De ce am purtat un dialog cu luteranii si ce s-a obtinut?
Am purtat un dialog cu Federaţia Luterană Mondială probabil pentru că atât luteranii cât şi adventiştii sunt într-un fel copiii lui Luther. Adventiştii îl stimează foarte mult pe Luther (nu trebuie decât să citiţi Marea Luptă dacă aveţi îndoieli!) şi în unele puncte ei sunt astăzi mai “luterani” decât mulţi luterani.
Adventiştii consideră ca binevenit contactul cu alte organizaţii creştine. Ei nu sunt oameni nesociabili, cu un complex de tipul “mai sfânt decât tine”, şi nu sunt nici exclusivişti teologici şi sectari. Scopul întâlnirii cu fraţii noştri creştini luterani a fost unul simplu şi fără pretenţii: de a ajunge la o înţelegere reciprocă mai bună, de a înlătura clişeele false, de a descoperi baza pe care stă credinţa fiecăruia şi de a descoperi puncte reale sau imaginare de fricţiune sau dezacord.
Noi credem că aceste obiective modeste au fost atinse. Adventiştii şi luteranii s-au întâlnit ca străini, probabil chiar suspicioşi la început, dar au plecat ca prieteni, ca fraţi şi surori care au avut o părtăşie profundă. A lui Dumnezeu să fie slava.
Desigur, rămân deosebiri doctrinare semnificative, dar participanţii au descoperit multe lucruri în comun: dragostea pentru Cuvântul lui Dumnezeu, preocuparea pentru libertatea religioasă şi mai presus de toate Evanghelia îndreptăţirii prin har şi numai prin credinţă. Cele două părţi nu au abordat doar punctele mai uşoare, ci s-au confruntat şi cu unele subiecte dificile, cum ar fi semnul fiarei şi, bineînţeles, Sabatul în opoziţie cu duminica.
Un rezultat important a fost recomandarea ca luteranii să nu trateze Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea ca o sectă, ci ca o membră a Comuniunii Creştine Mondiale. Aceasta ar putea avea consecinţe importante în special în ţări unde luteranii reprezintă biserica majoritară de stat şi unde uneori, în trecut, adventismul a fost tratat ca şi când ar fi inferior unei biserici, nedemn de atenţia favorabilă a opiniei publice.
NOTA:
Aceaasta întrebare și răspunsul aferent este preluat din cartea „101 Intrebări pe care și le pun adventiștii” scrisă de John Graz și Bart Beach. Întrebările din această carte sunt reale, trimise de către membri ai Bisericii. Cu toate acestea, răspunsurile nu se consideră a fi replici oficiale.
John Graz şi Bert Beach nu au pretenţia de a oferi soluţii infailibile sau de a reprezenta ultimul cuvânt. Însă, având în vedere experienţa bogată în cadrul denominaţiunii, pe cea de conducători şi educaţia lor, ei au oferit răspunsuri bine gândite şi interesante la multe întrebări şi probleme propuse.
Sursa: www.adventist.ro
