De ce anumite tari occidentale au publicat o lista a sectelor “periculoase”?Europa, din punct de vedere istoric, a avut întotdeauna probleme în ceea ce priveşte acceptarea libertăţii religioase. Libertatea se câştigă prin multe lupte şi suferinţe. A trebuit să treacă secole până când libertatea religioasă a fost acceptată şi nu a fost deloc uşor ca aceasta să fie respectată cu consecvenţă. Revoluţia Franceză este un bun exemplu. Ea a reprezentat reacţia violentă faţă de intoleranţa, războaiele religioase, despotismul şi inchiziţia care s-au manifestat timp de secole.
Anul 1789 a adus un vânt puternic de libertate, inclusiv de libertate religioasă, în care protestanţii au avut un rol important. Câţiva ani mai târziu a venit o furtună de teroare, în care mii şi mii de oameni au fost persecutaţi. De ce? Ei au fost acuzaţi a fi duşmani reali sau potenţiali ai libertăţii. Se formase o nouă inchiziţie în numele libertăţii. Persecutaţii au devenit persecutori, iar Biserica Catolică a primit o rană de moarte. Existau motive pentru intoleranţă, totuşi intoleranţa în sine a triumfat.
Publicarea unei liste oficiale a sectelor potenţial “periculoase” are la bază acelaşi spirit de intoleranţă. Pe o astfel de listă, în Franţa au apărut 172 de asociaţii religioase sau biserici, iar în Belgia 189! Care sunt criteriile pentru ca un grup să fie pus pe lista “sectelor”? Este un mister, căci nu a fost contactat nici un expert adevărat. Această practică a fost denunţată la Viena în timpul reuniunii Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) din 1999, în cadrul Comisiei ONU pentru Drepturile Omului şi de către Departamentul de Stat al Statele Unitate ale Americii.
În prezent, în Franţa există o “Misiune Interministerială pentru Combaterea Sectelor”. Sunt votate legi, iar mass-media amplifică această ostilitate. Cum se poate ca, în domeniul libertăţii religioase, ţări precum Franţa şi Belgia, care susţin cu atâta putere drepturile omului, să fie atât de oarbe în privinţa propriilor lor discriminări? Astfel de liste alimentează intoleranţa şi excluderea. Au uitat aceste ţări articolul 18 al Declaraţiei Universale ONU a Drepturilor Omului? Nu, însă ele vor să excludă anumite biserici şi grupuri religioase de la acest drept. Ele au o înţelegere selectivă şi discriminatorie a libertăţii religioase. Libertatea este numai pentru cei care au aprobarea autorităţilor sau sunt recunoscute de acestea.
Din nefericire, populaţia în general nu reacţionează faţă de această tendinţă periculoasă. Franţa şi Belgia sunt foarte secularizate, deşi religia tradiţională este romano-catolicismul. După Waco, sinuciderea în masă a membrilor Templului Solar şi alte tragedii, oamenii sunt suspicioşi sau chiar se tem de secte. Propaganda asiduă promovată de instituţiile statului creează impresia că minorităţile religioase sunt periculoase sau cel puţin potenţial periculoase.
Din fericire, experţii şi oamenii de ştiinţă au reacţionat, deşi au fost criticaţi şi acuzaţi că sunt plătiţi de scientologi sau martorii lui Iehova să susţină libertatea religioasă. Cu toate acestea, tribunalele au reacţionat, în diferite ocazii, la această manipulare. Scientologii au fost recunoscuţi ca religie, lucru care a constituit o puternică respingere a politicii statului. Trebuie să fim recunoscători celor care au slujit şi întărit cauza libertăţii şi dreptăţii. De-a lungul istoriei, Franţa a produs întotdeauna opozanţi puternici faţă de intoleranţă. Mişcările antireligioase sau antiminorităţi religioase ştiu că dacă merg prea departe oamenii vor lua atitudine în favoarea libertăţii religioase.
NOTA:
Aceaasta întrebare și răspunsul aferent este preluat din cartea „101 Intrebări pe care și le pun adventiștii” scrisă de John Graz și Bart Beach. Întrebările din această carte sunt reale, trimise de către membri ai Bisericii. Cu toate acestea, răspunsurile nu se consideră a fi replici oficiale.
John Graz şi Bert Beach nu au pretenţia de a oferi soluţii infailibile sau de a reprezenta ultimul cuvânt. Însă, având în vedere experienţa bogată în cadrul denominaţiunii, pe cea de conducători şi educaţia lor, ei au oferit răspunsuri bine gândite şi interesante la multe întrebări şi probleme propuse.
Sursa: www.adventist.ro
