca zorile cu roua,
Curata ca lumina diminetii,
Plina de rod ca norii care ploua
Si-si da belsugul peste campul vietii…
EA:
Tu esti al meu si eu voi fi a ta,
Si multumesc nespus lui Dumnezeu!
Ramai ca o pecete-n viata mea,
Ca sa privesc cu drag doar chipul tau!
EL:
Tu esti un dar si vesnic vei ramane
Ca o comoara sfanta-n viata mea,
Pe Dumnezeu Il laud pentru tine
Caci nu putea ceva mai bun sa-mi dea…
EA:
De dragul tau cresc florile campiei,
Si, plini de roade, merii si smochinii
Au inceput cantarea bucuriei
La flacara fierbinte a iubirii…
EL:
Mi-e plina inima de osanale,
Caci stam cu Tatal nostru in lumina,
Si n-avem sa ne poticnim pe cale,
Cand inima de Duhul Sfant ni-e plina.
EA:
Tu ne-ai legat, o, Doamne, impreuna,
EL:
Ne-ai dat aceasta strangere de mana,
EA:
Iubire cu iubire impletim
EL:
Si inimile noastre-Ti daruim,
AMANDOI:
Intr-un acord de nesfarsit AMIN!
Sursa: www.comisaniazs.wgz.ro

Rămâi la noi în zi de nuntă
Când căsnicia a-nceput
Şi rugăciunea ne-o ascultă
Ca jertfă cu miros plăcut.
Rămâi cu noi Părinte Mare,
Cel veşnic, darnic şi prea Bun
Şi toarnă binecuvântare…
Din plin s-avem pe-al vieţii drum.
Rămâi la noi în munca noastră
S-avem şi spor… şi rod bogat,
Să fie plin de flori în glastră
Şi bucurie neîncetat.
Rămâi cu noi în timp de boală,
În vremea crizei sau la greu;
Iar de bucatele din oală
Te îngrijeşte Tu mereu.
Rămâi în casa noastră nouă
Ca Tată, Domn şi Împărat
Şi-aşterne a-fericirii rouă
Să ne-adăpăm pe săturat.
Rămâi în viaţa noastră toată
Ce o începem azi în doi
Şi-n ziua slavei, minunată,
Ne du în Cerul Tău, ‘napoi.
© Viorel Dascalu – 8 august 2010
Sursa: www.vioreldascalu.ro
Fiti binecuvantati!
S-au revarsat toate cantarile
si toate dorintele noastre in sufletul vostru curat!
S-au coborat din ceruri toate sperantele
in haine de lumina!
Fiti binecuvantati!
N-a ramas nici un dor negandit,
n-a ramas nici un cuvant nerostit,
si sufletele toate v-au spus bun venit!
N-a ramas nici un dar de-impartit,
Isus in iubirea Lui vi le-a daruit!
Fiti binecuvantati!
De-acum chemarile noptii si greul
vor trece pe-alaturi
vrajmasul in zadar va voi sa va piarda;
E casa voastra pe aceasta temelie
si nici o furtuna n-o poate dobori!
Fiti binecuvantati!
Destinul se poate tese-n urzeala iubirii
sa va imbrace in har
sau firele lui in mainile voastre se pot destrama…
Voi insiva sunteti carma si vasul,
Pastrati-va binecuvantati!
Dumnezeu Insusi va pune-nainte viata
ca o garantie a fericirii de maine,
Alegeti sa fiti binecuvantati!
Pentru ca visul vostru sa fie-mplinit,
pentru ca viata voastra sa fie viata,
si sufletul vostru sa ajunga desavarsit,
in veci de veci, fiti binecuvantati!
Intinde-Ti mana
Intinde-Ti mana spre binecuvantare
Doamne,
Ei sunt rodul prea iubit si scump
al jertfei Tale iubitoare,
si Tu ii vei purta pe aripi de biruinta
prin negurile lumii
inspre locasurile Tale…
Si ei, de Tine binecuvantati
de astazi
din glasul Tau se vor desprinde
trimisi sa-Ti implineasca voia…
Din binecuvantarea Ta
sa aiba-acea putere de-a privi
spectacolul vietii pamantesti
sa poata suferi inselare si lipsuri…
Toarna-le credinta in vasul lor curat,
ca sa-i legi impreuna in snop leganat
alaturi de toti iubitii Tai fii
sa fie purtati in dragostea Ta pana cand
intr-o zi vei spune „De-ajuns”…
Destula asteptare,
destula amaraciune…
Acelor ce-n binecuvantare s-au prins,
le vei da dor de ceruri aprins
tarie si foc de ne-nvins,
si-apoi cununa de stele si cant de lumina
spre poarta din ceruri
ce azi pentru ei s-a deschis!
De bucuria sarbatorii
De bucuria sarbatorii voastre
Au prins sa cante harpe ingeresti…
Din tara departarilor albastre
Acelasi Tata al iubirii noastre
Cu drag trimite daruri parintesti…
Ca si un fruct al astei toamne calde,
Iubirea voastra-i rod al jertfei Lui,
Un dar venit din cerurile-nalte,
Impodobit cu aur si smaralde,
Un asa vis, din lumea noastra, nu-i…
Caci n-ar fi fost posibila iubirea
De n-ar fi fost pe lume-al jertfei rost
Si inca nu ne-am fi stiut menirea
De n-am avea in fata nemurirea,
Si pacea Lui – un singur adapost…
De-aceea daca azi bogate valuri
Si jerbe de lumina umplu cantul,
Iar sufletul se varsa peste maluri,
Sa nu uitati ca Cel ce-mparte daruri
E-al vostru Dumnezeu, Cuvantul…
Hristos sa fie-a voastra temelie,
Cuvantul Lui sa-L faceti capatai,
Caci daca azi cantati de bucurie,
Sa nu uitati intreaga vesnicie
Ca El e Cel ce v-a iubit intai!
Intunecat si fara de scapare
E-n valurile lumii orice vas…
Iubirea voastra fara inchinare,
Iubirea fara binecuvantare,
Ar trece-asa cum trece orice ceas…
Sa vindeti tot ce n-are socoteala
Si nu platiti prea scump ce-i trecator,
Caci vesnicia nu e vorba goala,
Curand iesi-va sigur la iveala
Adevaratul aur, cel nepieritor…
De-aceea tot ca azi va fie cantul
Si sufletul – un foc de slava plin,
In curatie tineti legamantul;
Mireasma dragostei, pe tot pamantul
S-o duceti si acum si-n veci, Amin!
Intre a iubi si a fi iubit
Aici in valea plangerii amare
Iubirea-i viata si puterea noastra,
Ea ne alina sufletul cand doare
Si ne ridica inspre zarea-albastra…
Ea schimba seceta in vai manoase,
Si face drumul vietii noastre drept,
Imbraca toata zarea in matase
Si forta ei o simti zvacnind in piept…
De esti iubit, te simti cel mai puternic,
Bogat si plin de fericiri ceresti,
Dar fiule, sa stii, esti si mai vrednic
De te grabesti intaiul sa iubesti…
Sa fii o oaza in pustietate,
In intuneric, de lumina, far,
Un viu izvor, o inima ce bate
Si raspandeste pretutindeni har…
De-astepti in viata sa primesti iubire,
E dreptul tau, si-l are orice om,
Cu cat mai vrednic esti de fericire,
De esti un fruct pe-al mantuirii pom!
De-aceea cauta din zorii vietii
O cale-ntre-a iubi si-a fi iubit,
Pe ea paseste-n faptul diminetii
Tot cu credinta pana-n asfintit…
Si-asa sorbind din Adevar putere,
Cu biruinta fiti invesmantati,
Voi, ce-ati primit cereasca infiere,
Sa fiti de-a pururi binecuvantati!
Edenul e-aici…
Nu, Edenul n-a fost luat la cer…
Cine v-a spus ca Edenul nu mai e pe pamant?
Priviti, priviti cum se zideste iarasi,
ascultati cantecul stelelor diminetii,
izbucnind de fericire,
priviti-i temeliile de granit,
facute sa dureze cat vesnicia…
Nu, Edenul nu ne-a fost rapit!
Dumnezeu l-a rasadit in fiecare camin
tot asa de frumos, tot asa de maret,
numai ca, amagiti uneori
si atrasi de ispite serpesti ne mai indoim…
Dar nu!…
Edenul e-aici, la fel de sublim!
In cei doi copii ai luminii,
vibreaza acelasi dor rostogolit de mii de ani,
Edenul e-n ei… ca sa-i faca titani!…
In ei s-a nascut acelasi vis
pe care l-au trait primii doi pamanteni
pentru ca astazi
soarele lumineaza tot asa de frumos ca atunci,
oricat ar fi cerul de-nnegurat,
si orice fir de iarba
e imbracat cu aceeasi stralucire,
pamantul, oricat ar fi de poluat…
Din generatie in generatie,
din vesnicie pana in vesnicie,
Edenul a ramas si va ramane in etern
cetate-marturie, cetate de scapare
cu turnuri inaltate in dreptate
cu metereze de neprihanire
si caramizi cimentuite in iubire…
Chiar daca…

Chiar daca flori pe ramuri nu mai cresc
Si se-nfioara toamna cea tarzie,
Chiar daca frunzele ingalbenesc,
E-atata bucurie!   Te iubesc…
Chiar daca soarele nu-l mai zaresc,
Ca norii il ascund a vijelie,
Chiar daca nu pot timpul sa-l opresc,
E-atata bucurie:   Te iubesc…
Culori de toamna, peisaj divin,
Noi rasadim Edenul in pustie…
Chiar daca-n jur livezi nu mai zarim
E-atata bucurie:   Ne iubim…
Chiar daca totu-i vechi, intrezarim
Din inimi cum rasare aurora
Spre-o alta lume, noua, si dorim
Sa spunem tuturora:   Va iubim!…
Din cer lumina noua se iveste,
Si parca-i glasul Lui din vesnicie;
Chiar daca crucea inca ne mahneste,
E-atata bucurie:   Ne iubeste…
Ne bucuram alaturi sa ne stim
Sa fim un glas puternic prin pustie,
Ca Doamne, mult mai mult decat gandim
Tu esti a noastra bucurie,  …Te iubim!…

Dumnezeu inca nu Si-a spus ultimul cuvant,
El inca iubeste pe fiii acestui pamant
Si iata…pentru toti cei buni
Mai sunt minuni, mai sunt minuni!
E scrisa cararea voastra-ntr-o carte
Voi sunteti aici dar veniti de departe,
De unde veniti?…Din ce vesnicie?
Cine stie?… Cine  stie?
Din Golgota, din trupul lui Isus,
Negandita, nevazuta, a curs
Pentru voi, mireasa si mire,
Atata iubire, atata iubire…
Si chiar de la capatul lumii se-aduna
Durerea Lui si harul de-a fi impreuna.
O, mare taina si har nepatruns!
Nu pot fi cuvintele noastre de-ajuns…
Va fi si-ntuneric, si nopti fara stele?
Priviti prin credinta mai sus decat ele…
In cuptorul aprins, in griji si nevoi,
Isus e cu voi,… Isus e cu voi…
Aduceti in viata cat mai multe flori,
Miresmele lor, soapte si culori,
Si dragostea pe veci sa ramana,
Cu voi mana-n mana, cu voi mana-n mana…
Dumnezeu nu Si-a spus inca ultimul cuvant,
El inca iubeste pe fiii acestui pamant!
Si iata, pentru toti cei buni,
Mai sunt minuni, mai sunt minuni…
Cararea ce v-asteapta
Cararea ce v-asteapta e-asa de minunata
Chiar de va trece-adesea, prin valea pustiirii…
Striviti sub pasii vostri toti spinii ce se-arata,
Dar nu striviti niciuna din… florile iubirii!
Viata ce-o veti duce e-atata de frumoasa,
Desi nu poarta-ntruna doar haina fericirii…
Puteti taia adesea din firea pacatoasa,
Dar nu taiati niciunul din… firele iubirii!
Cantarea ce-o compuneti cereasca va sa fie,
Desi cu disonante in imnul vietuirii…
Puteti schimba, adesea, ce-i fals in armonie,
Dar nu schimbati niciuna din… notele iubirii!
Lumina din privire va fi mereu fierbinte,
Si ea sa va pazeasca de noaptea ratacirii!
Puteti  lovi cu ura pacatul ce va minte,
Dar nu loviti niciuna din… stelele iubirii!
Pe masa ce-o intindeti va fi imbelsugare
Chiar daca vi se-ofera si hrana ispitirii…
Mai vindeti din manie si roadele amare,
Dar nu si niciodata din… fructele iubirii!
Chiar truda ce-o incepeti in doi va va aduce
Puterea fara seaman a pacii si-a-nnoirii…
Se va strica prin vreme tot ce e cald si dulce,
Dar nu stricati aroma din lacrima iubirii!
Iubirea ce va leaga e tare si rezista
Dar nu uitati un lucru, din tot ce vi s-a spus:
Nu cultivati iubirea fireasca, egoista,
Ci cultivati cu grija iubirea lui Isus!
Margaritar de mare pret
Margaritar de mare pret
In tarina peregrinarii voastre,
Iubirea – care astazi va-ncununa
n-o veti putea avea pe jumatate,
si nici pastrand rezerve in averea firii:
iubirea care astazi va aduce
asa lumini in nestematele privirii
tot ea va face rost de cruce…
Iubirea va e data-ntreaga
Si-ntreaga e bine s-o aveti,
Caci ea v-ajuta ca sa cresteti;
Tot ea reteaza ce-i uscat si fara pret…
Priviti-o bine de-a lungul si de-a latul,
N-o confundati cu-o joaca de copii!
Cand va iubiti, cum v-a iubit Hristos, unul pe altul,
Iubirea – opreliste nu poate fi!
Va daruiti cu drag a voastre inimi fiecare,
Dar nu lasati vreuna in paza celeilalte,
Caci numai Dumnezeu le poate tine
Pe drumul frumusetilor divine…
Iubirea e viata si injunghiere,
E si distanta, si apropiere,
De-aceea umpleti-va cupa totdeauna,
Dar nu sorbiti dintr-una,
Precum nu creste in umbra celuilalt
Nici chiparosul falnic si nici stejarul cel inalt.
Ingemanati, voi sprijiniti aceeasi bolta de zidire,
Sunteti doi stalpi in Templul Celui Sfant!
Tineti-va atat de-aproape in iubire
Si totusi atata de departe
Incat sa nu se surpe piatra de pe piatra la pamant…
Pentru ca iubirea, asa cum este ea, intreaga,
E bine s-o aveti
In tarina peregrinarii voastre,
Margaritar de mare pret!
 

Cantarea iubirii voastre/ Tesuta din stele si flori
Se-avanta spre zari albastre/ Urca mai sus de nori…
Iubirea in voi ramana/ Curata ca un Sanctuar
Ce bine va sta mana-n mana/ Asa-nvesmantati cu har!
Fericiri ingeresti s-adunati tot mereu
In cantarea cantarilor voastre
Sa va dea Dumnezeu tot ce e mai frumos
Cerul Sau cel luminos.
In inima voastra mare/ Purtand al iubirii fior
Incape atata soare/ Nu este nici un nor…
Cand piedici se-arata-n cale/ Si diavolul e manios
Ramaneti pe Stanca cea tare/ Iubind pe Isus Hristos.
Fericiri ingeresti…
Ar fi cineva in stare/ Iubirii sa-i puna hotar
Cand inima ta e-o floare/ Plina cu sfant nectar?…
Ramaneti vecia toata/ Cu Domnul Isus cel iubit,
Ca nimeni sa nu va desparta/ Cand El vesnic v-a unit!
Fericiri ingeresti..
Sursa: www.comisaniazs.wgz.ro

Se pleaca-ncet spre ea si ii sopteste:
Iti mai aduci aminte cand perntru prima data mi-ai zambit?
Tu nu stiai, insa prin acel zambet m-ai facut nespus de fericit.
Eram de multe ori printre ganduri, departe dus…
Si, nu-mi gaseam cuvintele, desi aveam atatea de iti spus…
Cu toate ca timpul este efemer, trecand peste amintiri, vise ascunse sau cuvinte,
Esti langa mine, si nu este un vis… vei fi mireasa mea de azi inainte!
Il mangaie usor, lasand sa cada cateva lacrimi indragostite, spunandu-i:
Am asteptat de mult sa ma faci sa-ti zambesc,
Si m-am rugat in fiecare noapte pentru tine, la Tatal ceresc!
Eu nu puteam sa fac alceva decat sa astept in tacere
Ziua in care Parintele nostru va scrie : IUBIRE,
Pe inima ta, si a mea, pe inima noastra,
Cu litere de aur: SA SE IUBEASCA!
Ce a unit Dumnezeu
Dumnezeu a unit in iubire cerul cu marea
ca un taram de vis si de dor
pentru toti indragostitii
de ieri, de azi si de maine…
Dumnezeu a unit in iubire nectarul cu floarea,
si toata aceasta simfonie de farmec si culoare
sa fie inca un motiv de preaslavire…
Dumnezeu a unit inima cu iubirea…
Inima…singurul vas potrivit
s-o zvacneasca
in fiece muschi si celula omeneasca…
Dumnezeu a unit in iubire pacea cu neprihanirea
caci nu exista in lume ape linistite
decat cele curate si sfintite…
Si Dumnezeu a unit prin Spiritul Sau
Cuvantul cu credinta
ca sa putem invinge suferinta
si sa putem izgoni neputinta…
…si in sfarsit, El a unit bucuria cu biruinta…
Si le sta bine-mpreuna
ca o dumnezeiasca cununa,
Si daca El le-a unit laolalta,
nu, nimeni sa nu le desparta:
Cerul si marea, nectarul si floarea,
norul si binecuvantarea, si rodul cu rabdarea;
inima cu iubirea, pacea cu neprihanirea,
Cuvantul cu credinta, si bucuria cu biruinta…
…Si voi?…cine sunteti voi doi
in acest univers al iubirii?
Aaaa!  – voi sunteti cerul si marea,
nectarul si floarea, inima si iubirea,
pacea si neprihanirea….
Cat de bine va sta impreuna,
in aceasta cereasca cununa!
Dumnezeu v-a unit laolalta,
deci nimeni, niciodata sa nu va desparta!…
Daca ingerii…
Daca ingerii pot sa zboare
e pentru ca in Imparatia lor
iubirea este ceea ce le da aripi…
Daca soarele lumineaza de mii de ani
acelasi pamant,
e pentru ca ceva din dragostea divina
ii da statornicie…
Daca in universul iubirii lui Dumnezeu
dupa atatea pacate trecute
purtam inca speranta in suflet,
e pentru ca iubirea Lui ne da aripi,
pentru ca ne incredem
in statornicia iubirii Lui…
Daca inima voastra canta,
si n-ar exista nimic sa va-ntunece calea si tinta,
e pentru ca iubirea v-a fost daruita…
O, inima,
ce vei zice daca ingerii n-ar mai zbura
alergand incolo si-ncoace s-ajute,
sau daca soarele
satul de-aceeasi carare,-ar pleca,
si te-ai trezi in haos fara lumina dragostei Lui?
O, inima, trezeste-te ca dupa un vis urat,
Trezeste-te si vegheaza!
In fiecare dimineata
te-asteapta o rugaciune de iubire!
Si daca biruinta voastra va fi in veci
ca o izbanda a luminii asupra intunericului,
ingenunchiati, caci numai Lui Ii datorati
tot ce poate inima adora mai sublim,
toata fericirea voastra,
din vesnicie, in vesnicie, Amin!
Cum e iubirea
Cine e azi in stare sa spuna ce-i iubirea?
Azi nimeni nu cunoaste mai bine fericirea
cum o cunoasteti voi
cu-atata puritate,
imaculate ramuri cu flori inmiresmate…
De-aceea spuneti astazi si spuneti totdeauna
voi, care stiti de-acuma ce-nseamna sa fii una,
sa stim si sa-ntelegem
ce dragoste ne leaga
de-al nostru Domn si Mire o vesnicie-ntreaga…
Sa spuneti tuturora cum trebuie sa fie
iubirea de fierbinte
arzand din temelie tot ce e rau in viata,
tot ce e pacatos,
ca sa ne schimbe chipul asemeni lui Hristos…
Cum trebuie sa fie de-nalta bucuria
ce vede prin credinta aproape vesnicia,
si urca infinitul pe stanci de imposibil,
ca sa invinga lumea si-al ei dezmat  teribil…
Cum dragostea sa fie ca marea de adanca,
sa ierte si sa uite,
sa caute o Stanca
de care sa-si agate o apriga speranta,
furtuna sa nu aiba prea mare importanta…
Si larga pana-n zare ca cerul necuprins
iubirea de adanca, un curcubeu aprins,
biruitoare-n flacari, in gropile cu lei,
ca o ostire sfanta sub steagurile ei…
Drum bun!
Minunea unirii
nu poate gasi cuvinte in care sa  fie spusa…
Ea pare a fi
o regasire de demult si de departe
ca si cum
Cineva ar fi pregatit totul dinainte
cu chibzuinta…
Asa intelegem aceasta calatorie fara intoarcere
si fara recurs
precum torentul unui fluviu se-ndreapta
catre mare
si-atat…
Dincolo se-ntinde vesnicia
cu toate fericirile ei…
Asa pornira unul spre altul
gandurile celor doi
si inimile lor…
Una cate una portile au fost date laoparte
pentru ca ei sa fie acum aici alaturi
iar maine
si mai departe
se vor indrepta unul spre celalalt…
si  mereu se vor intreba:
„cand vom ajunge?”
O calatorie lunga
plina de speranta…
Cand vor gandi ca au ajuns
tot vor mai fi
carari spre inainte si spre sus…
Si intr-o zi
cine stie cand,
se vor gasi undeva deasupra incercarilor
pe care le-au invins,
deasupra indoielilor pe care le-au rupt
si-atunci drumul se va incheia
dar nu va fi sfarsit,
ci adevaratul inceput spre care acum
cei doi pornesc increzatori…
Drum bun!…
De vrea ca sa cunoasca…
De vrea ca sa cunoasca cineva
Ce ‘nalt si minunat e-un singur gand
Ce-l poarta Dumnezeu in mintea Sa
Cu fiecare om de pe pamant,
Ce frumuseti aduna-n taina fruntii
Un Tata bun si-a toate iubitor,
Sa stea o clipa, sa priveasca muntii,
Sa-l copleseasca maretia lor…
De vrea ca sa cunoasca cineva
Ce simte Domnul pentru-ai Sai copii,
Cat de intinsa e iubirea Sa
Ce n-o poti pe deplin asemui,
Si ce adanca-i poate fi ardoarea
Si harul Lui in inima ascuns,
Sa stea o clipa, sa priveasca marea,
Oceanul nesfarsit si nepatruns…
Si daca vrea, sa urce chiar in sine,
Pe muntii cugetarii omenesti,
Sa soarba frumusetile divine
Sadite-n mintea lui din slavi ceresti,
Sau sa coboare-adancul de iubiri
Ce naste cant si zamisleste vers,
Caci omul plin de ganduri si trairi
E-un mic, si totusi mare univers…
Si Cel ce a creat si munti si ape
Continua lucrarea-i maiestuoasa
Cand cheama doua lumi asa de-aproape,
Ca sa le-adune-n una, mai frumoasa…
Rasar curate florile pe stanci
Cand gandurile lor se intalnesc
Si valurile de iubiri adanci
Intr-o aceeasi mare se unesc…
Te-ntrebi atunci: cum este vesnicia
Cand cele pieritoare te uimesc,
Si cum va fi acolo bucuria
Cand mari minuni aici te coplesesc?…
Marire, Doamne, inchinare Tie
Pentru intelepciunea-Ti minunata
Care-a zidit in ei spre vesnicie
Un univers de dragoste curata!
Ce e iubirea…
Sunt pregatite inimile noastre
De sarbatoare si de osana!
Si ingerii din departari albastre
S-au bucurat ca inimile voastre
Mai stiu inca iubirea a canta!
O canta multi precum o si viseaza,
O si traiesc, dar cum, nu ma-ntrebati!
De n-ar fi sus Acel ce privegheaza
Iubirea sa ramana sfanta raza,
Ar fi in cer doar ingeri intristati!
E visul plin de farmec, de lumina?
E-n inima o flacara aprinsa?
E apa vie, lacrima divina?
Sau ce-i iubirea care ne alina,
Si care-n vers nu poate fi cuprinsa?
Ca sa-ntelegi aceasta taina mare
Ascunsa-adanc in brazdele fiintei,
Se cere o-nteleapta cercetare,
Se cere apa clarelor izvoare,
Ce-ti vor aduce forta biruintei!
Se cere sa treci zilnic pe la cruce,
Sa vezi ce chip are iubirea Lui,
Iubirea Celui Sfant, ce ne aduce,
In loc de lacrimi grele la rascruce,
Speranta vie, cum in lume nu-i…
Sa vezi cum zi de zi se daruieste,
Cu har ceresc, in fapte si in glas,
Pentru o lume care nu-L iubeste,
Dorind iertare celui ce-L loveste
In rugaciunea ultimului ceas…
Si-apoi atunci cand vine in marire
Acel ce ne-a iubit cu-adevarat
Vom sti ce-nseamna, in sfarsit, IUBIRE,
Si ce frumos e cerul de marire,
Ce-l poti cladi in inima, curat!
Sunt pregatite inimile voastre?
De-acuma stiti iubirea a canta?
Toti ingerii din departari albastre
Sa se coboare-n inimile voastre
Sa faca viata voastra OSANA!
Gandurile lor…
Iata am ajuns aici pe munte…
Suntem atat de aproape de cer,
iar pasii inca urca, urca, pana cand
palmele vor atinge bolta vesniciei…
Si Doamne, ce multe-am invatat pana-am ajuns aici:
De la stanci am invatat sa speram,
Cerul ne-a invatat sa luminam,
Soarele, sa risipim caldura vietii,
Norii ne-au invatat sa credem in zbor,
sa dorim sa strabatem zarea spre mai frumos,
zapada, sa ne imbracam in alb,
si apele sa ne fie freamatul trecere
spre pacea plina de dor…
Urcand pe munte am invatat de la copaci
sa fim puternici,
pentru ca viscolul, furtuna,
sa nu ne-nconvoaie pe drum…
Ploaia ne-a invatat sa turnam peste altii
dragoste si impacare…
Amurgul ne-a invatat cuvintele rugii pioase,
Rasaritul ne-a luminat credinta intr-un nou inceput,
iar firele de iarba, umilinta…
Pasarile ne-au dat cantec si zbor,
Stelele – drum inalt catre vesnicie!
Da, Doamne, Iti multumim,
pentru atatea lucruri pe care le-am invatat,
pentru bucuria noului drum,
si pentru credinta ce ne imbraca in alb…
De-aceea strigam:
suntem in sfarsit cu piciorul pe munte, pe stanca,
De aceea cantam:
Nu vreti si voi sa cantati, sa se deschida cerul,
sa auzim o voce ca a multor ape
si ca tumultul cerului in sarbatoare:
FITI  BINECUVINTATI,
FITI  BINECUVINTATI!
Daca ai gasit    (Prov. 31,10)
In lume nu se stie niciodata
Ce lipsuri si nevoi o sa-ntalnesti!
De ti-ai gasit tovarasa bogata,
Esti fericit si poti sa te mandresti…
Dar… nu te insoti cu bogatia,
Ca ea nu tine toata vesnicia!
De-ai fost atent, ai inteles
Ca banii au si ei un rost al lor…
De ti-ai gasit ceva de neam ales,
Poti fi mereu de-acum increzator!
Dar… nu te insoti doar cu un nume,
Ca viata-i val, si valul – numai spume…
E-adevarat ca nu poti sparge ziduri
Decat cu o unealta speciala:
De ti-ai gasit pe cineva cu titluri,
Nu-ti va fi trista casa si nici goala!
Dar… nu te insoti cu o hartie,
Ca jumatatea ta – e o sotie!
Tu trebuie sa stai cu ea in casa,
Sa-ti fie draga s-o privesti mereu,
Daca-ai gasit-o, si e-asa frumoasa,
Poti sa tresalti si sa slavesti pe Dumnezeu!
Dar nu te insoti cu o spoiala
Ca viata sa nu-ti fie mult prea goala!
In noaptea lumii, noapte tot mai deasa,
E mai de pret decat orice, credinta!
Daca-ai gasit sotie credincioasa,
Vei castiga indata biruinta!
Dar fii atent: credinta fara fapte
E ca talazurile marii moarte!
Ea trebuie sa stea-n bucatarie,
Sa fie harnica si priceputa…
Daca-ai gasit asemenea sotie,
A vietii lupta nu va fi pierduta!
Dar nu te insoti cu lacomia,
Ca-n schimb, poti pierde vesnicia!
De vrei sa-ti fie casa colt de cer,
Spre cer sa-ti fie inima si gandul:
De ti-ai gasit tovarasa de caracter
Aceasta-i mai de pret decat argintul!
Si totusi, orisicat de-atent ai fi,
Un lucru, doua, tot ii vor lipsi!…
De-aceea n-astepta la nesfarsit,
Ca ideal n-ai sa rezolvi dilema:
Daca-ai gasit tovaras potrivit,
Ai dezlegat dintr-un condei problema!
Dar nu uita ca cine-n om se-ncrede
In viata are parte de blesteme!
Cand vrei sa te-nsotesti cu cineva,
Nu este-n lume altceva mai greu!
Va fi mereu lumina-n calea ta,
De te-nsotesti intai cu Dumnezeu!
Si mai presus de sfatul orisicui
Sotia ta e darul Domnului!
El si ea
Doamne, aici sunt doua forme de lut:
EL, cu-infatisarea puterii, hotarat,
demn, increzator,
pregatit pentru orice batalie, curajos,
stiind sa se uite pe sine,
gata sa spuna raului rau si binelui bine,
vrednic s-adune si intelept ca sa risipeasca,
cu fruntea inundata de lumina cereasca,
cu ochii deschisi, cu gandul curat,
cu bratele ridicate a ruga,
cu picioare ce stiu sa alerge, de unde sa fuga…
si  EA – marturisindu-si nevoia de el
ca o planta agatatoare,
cu farmecul frumusetii si mireasma gingasiei,
aducatoare de liniste si incredere,
rabdatoare ca o fecioara asteptatoare,
cu rezerve de spirit, cu lacrimi si zambete,
imbracata in neprihanire,
cu ochii ca doua fantani de iubire,
cu fruntea plina de dor,
cu obraji invapaiati de credinta,
si limba neobosita purtatoare de chibzuinta,
gata s-asculte si sa indrume
plina de roduri alese si de fapte bune…
Iata Doamne, aici inaintea Ta
cele doua forme de lut pe care Tu le-ai facut,
Sufla-le Tu in nari
suflarea Ta dumnezeiasca
binecuvanta-i si-i fa un singur trup,
o singura viata,
si leaga-i strans laolalta, asaaaaaaa…
si-acum priveste:
Doamne, slava Tie, minune,
Acum toate sunt bune!…
Mai tare ca moartea
Ca sa nu fie pamantul pustiu
si cerul strapuns
de sagetile intrebarilor noastre
Creatorul ne-a dat intr-un vas de alabastru
apa vie a izvoarelor albastre
si vasul de alabastru l-a numit inima
si apa vie a numit-o dragoste,
dar trebuia sa avem grija, caci numai curata,
apa vie nu ne sfarseste niciodata…
Totusi vasul nostru s-a spart
si dragostea s-a risipit prin praf si noroi
iar noi am ramas goi…
Atunci am carpit vas de alabastru
cine cu ce a gasit
si l-am umplut, fiecare cu ce a avut…
Si asa, ceea ce numim noi dragoste
e doar betie si iluzie,
ratacire si durere,
nebunie si moarte…
De aceea a venit Cineva
de acolo de unde izvoraste apa vie curata,
a venit sa ia inima  noastra crapata
si sa ne dea alta in schimb,
noua si intreaga,
a venit sa adune strop cu strop
ceea ce am pierdut prin praf si noroi
si  s-o curateasca,
dar pentru ca prea a cautat peste tot,
si prea ne-a iubit,
tocmai de aceea…a si murit!
Atunci ni s-au deschis ochii
si-am inteles ca asa e dragostea,
care din doi face una,
care te renaste,
care nu te minte doar cu o inflacarare,
care culege flori din stanca
si arome din spini,
care vede dincolo de ce se poate spera…
Doamne,
cand Te mai cobori uneori
sa imparti daruri oamenilor,
da-le si lor partea:
iubirea – mai tare ca moartea…
Doua semne, doua stele, doua soapte…
In agonia timpului tarziu,
voi sunteti doua din ultimele semne
de mare importanta
ca mai presus de lumea de morminte
si de aceasta istorie fara iesire,
e doar un singur drum si-o singura speranta:
ca Dumnezeu este iubire!
Ma-ntreb:
De unde ati luat lumina
ca mai presus de bezna lumii
sa va desprindeti de sub stapanirea ei?
Si unde ati gasit putere sa va-naltati
deasupra veacului de slabiciuni?
Cand magazinele planetei
au de vanzare doar egoism
la preturi mult costisitoare
voi unde ati gasit iubire
cat astazi ingerii sa va cladeasca
asa Eden de fericire?
Voi sunteti  marturie si cetate de scapare,
cu doua turnuri inalte de dreptate…
Spre capatul istoriei de miaza-noapte
voi sunteti doua din ultimele soapte
si-apoi
cand mana nevazuta a unui mesager
va scrie semnul de hotar
si inceputul imparatiei de iubire,
pe doua tronuri albe
facute din argintul biruintei
va veti gasi destinul:
Din doua stele – fluvii de lumina;
Din doua soapte – simfonii de slava,
Din doua semne – un univers de bucurii
si dragoste dumnezeiasca
pe care le veti sti descrie
doar atunci
si doar in limba ingereasca…
Iubirea voastra
Iubirea voastra-i drum deschis
Spre marele necunoscut
E adevarul sarutat de vis
Si steaua voastra care s-a nascut…
Iubirea voastra-i duh de floare rara
Venita de pe-un alt taram,
E tot ce ne preschimba-n primavara,
E tot ce ne ajunge sa traim…
De-ar fi sa ai tot ce-si doreste
Sufletu-n veci nemultumit,
Sarac e omul care nu iubeste,
Sarac e omul  care nu-i iubit…
Curg apele in vaduri line
Si zilele trec in suvoi,
Dar dragostea  nu vine de la sine
Si nu ramane vesnic langa noi…
Daca-o aveti in suflet si in casa,
In ochi, pe buze, tu si el,
Sa aparati a inimii mireasa,
S-o aparati cu sabii de otel!
Caci dragostea se cere innoita
In faptul fiecarei dimineti;
Si-asa, de mana voastra ingrijita
Va fi izvor de sfinte frumuseti…
N-as intelege
(„Nu este bine ca omul sa fie singur”)
N-as intelege rostul vietii
Si catre ce ma-ndeamna tot sub soare
Si n-as trai minunea frumusetii
De-ar fi sa fiu tot singur pe carare…
N-as sti cum e sa canti iubirea,
Sa urci prin ceata tot biruitor,
De n-as avea alaturea simtirea
Acelui ce mi-e dat insotitor…
N-as sti sa plang de n-as avea alaturi
In ochii dragi, tristetile ce dor,
N-as sti sa vietuiesc si sa ma bucur,
N-as sti  sa dorm, si sa visez, sa zbor…
Sunt fericit ca am un sot alaturi,
Si mi-este drag ca sufletul din mine!
Sunt fericit cand ochii lui ma-nfasur
Si imi asteapta vorbele senine…
„Ma darui tie scumpa mea sotie”,
„Si tie dragul meu ma daruiesc,
Iubirea mea ramana-n vesnicie,
Crescand mereu in har dumnezeiesc…”
Si-asa intelegandu-mi rostul vietii
Prin daruirea sufletului meu,
Voi sti ce striga-n taina inteleptii,
Voi sti sa multumesc lui Dumnezeu!
Niciodata!
Din marele sanctuar al iubiri ceresti,
astazi un torent de lumina coboara:
sunt ingerii veniti cu har
ca sa umple mainile rugii voastre!
Din lacrima fericirii curate
catre ceruri
suie fumul arderii voastre
si totul se-aduna laolalta
intr-un imens curcubeu:
Dragostea nu va pieri niciodata!…
Pentru maine
sau pentru oricand veti traversa nopti fara stele
inimile voastre
vor ramane-n lumina cu harul in ele…
si nimic nu-l va stinge;
durerea si greul
dezamagirea,
ispita si pacatul
vor trece indata;
Dragostea nu va pieri niciodata!…
Acolo sus in locuintele gata pregatite
sunteti si voi asteptati!
Dupa o clipa,
dupa un ceas de veghere…
E mult mai greu
sa tii piept lumii singur!
Dar voi
porniti biruitori spre biruinta
imbracati cu credinta,
inarmati cu iubire curata…
Dragostea nu va pieri niciodata!
Porniti!
Porniti catre culmi
cu gandul vesniciei ascuns in pleoape
cu harfa inchinarii aproape, porniti!
Chemarii ceresti n-ai cum sa-i rezisti,
porniti, alpinisti…!
E un secret al izbanzii:
Nu ascultati chemarile noptii,
nu priviti in abis,
E strict interzis!!
Nu poti cadea daca nu vrei…
E ceas de-nceput, de legat franghia in trei…
Mana in mana, ochi de ochi si inima de inima…
Legati-va strans si porniti…
Cuiele sunt deja infipte
de Alpinistul cel Mare
in maini si-n picioare;
legati-va strans
de iubirea Lui cea tare,
si porniti…
Te clatini tu,
se clatina el,
franghia in trei nu se rupe defel,
se clatina el,
se clatina ea,
dar nu va temeti,
niciunul nu va cadea…
Ca sa ajungeti sus in lumini de iubire
Cineva a trecut inainte
si a sapat trepte de neprihanire…
Cineva a cules toti spinii
lipindu-i pe frunte,
si lacrimile Lui s-au facut flori de munte…
Porniti catre culmi, alpinisti,
porniti!
E un secret al izbanzii:
Sa nu rezisti chemarii ceresti,
sa priviti spre inalt,
si unul,
si celalalt…
Nu poti cadea decat daca vrei…
Legati franghia in trei…
Legati franghia in trei…
Legati franghia in trei…!

Oda iubirii (1 Cor. 13)
I.
1.Poti sa cunosti si nouazeci de limbi,
Si chiar vreo douazeci de limbi ceresti,
Sunetul tau strident n-ai cum sa-l schimbi:
Ca o arama sunatoare esti
De nu iubesti…
2.Poti sa te crezi un mare prooroc,
Savant cu multe titluri omenesti,
Lucrarea ta e tocmai buna pentru foc,
Si nici o rasplatire nu primesti,
De nu iubesti…
3.Poti sa pretinzi ca ai asa credinta
Incat, din loc, si muntii sa-i urnesti,
Doar pentru-atata, e cu neputinta
In Cartea vietii sa te regasesti,
De nu iubesti…
4.Poti sa-ti imparti averea la saraci,
Si chiar ca un martir sa te jertfesti,
N-o sa castigi nimic din tot ce faci,
Esti mic, oricate laude primesti,
De nu iubesti…
II.
5.Dar daca totusi zici ca ai iubire,
Dar nu inveti cuvinte ingeresti,
Si n-ai habar de-a faptelor vorbire,
Tot o arama sunatoare esti,
Ca nu iubesti…
6.De zici ca ai o dragoste de oameni,
Si nu stii inca sa proorocesti,
Eu nu stiu ce samanta vrei sa sameni,
Dar tu n-ai ce rasplata sa primesti,
Ca nu iubesti…
7.Tu zici ca ai iubire-adevarata,
Dar daca prin credinta nu urnesti
O piatra ce in cale ti se-arata,
Credinta ta n-ai cum s-o dovedesti,
Ca nu iubesti…
8.Tu zici ca Il iubesti pe Dumnezeu
Dar daca la saraci nu te gandesti,
Si orice sacrificiu-ti pica rau,
Sa stii ca pentru foc te pregatesti,
Ca nu iubesti…
III.
9.Iubirea-nvata limba ingereasca,
Iubirea te transforma-n prooroc,
Iubirea poate multe sa cunoasca,
Iubirea muta munti inalti din loc!
10.De cei saraci iubirea se-ngrijeste
Cu bunatate si cu indurare,
Iubirea pentru altii se jertfeste,
Si este indelung de rabdatoare.
11.Iubirea face si nu pizmuieste,
Si niciodata nu gandeste rau;
Si nu se lauda cand reuseste,
Si nu va cauta folosul sau.
12.Iubirea nu stie sa-si ia concediu,
Ea crede totul, ea nadajduieste,
Ea sufera, tot ea este remediu,
Si mai presus de toate, EA IUBESTE!…
IV
13.Curand vom fi la capat de carare,
Iar viata trebuie asigurata!
De-aceea, Doamne, pune-n fiecare
Iubirea ce nu piere niciodata!
Pregatiti-va de lupta!
Azi ati facut pasul cel mare:
Un pas spre jertfa ne-ntrerupta!
Nu va gatiti de sarbatoare,
Ci pregatiti-va de lupta!
Caci daca toti va-mbratiseaza
Iar voi aveti un vis senin,
Vrajmasu-i trist si mediteaza
Sa schimbe pacea in pelin!
Azi ati facut pasul cel mare
Ce va aduce datorii
Pe care inca nu-i mirare,
Nici nu le vrei, nici nu le stii…
Deci, pregatiti-va de lupta
Caci asta sfanta sarbatoare
E-un pas spre jertfa ne-ntrerupta,
E pasul vietii cel mai mare!
Un vis curat de biruinta
Inunda al meu vers si gand,
Caci in Hristos de-aveti credinta,
Veti birui prin El oricand!
Sa stiti ca nu-i de-ajuns in viata
Iubirea voastra, cat de mare,
Ea-i ca o buna dimineata,
Dar…gingasa ca orice floare.
De-aceea,-alaturi de iubire
Adaugati si ascultare,
Credinta plina de jertfire
Si din Scriptura cercetare!
Caci biruinta are-n viata
Acel de jertfa pregatit,
Cu-naltul ideal in fata:
Hristos doar El, si rastignit!
Si…fiindca pasul vostru mare
E-un pas spre jertfa ne-ntrerupta,
Nu va gatiti de sarbatoare
Ci pregatiti-va de lupta!…
Priveliste
Ce este aceasta zidire pe care-o inaltati
din caramizi de iubire si fapte
printre ruinele lumii?
Va fi un loc al rugaciunii
in care-ti scoti incaltamintea din picioare?
Va fi un templu sfant si un exemplu?
Sau poate ca va fi o punte
peste abisuri si insingurari;
Sau poate o corabie
facuta dintr-un masiv de plan dumnezeiesc
pentru atingerea tarmului ceresc…
Sau va fi o floare imensa
rasarita ca intr-un desert…?
Petalele ei vor lua chip cu dalta
cu sabia si cu plugul,
o petala de cuvinte, o petala de jertfe…
Parfumul ei e parfumul iubirii
pe care l-ati adus de la cruce,
in vase de aur cu nespusa grija
pentru ca trecerea printre pietre
sa nu le rastoarne…
Oricum ar fi, va fi de fapt priveliste
pentru oameni si pentru ingeri,
tot ceea ce voi veti zidi pe dinauntru
si nu va sti nimeni cata sudoare
va fi pusa la radacina fiecarei frumuseti
nepieritoare…
Si nu va intelege nici un ochi
cum din durere si straduinti jertfitoare
se va plasmui o casa de piatra
pentru vesniciile viitoare…
Fie deschise pentru voi
toate ferestrele,
toate fantanile,
iar tot ce e greu si urat
sa se topeasca in caldura iubirii lui Hristos
in care va creste tot ce e bun,
adevarat si frumos…!
Pe muntele iubirii
Am prins sa urc pe muntele iubirii,
Spre zari ma trage chipul tau…
De mai gresesc, de vina-s poate spinii
Cei presarati pe-al drumului ecou…
Si simt cum valuri albe de lumina
Pornite din iubirea ta
Si harfa instrunata-a rugaciunii
Ma inconjoara cald spre-a ma-nalta…
Am prins sa urc pe muntele dreptatii
Caci te-am vazut acolo sus;
Stateai la portile cetatii
De vorba parca cu Isus…
Privirea ta apoi de pace plina
O-ndrepti spre mine zi de zi,
O, spune-mi, dragoste divina,
Ce alta mi-as putea dori?
Si-apoi urcand pe muntele iubirii
Ne-am intalnit aicea sus,
Adie cald si bland zefirii
Cand stam de vorba cu Isus…
Si catre varf e numai soare
Si cresc divine bucurii ‘naintea ta,
Si-a mea curata adorare,
Si flori gingase de „nu-ma-uita”…
Pe noul drum
Azi am luat drumul despartirii
Spre tara de dincol’ de neguri…
Printesa mea, e primavara,
Da-mi mana sa luam trandafirii,
Sa-i punem in noi si-n afara…
E drumul despartirii
Ce l-am visat demult…
L-am vrut cat mai aproape
Si l-am cerut mereu
‘N-al rugii mele-nlacrimat tumult,
Ce bun e Dumnezeu!
S-a implinit speranta,
Te am acum pe tine,
Si-n dragoste curata
Coroana iti voi darui, senina
Printesa a cantului din mine,
Sa-mi fii pe veci regina…
S-a terminat cu lacrima de dor
Caci inima mi-e plina
Si da sa se reverse,
Sa spuna astazi tuturor,
O, cea mai buna veste…
Voi parasi singuratatea
Cu tine mana-n mana
Si-n noi cu Dumnezeu…
Lasand in urma totul
Si totul luand in noi,
Sa fim iubiti de bine
Si binele sa se reverse inapoi…
Voi parasi tristetea
Caci am zambetul tau,
Si vom canta-mpreuna,
Si-L vom slavi mereu
Caci bun si iarasi bun
E-al nostru Dumnezeu!
Urare
Mireasă scumpă, mire drag,
Am vrut s-aştern şi eu voioasă
Pe-al căsniciei voastre prag
Urarea cea mai călduroasă.
Şi-am întrebat din zori pe-orcine:
Pe crin, pe nufăr,
Ce să spun?
Ce gânduri bune să le-aduc?
Şi ce urări din zări senine?
Un trandafir m-a agăţat
Şi fără să mai dea bineţe
Mi-a zis: urează FRUMUSEŢE!
Pe vale, firele de grâu
Crescute-n brazdele de plug
Mi-au zis: urează-le BELŞUG!
Să fie casa veşnic plină,
Precum e sacul de făină!
Apoi, în cale, un bujor cu chip aprins
Mi-a zis: frate
Ce vrea tot omul? SĂNĂTATE
Ureaza-le aşa zic eu
Să aibă chipul ca al meu.
Mai sus, pe-o coastă, un stejar
Îmi zise grav:
Sunt de părere să le urezi atât: PUTERE!
Şi-apoi, din viţa de vie,
Doi struguri chilimbari
Mi-au zis: urează: BUCURIE!
Dar m-am oprit şi la furnică
Vreţi să vă spun ce mi-a zis?
Mi-e frică …
A zis, urarea ta să fie
Atâta numai: HĂRNICIE!
Şi cum stăteam aşa pe gânduri
Să vă spun tot şiru-ntreg?
Sau numai una să aleg?
De-odată mai către seară
Doi porumbei de nea zburară
Din ceru-albastru către mine,
Când coborau în serpentine
Când, iar urcau în joc duios,
Apoi veniră tot mai jos.
Şi, după cercuri fără număr,
S-au aşezat încet pe umăr,
Ca să-mi şoptească la ureche:
Am fost trimişi din cer, pereche
Cu-acest cuvânt de la Isus:
Pentru mireasă, pentru mire,
Un singur lucru ai de spus:
IUBIRE
Vas de pret
El… este un pumn de lut
Luat de Dumnezeu de la-nceput,
Din glie…
Ea – cuminte si mladie ca o apa
Cu care lutul se adapa…
Si Creatorul i-a pus impreuna
In palma Lui cea buna,
i-a framntat
ca pe un aluat
si i-a facut un vas de pret
pe care-apoi
l-a pus incetisor
intr-un cuptor…
Si cand i-a scos
Erau o singura zidire,
Un vas atata de frumos!
Au fost la inceput pamant si apa
Acum sunt una
Si-asa vor fi intotdeauna!
Dar daca-ar incerca
vreodata
Sa-i desparta cineva,
Sa fie iar ca la-nceput,
Apa si lut,
Se va putea?…
Nici gand!
Dar… sa izbeasca vasul de pamant!?
Zadarnic!
In fiecare ciob este putere
Iar rezultatul despartirii
Nu poate fi decat durere…
Orice-ncercare e desarta
Caci ce uneste Dumnezeu
Nu poate nimeni sa desparta!
Poezie de nunta
Cantand fericirea,doi boboci de-abia infloriti
Se aleg in mijlocul acestei lumi imperfecte.
O zi dupa alta ii leaga mai tare dorinta,
Le da o culoare mai vie iubirea.
Doi boboci,astazi isi ridica capetele spre Soare
Cu nestavilita dorinta de a forma un buchet.
O floare e inima lui,iar inima ei identica floare.
Din doi boboci, Isus Hristos formeaza astazi o singura floare.
Niciodata nu a existat o minune mai mare.
Ela Grotaa
Ruga la nunta
Parinte, Creator al iubirii,
sfinteste Tu acest camin de aur,
inscrie-l in cartea fericirii
si-n gloriosul Tau tezaur…
Da-le din seninul cerurilor Tale,
pacea si curatia,
iar din frumusetea ce-o poarta
florile in petale,
da-le farmecul si toata bucuria!
Da-le din razele soarelui stralucitor
o inima de lumina
iar din culorile curcubeului asezat in nor
da-le toate faptele de iubire divina.
Si da-le intelepciunea unei porti
de cetate
cand sta la locul ei
cu zavoarele incuiate!
Si da-le ascultarea usilor deschise
cand tot mai bate Cel ce bate
cu bratele pline de cele promise…
Cu iubirea Ta indulceste negura
ce se aduna in nor
ca sa afle dincolo de ea aripi pentru zbor…
Da-le si incercari intaritoare
din tunete si furtuna
sa nu fie lipsiti de ploile roditoare
si de seceris bogat
adunat intr-o vesnica cununa!
Da-le radacina cu care
chiar intr-un pustiu arzator
un spin hraneste o floare…
Si-apoi, ca doua ramuri
ale aceluiasi trunchi
impleteste-i intr-o rugaciune unita
pentru ca sa urce la cer in genunchi
spre fericirea Ta nesfarsita!
Ramaneti aici!
Ingemanati, sub aripa credintei si a rugaciunii
voi ati urcat spre cer pana la culme.
Aici ati cladit un altar
pentru ascultare din iubire si pentru jertfire.
Ramaneti aici si nu mai coborati in vale,
unde toate glasurile lumii va cheama,
si unde toate bratele ispitelor
se intind catre voi…
Ramaneti aici orice ar fi
si nu va intoarceti inapoi…
Si daca totusi va trebui sa coborati,
astupati-va ochii cu psalmi
astupati-va urechile cu profetii,
inchideti-va buzele cu laude
si mainile sa va fie pline de roade;
Alegeti cararile insemnate cu sange de Isus
si pasii vostri sa nu se opreasca decat
iarasi pe culme
cand puteti sa va odihniti, sa respirati
si sa va hraniti pentru inca o calatorie…
Pana cand toate vaile vor fi inaltate
ca sa fie un drum pentru venirea Imparatului,
pana cand nu va mai fi nici o primejdie,
pana cand va veni El,
si pana cand toata lumea va fi plina de psalmi,
de laude
si de osanale,
ramaneti aici…
Profetie
Din preafrumosul vesniciei de dincolo de nori si stele
Isus, izvoditorul  casniciei a pregatit o oda bucuriei
pentru iubirea voastra si pentru biruinta zilelor mai grele.
Caci dincolo de sarbatoarea acestei mari iubiri
ce vi se oglindeste in priviri
vad fericirea ce se deschide-n zare
spre care serpuieste un suis abrupt…
Neprihanirea face drumul drept
si umple rapile ametitoare
iar muntii cei inalti se pleaca de iubire toti
in semn de inchinare.
Nu poti s-ajungi acolo tarandu-te pe dedesubt…
Nici vorba de trudit
sau de alergat picioare,
ci de zburat pe aripile credintei jertfitoare,
de stat in palma Lui, si-atat!…
Din preainaltul curcubeu al tronului maririi
Culori curate s-au pogorat in ochii vostri
De parca ati sorbit intregi minunile iubirii
Invesmantati cu prima slava din Eden…
Si v-ati dat mana
sa treceti impreuna haurile lumii si drumul ei abrupt…
E rostul casniciei!
De-acum puteti porni
Dar nu oricum: aveti de-ales sau povarnisul greu
al faptelor de lut
sau zborul pe aripi iubitoare…
Voi sa alegeti aripile de vultur
si inaltimea de unde se pot privi de sus
furtunile si teama,
de unde poti intrezari
minunile de dincolo la care doar putini iau seama,
ceea ce ochiul n-a vazut,
si nici in visul vreunului om nu s-a nascut…
Da… Deja vad stralucirea lucrurilor noi
Si vad ca n-au sa-ajunga-acolo decat
zburand… doi cate doi…
Nici vorba de trudit,
sau de-alergat picioare,
ci de zburat pe aripile credintei jertfitoare,
de stat in palma Lui… si-atat!
Proiect pentru o casa noua
1.Am auzit ca vreti sa va ziditi o casa!
Doriti sa fie una buna si frumoasa?
Nu folositi orice gasiti in cale:
Noi va recomandam
CELE MAI BUNE MATERIALE!
2.Puneti ca temelie CREDINTA cea tare,
Nu nisipurile slavei omenesti miscatoare!
Furtunile lovesc tot ce se poate lovi
Dar Stanca veacurilor, Isus – va poate ocroti!
3.Nu va luati dupa modelele pamantului!
Mai bine alegeti oferta Cuvantului:
Caramizile faptelor arse bine
In cuptorul iubirii divine!
4.Puneti dragostea de aproapele
Intre o caramida si celelalte!
Aceasta e cea mai buna reteta de mortar:
Dragostea amestecata cu har!
5.Ar fi bine sa nu va luati inainte cu treburile:
Puneti in calcul si  cutremurele!
Intaritura prin care totul se mentine
Sunt barele de fier-beton ale fagaduintelor divine!
6.Va trebuie si var cat mai alb si frumos:
E CURATIA morala reflectata de la Hristos!
Si daca e lavabil, e si mai minunat,
Pentru ca sangele Lui poate sa va spele de orice pacat!
7.Deseori e nevoie de ipsosul maleabil
Adica de spiritul unui crestin veritabil
Care se intareste prin grabnica ascultare de Cuvant
Cand il uda ploaia Duhului Sfant!
8.Folositi nuantele curcubeului pentru vopsele
Pentru ca bucuriile credintei sa va inunde cu ele,
Dar atentie: totul trebuie curatit foarte bine
Altfel, frumusetea de suprafata nu tine!
9.Sa nu spuneti ca n-aveti nevoie de smoala,
De acea substanta, cam fara prestanta,
Facuta din sudoare si oboseala!
Cu ea se rezolva problema izolatiilor
Cand va ameninta umezeala tentatiilor…
10.Uneori e nevoie si de cuie ascutite,
Altfel, scandurile nu pot sta una de alta lipite…
Pentru legarea laolalta a binecuvantarilor
Aveti nevoie, deci, si de cuiele incercarilor!
11.Contra furtunilor si ploilor nimicitoare
Casa voastra are nevoie de invelitoare
Dar nu facuta din vremelnicia omeneasca
Ci din ETERNITA dumnezeiasca!
12.Dar atentie si la grinzile de sub invelitoare:
Ele trebuie sa fie din lemnul cel mai tare,
Chiar din copacul acela al crucii, daca e cu putinta,
Care se cheama sacrificiu si umilinta…
13.Alegeti dusumeaua cea mai tare
Pentru ca sa aveti ceva sigur sub picioare!
Adunati din Biblie verset cu verset
Si veti avea si cel mai frumos parchet!
14.Deasupra puneti covoare colorate
Facute din cuvinte curate
Pentru ca si oaspetii vostri sa gaseasca
O oaza de iubire cereasca.
15.Ferestrele ochilor vostri sa fie
Mereu deschise spre vesnicie
Sa primeasca destula lumina
Ca prin intelepciunea divina
Sa stie cand sa se deschida
Si cand sa se inchida!
16.Alegeti acele usi de material ceresc
Mai bune ca de termopan,
Ca sa nu faca jocul lui Satan,
Si mai ales usa de la intrare
Ca sa fiti cu Isus
La venire si la plecare.
17.Si aveti nevoie ca usile si ferestrele
Sa fie bine incuiate,
Mai ales cele din spate!
Fiecare sa aiba cate o buna incuietoare
Facuta din supunere si ascultare!
18.Stiti ca vrajmasul oricand poate sa navaleasca
Si sa va jefuiasca!
De aceea, pana veti avea casa voastra in cer,
Puneti la exterior obloane si gratii de fier.
19.Chemati-L apoi pe Mesterul din cer
Pentru ca sa aveti lumina in orice ungher!
El stie sa puna in inima si in gand
Curentul electric al Duhului Sfant!
20.Pentru curatenie exemplara
Nu se poate fara instalatie sanitara,
Apa cereasca trebuie sa vina si sa plece,
Sa fie la indemana: calda si rece!…
21.De jur imprejur si pe jos
Faceti sa fie totul frumos
Captusit cu patrate
Din faianta si gresia gandurilor curate!
22.Adevaratul izvor de caldura
Este doar in Sfanta Scriptura,
De aceea imaginea Golgotei, puternica,
Puneti-o ca centrala termica!
23.Pentru ca aerul sa fie bun de respirat
Instalati-va aer conditionat!
Dar inca ceva foarte important:
Faceti exercitii pe terenul slujirii
Ca sa aveti parte de oxigenul iubirii!
24.Intr-o lume mereu in schimbare
Nu puteti ramane fara comunicare!
Pentru ca, zilnic,vor veni si foc si ape,
Telefonul rugaciunii sa va fie aproape!
25.Deci, daca vreti sa aveti o casa,
Ea poate fi si trainica si frumoasa
Depinde de voi sa nu folositi tot ce gasiti in cale!
Alegeti cele mai bune materiale!
Lansat la apă
E astăzi ziua cea din urmă
Când staţi pe ţărm privind spre mare.
Acum vă îndreptaţi spre cârmă!
Se dă semnalul de plecare.
Să nu plecaţi cuprinşi de frică
Ci cu nădejde şi speranţă.
Când prima velă se ridică
Priviţi în faţă prin credinţă
„Dar cine este căpitanul?”
Se-ntreabă mire şi mireasă…
Doar Unul este Comandantul
Ce va domni la voi în casă.
Isus e Comandant pe navă
Şi El cunoaşte apa vieţii.
Cu El n-ajungeţi o epavă
Când sunteţi prinşi în mreaja ceţii.
Să staţi pe vas… şi-n îndoială
Să nu vă aruncaţi în valuri,
Când lumea-n jur e cu momeală
Ţintiţi spre ale păcii maluri.
În Sabate aveţi o oprire
La porturi unde-i adunare.
Din Cartea Sfântă, prin citire,
S-aveţi cu voi belşug pe mare.
De luaţi cu voi copii pe mare
Să-i învăţaţi din cele sfinte.
Vorbiţi de Domnul la culcare
Şi ziua daţi învăţăminte.
Sunt mulţi ce fac acum din mână
Dorind s-aveţi o mare calmă,
În noapte… fie lună plină
Şi dimineaţa sfântă mană.
Acum porniţi!… Pe-a vieţii valuri
Vaporul astăzi se lansează.
Să nu uitaţi cumva pe maluri
IUBIREA… Căci doar ea durează!
© Viorel Dascalu 2010
Sursa: www.vioreldascalu.ro
Start în doi
La nunta voastră ce-a-nceput
E chiar şi Domnul invitat
Şi cred că voi, pe El l-aţi vrut
Ca Marele Oficiant.
Suntem şi noi, ceilalţi, pe-aici
Uniţi cu voi în gând:
Părinţi şi fraţi, chiar şi bunici
Râzând dar şi plângând.
E început de drum în doi
Pe drumuri şi pe mări,
Îl veţi străbate-acum şi voi
În lacrimi sau cântări.
Să nu uitaţi că drumu-i greu,
Să cereţi ajutor.
Căci mare este Dumnezeu
Şi e un Bun Păstor.
Dorim doar bine să aveţi
Şi pace din belşug.
Spre rău s-apară nalţi pereţi
Făcuţi de-ai rugii rug.
Amabili, buni şi iertători
Să fiţi de-acum mereu.
Nu vă certaţi, fiţi iubitori
La bine şi la greu.
Nu vă bârfiţi, nu-mprăştiaţi
Secrete despre voi.
Nu spuneţi toate pe la fraţi
Ce se petrec în doi.
În viaţă multe veţi avea
De veţi vorbi frumos.
Când piedici vă vor încurca
Răbdaţi ca şi Hristos!
Părinţii să vi-i respectaţi
Şi când vor fi bătrâni.
Să-i vizitaţi, şi să-i nu-i daţi
În grijă altor mâini.
Biserica s-o frecventaţi
De-i soare sau e ger,
Să fiţi de fraţi apropiaţi
Aşa cum vreţi în cer.
V-ajute Domnul, ca plecaţi,
De la altar porniţi,
Să fiţi prea binecuvântaţi,
Mereu doar fericiţi!
© Viorel Dascalu 2010
Sursa: www.vioreldascalu.ro