Acum câţiva ani se punea o întrebare similară: “De ce sunt atât de puţini avocaţi adventişti?” Motivul era că mulţi adventişti considerau că profesiunea de jurist are un aspect “tenebros” şi că nu era de fapt potrivită pentru adventiştii care se pregătesc pentru apropiata revenire a Domnului lor. Această imagine s-a schimbat în prezent, în Statele Unite şi alte ţări existând mulţi avocaţi.
Am ajuns să ne dăm seama că profesiunea de jurist este respectabilă şi foarte influentă. Există probabil o duzină de avocaţi la Conferinţa Generală care lucrează în diferite funcţii. Este adevărat că există unii avocaţi cu reputaţie proastă care slujesc unor interese îndoielnice, dar nu se aruncă copilul împreună cu apa murdară.
Acelaşi lucru poate fi spus despre politicieni şi reprezentanţii autorităţii statului. A-ţi sluji ţara şi poporul este o ambiţie respectabilă. Adventiştii întotdeauna au susţinut conceptul separării dintre biserică şi stat. Unii l-au interpretat ca însemnând că membrii Bisericii trebuie să “se ferească de politică”. De fapt, Ellen G. White a sfătuit ca pastorii şi profesorii adventişti să nu se implice în politica partizană a partidelor deoarece aceasta ar putea dezbina Biserica.
Astăzi, cu trecerea timpului şi creşterea considerabilă a numărului de membri ai Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea în anumite ţări, tot mai mulţi adventişti slujesc în parlament şi în adunările legislative. Când o biserică reprezintă un procent nesemnificativ din populaţie, este uşor să te detaşezi de responsabilitatea politică. Cu toate acestea, când reprezinţi un segment semnificativ de populaţie nu poţi ignora responsabilitatea în societatea politică.
Dacă nu te implici, alţii vor umple golul, adeseori având standarde morale şi sociale inferioare sau cel puţin foarte diferite. În trecut, adventiştilor din diferite locuri li s-a spus să fie pregătiţi pentru persecuţie din partea statului, să nu intre în arena politică şi să nu-şi apere drepturile lor şi pe ale altora.
Creşterea numărului de membri poate contribui şi a contribuit la dezvoltarea unei identităţi şi a unui sentiment de responsabilitate într-o societate democratică. În prezent avem adventişti care au fost guvernatori generali, prim-miniştri, viceprim-miniştri, miniştri, membri ai parlamentului, ambasadori şi funcţionari publici superiori.
Trebuie să subliniem faptul că viaţa politică este o responsabilitatea dificilă şi solicitantă; aşa era în zilele lui Daniel şi ale lui Neemia. Dacă nu eşti atent, politica îţi poate absorbi tot timpul. Sunt multe ispite. În plus, adeseori este ca mersul pe funie; este uşor să cazi. Cooperarea şi relaţiile cu alţii constituie moneda tărâmului politic. Ne exprimăm aprecierea faţă de cei care sunt capabili să navigheze cu succes prin apele zbuciumate ale politicii.
Ellen G. White ne-a lăsat o declaraţie inspirată pentru tinerii care doresc să se realizeze în domeniul afacerilor publice: “Aveţi gânduri pe care nu îndrăzniţi să le exprimaţi … de a sta în consiliile deliberative şi legislative şi de a contribui la adoptarea de legi pentru naţiune? Nu este nimic greşit în aceste aspiraţii. Fie ca toţi să vă realizaţi idealurile … Ţintiţi sus şi nu cruţaţi nici un efort pentru a atinge obiectivul” (Messages to Young People, p. 36). Ca adventişti nouă nu ne este interzisă implicarea în afacerile statului. Dar trebuie să ne ducem religia cu noi întotdeauna, nu în buzunar, ci în caracter.
NOTA:
Aceaasta întrebare și răspunsul aferent este preluat din cartea „101 Intrebări pe care și le pun adventiștii” scrisă de John Graz și Bart Beach. Întrebările din această carte sunt reale, trimise de către membri ai Bisericii. Cu toate acestea, răspunsurile nu se consideră a fi replici oficiale.
John Graz şi Bert Beach nu au pretenţia de a oferi soluţii infailibile sau de a reprezenta ultimul cuvânt. Însă, având în vedere experienţa bogată în cadrul denominaţiunii, pe cea de conducători şi educaţia lor, ei au oferit răspunsuri bine gândite şi interesante la multe întrebări şi probleme propuse.
Sursa: www.adventist.ro