Ce facem cu fărâmiturile ?
Ioan 6:12: “După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: “Strângeţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.”
Ce cerinţă ciudată din partea Mântuitorului! Esti tentat să te întrebi ce rost mai au fărâmiturile, din moment ce importantă este înmulţirea pâinilor? Mă găndesc la o întrebare aparent banală şi anume: ce facem noi cu fărâmiturile de la mesele noastre, oare nu le aruncăm? Pe plan spiritual îndemnul Mântuitorului are o aplicaţie dublă:
“Nimic nu trebuie să se piardă. Nu trebuie să lăsăm nefolosite ocaziile trecătoare. Să nu neglijăm nimic ce ar putea fi de folos pentru o fiinţă omenească. Tot ce ar ajuta la potolirea foamei celor flămânzi de pe pământ să fie adunat. Aceeaşi grijă să fie şi în cele spirituale. Când s-au adunat coşurile de firimituri, oamenii s-au gândit la cei de acasă. Doreau ca şi ei să aibă parte de pâinea binecuvântată de Hristos. Conţinutul coşurilor a fost împărţit acelora care doreau şi dus prin toate satele din jur. În felul acesta toţi câţi luaseră parte la masă urmau să dea şi altora pâinea care se cobora din cer, pentru a potoli foamea sufletului. Ei urmau să repete ceea ce învăţaseră din lucrările minunate ale lui Dumnezeu. Nimic nu trebuia să se piardă. Nici un cuvânt despre mântuirea veşnică nu trebuia să cadă la pământ fără folos.”(HLL. pg 339)
Mă gândesc la un lucru şi anume că noi suntem cei care prin mâinile noastre facem ca Pâinea să ajungă la oameni şi tot noi suntem cei care trebuie să ne asigurăm că nimic din fărâmituri nu se vor pierde şi că oamenii le vor da mai departe, trăind astfel cu speranţa că atât prin Pâine, cât şi prin fărâmituri Evanghelia acesta va ajunge la orice om!
Sursa: http://literacristiana.azsbellu.ro
Lumina salvatoare
Cu foarte mult timp in urma, un om, care avea un prieten foarte bun si pe care nu-l vazuse de mult, se hotari sa-i faca acestuia o vizita. Insa, pentru ca locuiau departe unul fata de celalalt si nu existau inca mijloace de transport asa cum sunt astazi, omul trebui sa plece pe jos spre prietenul sau.
Drumul era lung si omul avea de trecut prin multe sate, asa ca-l prinse seara pe drum, tocmai cand trebuia sa intre intr-o padure. S-o ia prin alta parte nu putea, pentru ca harta pe care o avea la el ii indica acest drum ca fiind singurul. Sa intre in padure, se putea rataci fara nici o lumina. Ce sa faca bietul de el? Isi lua inima in dinti si, gandindu-se ca oricum nu putea dormi sub cerul liber din cauza animalelor salbatice, se gandi ca cea mai buna varianta este sa mearga mai departe.
Incet, cu pasi nesiguri, incerca pe cat posibil sa nu se departeze de carare, dar, dupa un timp, ajunse la o rascruce de drumuri. Incotro sa o apuce? Harta nu o putea consulta pentru ca era foarte intuneric si nu putea vedea nimic. O, ce necajit era omul acum!
Dar, deodata, zari printre tufisurile din apropiere o luminita slaba, un licurici. Speranta invie in sufletul lui. Imediat lua de jos licuriciul, scoase harta din buzunarul hainei si, ajutat de lumina palida, gasi drumul cel bun.
Cand a ajuns la prietenul lui, cei doi au avut motive duble de bucurie: ca nu a pierit in padure si ca s-au intalnit.
Cel mai minunat lucru pe care-l putem face este ca, prin lumina vietii noastre, sa contribuim la salvarea persoanelor pierdute. Exista multi oameni care stau in intuneric, fara speranta, dorind cu nesat o lumina care sa-i aduca pe cararea cea buna. Rataciti ei bajbaie in intunericul pacatului.
N-ai vrea ca astazi sa fii un „licurici” ce prin lumina ta, asa slaba cum este, sa ghidezi pasii celor pierduti de langa tine? N-ai vrea ca si ei sa poata spuna, precum Iov:
„Dumnezeu mi-a izbavit sufletul ca sa nu intre in groapa, si viata mea vede lumina!” (Iov 33:28)
Mirela Dascalu
Ciuperci lanterna
Cred ca sunt foarte putini cei care nu stiu cum arata ghebele. Ele cresc toamna prin paduri, livezi, desisuri sau chiar pe marginea santurilor. Sunt foarte cunoscute pentru gustul lor placut, iar gospodinele le intrebuinteaza cu succes in zacusca, marinata sau alte feluri de conserve.
Foarte putini stiu, insa, ca aceste ciuperci au o caracteristica ce nu se intalneste prea des la alte specii de ciuperci. Ele lumineaza in intuneric. Greu de crezut, nu? Sa nu incercati sa vedeti daca lumineaza dupa ce le-ati cules din padure, le-ati pus in borcane, in congelator sau le-ati uscat. Lucrul acesta se intampla doar cand sunt in mediul lor.
In procesul de respiratie au loc niste oxidari chimice foarte interesante, iar in urma acestor arderi rezulta o lumina slaba, cu o tenta spre culoarea verzuie.
Exista si alte specii de ciuperci „luminatoare” care au fost observate de catre colindatorii padurilor si cercetate de catre oamenii de stiinta. Multe dintre aceste ciuperci sunt microscopice si invadeaza lemnul care este in curs de putrefactie. Am avut si eu ocazia sa privesc intr-o noapte de vara cum o astfel de ciuperca emitea o licarire de lumina vizibila destul de departe. Am ramas uimit. Atunci nu cunosteam explicatia stiintifica a acelui fenomen.
Un exemplu deosebit este Pleurotus lampus care a preluat acest atribut deosebit chiar si in denumirea stiintifica. Este o ciuperca mai marisoara ce creste pe tulpina copacilor sau chiar pe cioate.
In zona tropicala numarul ciupercilor luminiscente este mai mare. Ele au ajuns sa fie folosite de catre om nu doar in alimentatie. De exemplu, in Indonezia, tinerele fete isi fac o salba din ciuperci luminiscente si o poarta la gat noaptea pentru a atrage atentia asupra lor.
Ciupercile lumineaza fara sa se depuna eforturi deosebite. Ele traiesc, si pentru ca traiesc ofera licariri in jurul lor.
„Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre bune, si sa slaveasca pe Tatal vostru, care este in ceruri.” (Matei 5:16)
Dumnezeu ne-a asezat intr-o lume pe care a creat-o luminoasa, dar, datorita pacatului, intunericul a navalit peste noi. Este nevoie de oameni care sa ofere lumina vietii celor din jurul lor, prin trairea unei vieti curate si morale. Poti sa te alaturi celor care vor sa fie luminite in intunericul pacatului? Roaga-te sa fii un bun exemplu pentru cei din jurul tau si astfel vei raspandi lumina vietii.
Viorel Dascalu
