Daca suntem cetateni ai cerului de ce trebuie sa ne aparam drepturile?În Epistola sa către Filipeni, Pavel scria: “Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos” (3:20).
Noi suntem în primul rând cetăţeni ai cerului. Dumnezeu este Împăratul nostru mai presus de orice guverne sau conducători. Apostolul Pavel nu s-a îndoit niciodată de acest lucru. Toţi apostolii care au trebuit să aleagă între poruncile lui Dumnezeu şi legea omenească au ales să fie credincioşi lui Dumnezeu. Ioan şi Petru au răspuns Sinedriului: “Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu” (Fapte 4:19).
Dar fiind cetăţeni ai cerului nu înseamnă că nu suntem cetăţeni pe pământ. Este doar o problemă de priorităţi. Pavel era cetăţean al unui imperiu pământesc şi el şi-a apărat drepturile. Dacă ne apărăm drepturile nu înseamnă că respingem cetăţenia noastră principală. Când îţi aperi drepturile, tu întăreşti şi aperi drepturile altora. Pavel era cetăţean roman şi avea anumite privilegii.
Un cetăţean roman nu putea fi răstignit sau bătut fără a fi judecat. În Filipi el a fost arestat, bătut şi aruncat în închisoare în mod ilegal, apoi a fost eliberat. Pavel a spus demnitarilor: “După ce ne-au bătut cu nuiele în faţa tuturor, fără să fim judecaţi, pe noi, care suntem romani, ne-au aruncat în temniţă, şi acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge aşa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!” (Fapte 16:37).
Un bun cetăţean respectă legea şi o preţuieşte. Atunci când trăim în ţări în care drepturile omului sunt apărate de lege trebuie să ne aflăm în prima linie pentru a apăra, proteja şi respecta legea şi să-i susţinem pe cei care au misiunea de a o aplica. Cea mai mare tragedie pentru o naţiune este aceea de a nu fi condusă de lege, ci de puterea coruptă. Nimeni nu trebuie să fie considerat mai presus de lege! Drepturile noastre sunt apărate de lege. Mulţumim lui Dumnezeu! Noi trebuie să le apărăm fără ură, într-un mod creştinesc, dar fără slăbiciune sau ezitare.
NOTA:
Aceaasta întrebare și răspunsul aferent este preluat din cartea „101 Intrebări pe care și le pun adventiștii” scrisă de John Graz și Bart Beach. Întrebările din această carte sunt reale, trimise de către membri ai Bisericii. Cu toate acestea, răspunsurile nu se consideră a fi replici oficiale.
John Graz şi Bert Beach nu au pretenţia de a oferi soluţii infailibile sau de a reprezenta ultimul cuvânt. Însă, având în vedere experienţa bogată în cadrul denominaţiunii, pe cea de conducători şi educaţia lor, ei au oferit răspunsuri bine gândite şi interesante la multe întrebări şi probleme propuse.
Sursa: www.adventist.ro
