18.
CELE 70 DE SAPTAMANI
-CAPITOLUL 9-
Talmudul rabinilor contine un blestem teribil pentru cei care indraznesc sa descifreze profetia din Daniel 9, 24- 27. De ce acest lucru? Raspunsul este cat se poate de clar: Acela care studiaza aceasta profetie va ajunge, in mod inevitabil, sa creada ca Mesia cel promis in Scripturile Vechiului Testament nu poate fi altcineva decat Iisus Christos. Or, lucrul acesta este inacceptabil pentru cea mai mare parte a poporului evreu.
In ceea ce priveste blestemul, nu trebuie sa ne temem de el. Iata cateva motive:
1. Cartea lui Daniel ne-a fost lasata de Providenta nu pentru a o considerata obiect de muzeu, ci pentru a fi studiata. In cap. 12, 4 al cartii, ingerul Gabriel ii spune lui Daniel ca la vremea sfarsitului multi vor citi aceasta carte , iar cunostinta va creste. Este un indemn indirect pentru generatia noastra de a lua in serios aceasta carte.
2. Insusi Mantuitorul vorbeste de Cartea lui Daniel in predica de pe munte, adugand: “Cine citeste sa inteleaga!” Gasim, in aceste cuvinte ale Domnului, un indemn clar de a studia aceasta carte.
3. Cat priveste apetenta unora de a blestema pe cei care nu sunt de acord cu ideile lor, Biblia ne asigura: “Cum sare vrabia incoace si incolo si cum zboara randunica, asa nu nimereste blestemul neintemeiat.” Proverbe 26, 2
Tinand cont de aceste consideratii, va invit sa continuam, fara nicio teama, studiul cap.9, unul din capitolele biblice cele mai pline de Persoana si lucrarea Mantuitorului. Doar cap.53 al Cartii lui Isaia il poate depasi in aceasta privinata.
Contextul capitolului 9:
Trecusera 13 ani de la marea viziune primita de Daniel in anul al treilea al lui Belsatar, ultimul imparat al Babilonului. Imperiul Babilonian cazuse sub stapanirea mezilor si persilor, Daniel ramanand un inalt demnitar si sub noua stapanire.
Ne gasim in anul 538 I.Chr. Daniel este deosebit de preocupat de soarta poporului sau, a Ierusalimului, dar mai ales este preocupat de soarta Templului care zacea in ruine. Trecusera aproape 70 de ani de cand el si multi alti concetateni fusesera luati robi in Babilon. De aproximativ o jumatate de secol, in Templul din Ierusalim nu se mai aduceau jertfe. O jumatate de secol in care poporul fusese imprastiat printre neamuri, riscand sa-si piarda identitatea, dar mai ales misiunea. Multi evrei isi gasisera in Babilon un loc comod, isi intemeiasera familii, incepusera afaceri, fapt care ii face pe cei mai multi dintre ei sa uite de Ierusalim, de Templu, de Dumnezeul parintilor lor.
Daniel, aflat acum la o varsta inaintata, nu-L uitase nicio clipa pe Dumnezeu si fagaduitele Sale. Desi trecusera atatia ani de robie, el a pastrat in tot acest timp o legatura vie si continua cu Scripturile pe care le avea la acea data. Studiind profetia lui Ieremia cap. 25,11-12, Daniel gaseste ca robia babiloniana trebuia sa dureze 70 de ani.
Ce face profetul cand descopera aceasta incurajatoare speranta a eliberarii, asa cum a fost profetizata de Ieremia? Daniel ar fi putut inchide Scriptura gandind:” Cine stie daca Dumnezeu va mai implini aceasta fagaduinta? Suntem prea pacatosi.”
Daniel insa nu a gandit in felul acesta, ci a facut ceea ce face orice om care se increde in iubirea Tatalui ceresc:
“Mi-am intors fata spre Domnul Dumnezeu ca sa-L caut cu rugaciune si cereri, postind in sac si cenusa.” Daniel 9, 3
Din rugaciunea pe care Daniel o inalta spre Dumnezeu, se observa o anume framantare sufleteasca a profetului. Pe de o parte, el se temea pentru poporul sau, ca nu cumva , prin acomodarea cu lumea Babilonului, sa-L fi uitat pe Dumnezeu, iar Acesta sa nu mai poata implini fagaduintele Sale. Pe de alta parte, Daniel primise in viziunea din cap.8 o descoperire cu privire la curatirea Sfantului Locas care il tulbura: trebuiau sa treaca 2300 zile profetice ( =2300 ani reali ) pana sa se realizeze acest lucru. Daniel aplica perioada de 2300 de ani la Templul din Ierusalim, iar gandul ca trebuie sa treaca o perioada atat de lunga pana la restaurarea lui il umplea de neliniste.
Cu aceste framantari vine el inaintea Domnului, spunandu-I tot ce-l framanta , tot ce ii producea neliniste.
Daniel 9, 4- 19: Rugaciunea lui Daniel
Putine rugaciuni pe care le gasim consemnate pe paginile Bibliei cer mai mult de doua minute pentru a fi rostite. Dumnezeu trebuie sa fi avut motive intemeiate atunci cand a hotarat, in Providenta Sa, ca aceasta rugaciune sa ne fie transmisa pe cale scrisa, in toate detaliile ei.
In fapt, aceasta rugaciune a izvorat din studiul Cuvantului lui Dumnezeu pe care il avea la indemana la acea data Daniel si din increderea in acest Cuvant. Nu poti sa nu fii miscat de umilinta si indrazneala profetului.
In ceea ce-l priveste pe aducatorul raspunsului atat de promt la aceasta rugaciune- ingerul Gabriel- el nu apare in V.T. decat in capitolele 8 si 9 ale Cartii lui Daniel. In N.T., Gabriel apare in legatura cu nasterea lui Ioan Botezatorul si a lui Iisus. ( Luca 1,19; 26-33 ) Se pare ca acest inger puternic, care sta inaintea lui Dumnezeu, a luat locul lui Lucifer, dupa caderea acestuia si alungarea din prezenta tronului divin.
Daniel 9, 20-23: Ce imbarbatare pentru Daniel sa vada ca cerul e atat de aproape cand este nevoie de ajutorul divin!
“Ia aminte si intelege vedenia ( “mareh” )!” – ii spune ingerul lui Daniel. La care vedenie se refera ingerul? Cu siguranta ca e vorba de vedenia redata de profet in cap.8, caci nu avem niciun indiciu ca Daniel ar fi avut intre timp o alta descoperire divina. ( pentru argumente suplimentare vezi studiul 17).
Daniel se roaga la vremea jertfei de seara, care ar fi trebuit sa fie adusa in Templul din Ierusalim- ora 3 p.m. Desi de mai bine de 50 de ani nu se mai aduceau jertfe la Templu, acesta aflandu-se in ruine, Daniel se roaga totusi la ora la care ar fi trebuit sa se aduca jertfa. Peste cinci secole, exact la aceeasi ora, Mantuitorul urma sa-Si dea duhul pe cruce , in calitate de jertfa si Miel al lui Dumnezeu.
Daniel 9, 24: Gabriel intra direct in subiect, raspunzand framantarilor profetului, dar continuand in acelasi timp explicatia viziunii din cap.8, din punctul in care Daniel nu a mai putut sa o suporte.
“70 de saptamani au fost hotarate ( chatak ) asupra poporului tau si asupra cetatii tale celei sfinte”.
Chiar din primele cuvinte ale ingerului rezulta clar ca portiunea aceasta din viziune se refera exclusiv la poporul iudeu si la Ierusalim, Gabriel raspunzand direct la framantarile lui Daniel si la cererea lui ca Dumnezeu sa implineasca fagaduintele Sale cu poporul iudeu.
Verbul din ebraica din care a fost tradus cuvantul “hotarate” este “chatak”, verb ce mai poate fi tradus prin “separate”, “taiate”, “retezate”. Avand in vedere ca ceea ce ni se prezinta in cap. 9 este o continuare a viziunii din cap.8, este firesc sa tragem concluzia ca cele 70 de saptamani sunt “taiate”, retezate” dintr-o perioada mai lunga de timp, amintita anterior. Singura perioada de timp amintita anterior este cea de 2300 de zile. ( Vezi studiul 17 )
La sfarsitul perioadei de 70 de saptamani ( =490 ani , conform principiului zi-an ), urmau sa se realizeze, conform celor spuse de Gabriel in versetul 24, sase lucruri importante:
1. “Incetarea faradelegii” Este vorba de timpul de har acordat de Dumnezeu poporului Sau pentru a se pocai. In ciuda ocaziilor oferite si a timpului de har indelungat, poporul evreu a umplut paharul nelegiuirilor lor, prin respingerea Fiului lui Dumnezeu si persecutarea primilor crestini.
2. “Ispasirea pacatelor” Se face referire la jertfa lui Christos, singura care poate realiza ispasirea deplina a pacatelor . Datorita a cestei jertfe pacatosul nu mai este nevoit sa aduca jertfe de animale, ca in vremurile Vechiului Testament
3. “Ispasirea nelegiuirii” – stergerea nelegiuirilor.
4. “Aducerea neprihanirii vesnice” – Indreptatirea pacatosului prin atribuirea neprihanirii lui Christos.
5. “Pecetluirea vedeniei si proorociei” Prin moartea lui Christos, planul lui Dumnezeu de salvare a neamului oamenesc a fost pecetluit. Nimic nu-l mai putea schimba sau anula. Jerfa a ratificat planul mantuirii, iar viziunile primite de Daniel aveau garantia ca se vor implini.
6. “Ungerea Sfantului Sfintilor” Este vorba de ungerea Locului Sfant, a Sanctuarului ceresc, inainte ca Domnul Christos sa fie numit Mare Preot in Templul ceresc.
De retinut este faptul ca expresia “Sfantul Sfintilor”, in limba ebraica, nu se refera la o persoana, ea aplicandu-se mai mult la lucruri. Ungerea semnifica dedicarea Templului ceresc pentru o lucrare speciala care trebuia sa inceapa in el-lucrarea de mijlocire a Mantuitorului in favoarea pacatosilor.
Daniel 9, 25: Versetul stabileste timpul venirii lui Mesia, precum si punctul de plecare al celor 2300 de ani. Ne reamintim de cele trei decrete consemnate de istorie si Biblie:
1. Decretul lui Cirus- 538 i.Chr. ( Ezra 1, 1)
2. Decretul lui Darius 1 ( Histaspe )- 520 i.Chr.( Ezra 6, 1-12 )
3. Decretul lui Artaxerxes Longimanus- 457 i.Chr. ( Ezra 7, 1-26 )
Primele doua decrete ( cel al lui Cirus si Darius ) se refereau doar la reconstructia Templului din Ierusalim, ceea ce semnifica restaurarea religioasa a poporului iudeu. Doar decretul lui Artaxerxes se referea la reconstructia Templului, dar si a Ierusalimului, oferindu-le everilor un statut de autonomie. In urma aplicarii acestui decret statul evreu era refacut.
In 444 i.Chr. s-a mai dat un decret, pe timpul lui Neemia, acesta nefacand altceva decat sa intareasaca decretul din 457 i.Chr. al lui Artaxerxes.
Toate aceste decrete erau , in esenta, unul singur si ele reprezentau porunca sau decretul lui Dumnezeu pentru restaurarea poporului Sau. ( Vezi Ezra 6, 14 )
Profetia specifica faptul ca “de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului” (457 i.Chr.) incepe derularea celor 70 de saptamani ( 490 ani ). Tot ea ne arata ca, de la aceasta data , pana la Unsul (Mesia ) trebuiau sa treaca 7+62 de saptamani=69 de saptamani ( 483 de ani ).
Unii comentatori biblici au luat ca punct de pornire al celor 70 de saptamani alte date, insa orice alta data, in afara de cea specificata de profetie, nu duce la niciun rezultat. Iata cateva exemple:
1. Daca am socoti anul 538 i.Chr ( primul decret- cel al lui Cirus,de reconstructie a Templului ). drept anul de pornire pentru cele 70 de saptamani ( 490 de ani ), Mesia ar fi trebuit sa apara dupa 69 de saptamani ( 483 de ani ), adica in anul 55 i.Chr.-o data imposibila pentru Iisus.
2. Daca am porni de la al doilea decret- cel al lui Darius 1, din anul 520 i.Chr. ( al doilea decret pentru rezidirea Templului ), Mesia ar fi trebuit sa apara la anul 37 i.Chr.- din nou o concluzie imposibil de acceptat in legatura cu Iisus.
3. In cele din urma, o alta data adusa in discutie este anul 444 i.Chr, data la care s-a dat un nou decret pentru rezidirea Ierusalimului, cel din timpul lui Neemia. Daca am lua in considerare aceasta data, atunci Mesia ar fi trebuit sa inceapa lucrarea publica in jurul anului 39 sa 40 d.Chr., ceea ce , de asemenea este iacceptabil pentru lucrarea lui Iisus.
Singura data acceptabila este cea specificata de inger- “darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului”, respectiv anul 457 i.Chr, anul in care decretul lui Artaxerxes Longimanus permitea evreilor sa-si rezideasca cetatea si sa refaca structurile statale in deplina autonomie.
Perioada de 70 de sapatamani este impartita in trei parti: 7 saptamani, 62 saptamani si o saptamana ( ultima ).
7saptamani + 62 saptamani + 1 saptamana = 70 saptamani
70 saptamani
( 490 ani )
7 saptamani 62 saptamani 1saptamana
( 49 ani ) ( 434 ani) ( 7 ani )
*—————–*————————————————————————*—————+————–*
457 i. Chr. 408 i.Chr. 27 d.Chr 31 d.Chr. 34 d.Chr
Primele sapte saptamani ( 49 de ani ) acopera perioada lui Ezra si Neemia, o perioada tulbure in care s-au rezidit Templul si Ierusalimul. Dupa decretul lui Artaxerxes din anul 457 i.Chr., iudeii au inceput sa reconstruiasaca Ierusalimul. Templul a fost terminat 49 de ani mai tarziu, in jurul anului 408 i.Chr. Al doilea segment-cele 62 de saptamani ( 434 de ani ), la sfarsitul carora trebuia sa apara Mesia, ne conduce la anul 27 d.Chr., anul botezului lui Iisus- eveniment care a marcat ungerea Sa pentru lucrarea speciala pe care o avea de facut.
“Unsul” este Insusi Domnul Christos, despre care sta scris:”Cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfant si cu putere pe Iisus din Nazaret…” Faptele Apostolilor 10, 38
In V.T. ungerea simboliza umplerea cu Duhul Sfant ( vezi 1 Samuel 16, 13 ). De asemenea, este de subliniat faptul ca erau unsi numai preotii si regii, ceea ce corespunde perfect calitatii Domnului Christos de Rege si Mare Preot.
Asadar, Unsul ( Mesia ) trebuia sa apara nu dupa 7 saptamani ( 49 de ani ) de la decretul lui Artaxerxes, ci dupa 7+62 de sapatamani ( 483 de ani ). Profetia spune ca in ultima saptamana din cele 70 Unsul urma sa fie starpait ( omorat ). Daca El ar fi aparut dupa primele 7 Saptamani ( 49 de ani ), concluzia ar fi ca El ar fi trebuit sa traiasca pe tot parcursul celor 62 de saptamani ( 434 de ani ), pentru ca in ultima saptamana (7 ani ) din cele 70, El sa fie omorat. Un Mesia care sa traiasca pe pamant cateva sute de ani, inainte de a se aduce jertfa este o idee inacceptabila. Mesia- Fiul lui Dumnezeu- a fost si om adevarat, care “a trebuit sa se semene fratilor Lui in toate lucrurile” ( Evrei 2, 17 ), inclusiv in ceea ce priveste longevitatea.
Profetia ne trimite nu la anul nasterii lui Mesia, ci la anul in care Acesta urma sa fie uns cu Duhul Sfant pentru a incepe lucrarea publica- anul 27 d.Chr. In vechime, preotii erau unsi la varsta de 30 de ani- un amanunt demn de a fi luat in considerare. Sfarsitul celor 7+62 de saptamani ( 483 de ani ) ne duce la anul 27 d.Chr., anul in care Iisus a fost botezat si a inceput lucrarea Sa publica. In anul 27 d. Chr., Biblia afirma ca Iisus avea varsta de 30 de ani ( Luca 2, 23 ), adica avea varsta care-I permitea , din punctul de vedere al regulilor iudaice, sa inceapa lucrarea sa publica.
Decalajul dintre varsta Mantuitorului (aproximativ 30 de ani ) si anul 27d.Chr. se explica printr-o greseala facuta la calcularea erei crestine. Iisus S-a nascut in realitate nu in anul 1 al erei crestine , ci cu aproximativ patru ani mai devreme. Lucrul acesta este evident din faptul ca Biblia afirma ca in momentul nasterii Mantuitorului , Irod cel Mare traia ( Matei 2, 13-20 ). Or, istoria consemneaza faptul ca Irod cel Mare a murit in anul 4 i.Chr, ceea ce ne face sa tragem concluzia cala ineputul anului 1 d.Chr. Iisus avea in jur de trei ani. Un calcul simplu ne arata ca in anul 27d.Chr. Iisus era in varsta de aproximativ 30 de ani.
Daniel 9, 26: “Dupa aceste 62 de saptamani Unsul va fi starpit”
Versetul 26 al cap.9 ne introduce in mijlocul evenimentelor petrecute in ultima saptamana profetica din cele sapte zeci. Pana acum, in studierea profetiei celor 70 de saptamani ( 490 de ani ), am acoperit 69 de saptamani ( sau 483 din cei 490 de ani ). Profetia spune ca dupa cele 62 de saptamani ce urmeaza primelor 7 saptamani, adica dupa cele 69 de saptamani ( 483 de ani ), Unsul urma sa fie “starpit”. Verbul tradus aici prin “va fi starpit” este acelasi cu cel tradus prin “nimicit” in numeroase versete din Levitic, expresie care era legata de sistemul jertfelor, cand cei care calcau legamantul erau “nimiciti” din mijlocul poporului ( vezi Levitic 7, 27; 17, 10.14; 20, 6. 17 ). In Daniel 9, 26 ne este prezentata imaginea lui Iisus, Cel nevinovat, care este “nimicit “ pentru pacatele altora.
Profetia nu specifica, in acest punct, anul exact al mortii Mantuitorului, ci doar perioada in care acest eveniment urma sa aibe loc- in perioada imediat urmatoare anului 27 d.Chr. Specificatia anului mortii Lui se face in vers. 27-“la jumatatea saptamanii”, adica in anul 31 d.Chr.
“Si nu va vea nimic”- afirma in continuare profetia. Desi urma sa fie “nimicit” pentru pacatele poporului, Mesia “nu va avea nimic”, ceea ce reprezinta un indiciu cu privire la invierea Sa. Scopul urmarit de Satana va fi anulat prin invierea lui Iisus, care a dat o si mai mare amploare lucrarii Sale.
“Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea si Sfantul Locas…” Este o profetie evidenta cu privire la Roma pagana ce urma sa cucereasca Ierusalimul si sa distruga Templul sub comanda lui Titus, in anul 70 d.Chr.
Ceea ce ne atrage atentia , in finalul versetului 27, este afirmatia ca “razboiul va tinea pana la sfarsit si impreuna cu el si pustiirile”. Privind la istoria mai veche sau mai recenta a Palestinei, nu putem decat sa dam deplina dreptate Bibliei: Palestina este unul din locurile cele mai fierbinti ale planetei, unul din locurile cele mai nesigure, unde butoiul cu pulbere poate exploda in orice moment.
Daniel 9, 27: “El va face un legamant trainic cu multi timp de o saptamana”
Cine? Mesia. Cand? Dupa incheierea celor 69 de saptamani ( 493 de ani , adica in timpul ultimei saptamani profetice cuprinsa intre anii 27 si 34 d.Chr). Este vorba aici de intemeierea bisericii crestine. In primii trei ani si jumatate ai ultimei saptamani ( 27- 31 dChr, ) Domnul Christos a lucrat in mod direct si nemijlocit la intemeierea ei. Apoi, in a doua parte a ultimei saptamani ( 31- 34 d.Chr. ), cei care au lucrat la zidirea bisericii au fost apostolii.
Afirmatia ca “el va face un legamant trainic cu multi” se refera evident la iudeii care L-au primit pe Iisus in vremea aceea. De fapt, biserica crestina a fost intemeiata de Iisus si apostolii Sai prin iudeii care au acceptat noua invatatura.
Cu toate ca profetia nu mentioneaza un anume eveniment pentru ultimul an- anul 34 d.Chr.- multi cred ca este vorba despre anul in care Pavel a primit Evanghelia si a devenit marele apostol al neamurilor ( Faptele Apostolilor 9 ). Cu alte cuvinte s-a incheiat perioada in care Israelul fusese socotit, in mod exclusiv, poporul ales al lui Dumnezeu, iar la sfarsitul celor 490 de ani, a inceput o noua era din istoria mantuirii, urmand ca Evanghelia sa fie predicata in intreaga lume.
Ultima saptamana profetica se incheie in anul 34 d.Chr., an in care iudeii l-au ucis pe Stefan- primul martir crestin. Daca pe Mantuitorul L-au rastignit romanii cei pagani, pe diaconul Stefan l-au ucis iudeii, pornind cu acea ocazie o prigoana crunta impotriva bisericii crestine. La anul 34 d.Chr., odata cu incheierea celor 70 de saptamani profetice “taiate”, “hotarate” pentru poporul evreu, acest popor a fost lepadat ca popor ales. “Via” a fost data altor vieri ( Matei 21, 41 ). Aceasta ultima saptamana profetica a fost saptamana de aur pentru iudei, caci ei au avut ocazia sa-L cunoasca si sa-L primeasca pe Mesia cel asteptat.
“La jumatatea saptamanii va face sa inceteze jertfa si darurile de mancare.”
Este vorba despre anul 31 d.Chr., an in care Mantuitorul a fost rastignit. Versetul 27 ne prezinta si semnificatia mortii Domnului- incheierea sistemului ceremonial al jertfelor, in sensul ca acestea nu mai aveau nicio valoare. Lucrul acesta este aratat clar in Marcu 15, 34- 39, unde se spune ca, in momentul mortii Domnului pe cruced, perdeaua din Templu s-a rupt in doua, simbolizand sfarsitul Sanctuarului pamantesc. Simbolul se intalnea cu realitatea. Iisus- Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatele omenirii, fiind jertfit pe cruce, anula necesitatea jertfelor de animale din cadrul sistemului ceremonial. Tot ce era asociat cu vechiul sistem- jertfele, preotia si sanctuarul- urma sa fie inlocuit ( Evrei 9, 1- 15 ).
Concluzii:
Profetia celor 70 de saptamani este una din cele mai remarcabile profetii biblice. Omul de stiinta Peter W. Stoner a abordat probabilitatea matematica a mesianitatii lui Iisus in cartea sa “Science Speaks” ( Stiinta vorbeste , Chicago: Moody Press ). Conform celor spuse de el, exista doar o sansa de 1 la 10 la puterea 17 ( 100 000 000 000 000 000 ) ca toate profetiile cu privire la Iisus sa se implineasca in acelasi om si in acelasi timp. Intr-o lume in care prezicatorii de pe marginea strazii, horoscopul din ziare si tot felul de alti ghicitori ai viitorului capteaza atentia a milioane de oameni, profetia celor 70 de saptamani este facuta dintr-o tesatura care dovedeste, dincolo de orice indoiala, ca exista un Dumnezeu care este atat de preocupat de aceasta lume si de oamenii din ea, incat a oferit dovezi de necontestat ale mesianitatii lui Iisus.
Ultima saptamana profetica oferita de Dumnezeu poporului evreu a fost saptamana lor de aur- ocazia speciala oferita de cer, dar pierduta pentru vesnicie. Ceea ce este Sabatul dupa o saptamana de truda, asa trebuia sa fie cea de-a 70-a saptamana profetica pentru iudei- o periada de odihna, de intalnire cu Mesia.
Exista si pentru noi o ultima saptamana de aur- cea in care trebuie sa ne pregatim sa ne intalnim cu Mantuitorul nostru la revenirea Sa in glorie.
Il vom respinge asemenea iudeilor, sau Il vom primi cu bucurie?
Lori Balogh
______________________________
de Lori Balogh. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.
