De ce se întorc, totuşi
Bisericile care cresc împlinesc nevoile noilor veniţi. Faptele Apostolilor 28:2
Un factor critic în a-i păstra pe noii veniţi este atmosfera. Este ceva care străbate întreaga biserică, ceva impalpabil, care le spune celor care vin pentru prima dată: „Vă aşteptam şi suntem bucuroşi că aţi venit.“ Predicarea şi celelalte aspecte ale lucrării bisericii trebuie să se concentreze asupra calităţii experienţei spirituale şi sociale ale noilor veniţi, oferind mesajul subtil: „Musafirii sunt bine veniţi.“
Oamenii care nu au nici o poziţie oficială exprimă cel mai eficient atmosfera de căldură şi acceptare. Cel mai încântător bun venit pe care îl poate primi un vizitator este de la cineva de care nu s-ar aştepta să fie salutat, într-un loc în care nu s-ar aştepta să se întâmple asta. Bun venit nu este ceva care se spune doar la uşă, ci ceva pe care îl zice oricine, în toată clădirea.
O astfel de atmosferă nu poate fi organizată, dar poate fi încurajată. Implicaţi-i pe toţi în procesul de a zice bun venit
Aşezaţi în parcare oameni care să dirijeze traficul, pe măsură ce lumea vine la servicul de închinare. Lucrul acesta nu doar că previne foarte multă confuzie, ci le şi arată noilor veniţi că vreţi să îi ajutaţi să găsească drumul. Desemnaţi câţiva oameni care să stea în foyerul bisericii. Diaconii de uşă ar trebui să dea mâna cu cât mai mulţi. Alţii ar trebui să aibă grijă în special de vizitatori, fiind gată să le răspundă la întrebări şi să le dea indicaţii. De asemenea, ar trebui să îi roage pe cei care vin pentru prima dată să semneze în cartea oaspeţilor sau într-o fişă pentru vizitatori. Ar fi bine să aveţi un ghişeu de informaţii. Instruiţi-i pe plasatori cum să fie prietenoşi şi atenţi la cei din afară. Desemnaţi cel puţin o persoană din conducere, care să se afle în foyer – înainte, după şi în timpul serviciului divin – o metodă eficientă de a-i identifica pe vizitatori şi de a le spune bun venit.
Spuneţi bun venit de la amvon
Pastorul trebuie să vorbească des despre vizitatori. Vorbiţi despre ei în ilustraţiile din predici. Aduceţi-le aminte membrilor cât de incomfortabil se pot simţi musafirii. În cadrul serivicului divin, în momentele destinate salutării, cereţi-le oamenilor să spună bun venit la cel puţin opt persoane.
Oferiţi ocazii de a lega prietenii
Ce se întâmplă dacă oamenilor le place atmosfera unei biserici, însă mai târziu nu găsesc nici un grup de persoane cu care să se asocieze? Aceasta nu va fi o problemă dacă există o rânduială care să îi identifice pe noii veniţi şi să îi aşeze în grupuri mai mici, unde ei să se implice în lucrareşi de care să simtă că aparţin. Aceste grupuri pot fi mari (o subgrupare de 40 până la 100 de persoane) sau mici, intime (grupuri de prieteni sau de persoane care îndeplinesc aceeaşi sarcină; ori grupuri mici, structurate). Grupurile mari sunt destul de mari încât să nu-i intimidează pe noii veniţi şi destul de mici pentru ca ei să-i cunoască şi pe alţii. Ele pot fi întemeiate pe criterii de părtăşie, vârstă, interese comune sau lucrare. De exemplu, corul poate fi un grup mare
.
Bisericile care îi asimilează pe vizitatori construiesc structuri care au grijă ca noii veniţi să fie identificaţi, ajutaţi şi integraţi în ţesătura biserici. Iată câteva căi de a realiza acest lucru:
Identificaţi-i pe noii veniţi.
În timpul serviciului divin, rugaţi-l pe fiecare vizitator să completeze o fişă cu informaţii. Diaconii de la intrare pot să obţine nume şi adrese, dacă este posibil lucrul acesta. Pastorii care stau în foyer pot să le aducă vizitatorilor fişe, ca aceştia să le completeze pe loc. Uneori noilor veniţi nu le place să fie în centrul atenţiei, aşa că încercaţi să nu îi forţaţi. Dar dacă nu faceţi rost de un nume şi o adresă, şansele de a-i păstra şi ajuta pe vizitatori sunt mult diminuate. De asemenea, consilierii ar trebuie să completeze fişe, ca răspuns la cei care ies în faţă, la un apel. Noile nume şi adrese sunt informaţii de contact extraordinare pentru lucrarea din cursul săptămânii. Fără ele lucrarea cu noii veniţi are de suferit.
Luaţi contact cu ei în cursul săptămânii.Lucrarea cu oaspeţii începe de luni dimineaţa. Trimiteţi-i o scrisoare de bun venit fiecărui vizitator, chiar şi celor din afara oraşului. Luni sau marţi cineva din conducere ar trebui să pregătească aceste nume. Această persoană poate da un prim telefon, spunându-le vizitatorilor bun venit la biserica voastră, întrebându-l dacă se poate ca cineva de la biserică să sune acasă.
Încercaţi să obţineţi mai multe informaţii, cum ar fi câţi ani au, aproximativ, adulţii şi copii din familia respectivă. În timpul convorbirii, completaţi un formular cu informaţii despre acea familie. După apelul telefonic, faceţi-le o vizită acasă. Găsiţi pentru acea familie cea mai potrivită persoană din conducerea bisericii, ţinând cont de vârstă, nevoia spirituală şi interese speciale. La următoarea întâlnire a comitetului ar trebui adus formularul cu informaţii despre respectiva familie. Aveţi grijă ca leaderii potriviţi din departamentul de tineret, al lucrării de evanghelizare, al Şcolii de Sabat şi din grupele de părtăşie să fie înştiinţaţi despre noua familie.
Ţineţi un registru al noilor veniţi.
Timp de şase luni păstraţi numele noilor veniţi într-un registru separat. Revizuiţi lista lor la întâlnirile cu cei de la conducerea bisericii. După şase luni, hotărâţi dacă să scrieţi numele în registrul bisericii, ca o familie care a intrat în rândul membrilor, sau ştergeţi numele, deoarece este puţin probabil ca ei să se întoarcă, sau lăsaţi numele pe lista neoilor veniţi pentru încă alte şase luni.
Ţineţi un curs „Bine aţi venit în familie.“
Acesta este un curs de şase până la opt săptămâni, pentru toţi noii veniţi, nu doar noii convertiţi. Este o ocazie neoficială şi relaxantă pentru ca ei să fie cunoscuţi şi să se simtă comfortabil în biserică. Petreceţi timp suficient pentru a prezenta cum funcţionează biserica şi cum pot lega prietenii. Fiţi atenţi la nevoile speciale, problemele spirituale şi la întrebările pe care s-ar putea să le aibă noii veniţi. Cu ajutorul membrilor laici, încercaţi să îndepliniţi aceste nevoi. Încurajaţi-i pe oamenii să se implice în activităţile bisericii, punând accentul pe faptul că prietenia este construită ca o consecinţă a lucrurilor care sunt făcute împreună cu alţii. După încheierea cursului, leaderii laici ar trebui să-i facă persoanei cunoştinţă cu leaderii grupului de părtăşie care i se potriveşte şi cu pastorul care se ocupă de acesta. Astfel, responsabilitatea integrării noului venit este preluată de acest grup.
Integraţi-i în lucrare.
Este foarte important pentru noii veniţi să se implice, cât se poate de repede, în lucrarea bisericii. Până când fac lucrul acesta, vor gândi despre biserică mai degrabă în termeni de „ei“ decât „noi.“ Vorbiţi în mod regulat despre posibilităţile de a face lucrare. Scoateţi în evidenţă ceea ce se face şi vorbiţi despre viziunea pe care o aveţi. Încurajaţi comunitatea să completeze un formular cu privire la ocaziile de a face lucrare. Acestea le oferă noilor veniţi ocazia de a-şi exprima interesele.
Sursa: www.adventistchicago.org
