Atât de diferiţi
Ai cunoscut vreodata pe cineva diferit de tine in ceea ce priveste locul de nastere sau limba pe care o vorbeste? Exista o ramura a stiintei care studiaza viata oamenilor de pe diferite continente. Antropologia, caci despre ea e vorba, se ocupa cu studiul obiceiurilor si al comportamentului familiilor omenirii.
In raportul descoperirilor geografice din Asia, Africa, America de Sud, aparea tot mai mult si mai mult descrierea obiceiurilor si a ritualurilor religioase si familiale ale popoarelor intalnite, care erau total diferite de cele din Europa crestina. Din atractia fata de aceste culturi straine si datorita curiozitatii, s-a nascut aceasta ramura a stiintei numita antropologie culturala sau sociala.
Primii cercetatori si-au fabricat teoriile pornind de la observarile si descrierile altora. La sfarsitul secolului al XIX- lea insa, ei au inceput sa studieze popoarele in mijlocul posibilitatilor lor de viata. In anul 1883, Franz Boas a condus o expeditie stiintifica pe insulele Baffin, in Canada de Nord. Cultura locala inuita l-a atras atat de mult, incat in scurt timp a dat uitarii scopul geografic al expeditiei si s-a apucat sa elaboreze primul studiu de teren al antropologiei.
Aceste studii au aratat ca fiecare popor are obiceiuri si ritualuri proprii, dar acestea se schimba odata cu trecerea timpului. Insa acelasi eveniment este trait diferit de catre popoare. De exemplu, irlandezii considera priveghiul ca fiind un fel de ras simbolic in fata mortii, in timp ce, in multe alte parti ale lumii, despartirea de cei morti este exprimata prin bocet.
Ca oameni, noi suntem foarte diferiti, chiar daca facem parte din acelasi neam. Totusi, cum se face ca toate aceste diferente gasesc ceva comun in Cuvantul lui Dumnezeu si in Isus Hristos? Binecuvantarile mantuirii sunt pentru orice fiinta. Propria alegere, nimic altceva, este suficienta pentru a face pe orice om partas la fagaduinta lui Hristos prin Evanghelie. Dumnezeu uraste ideea de clasa privilegiata. In fata Lui, viata fiecarui om are aceeasi valoare.
“El a facut ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur, sa locuiasca pe toata fata pamantului; le-a asezat anumite vremi si a pus anumite hotare locuintei lor, ca ei sa caute pe Dumnezeu, si sa se sileasca sa-L gaseasca bajbaind, macar ca nu este departe de fiecare din noi.” (Faptele Apostolilor 17:26.27)
Viorel Dascalu
Sursa: www.vioreldascalu.ro
O galeata de plastic goala cantareste foarte putin, dar umpluta cu apa, situatia se schimba. Constatam ca apa este surprinzator de grea. Cel putin jumatate din greutatea corpului nostru este reprezentata de apa sau alte lichide prezente in organism.
Procentul de apa din greutatea corpului unui barbat este de aproximativ 60%, iar la femei de 50%. Asta inseamna ca fiecare adult normal are in corp aproximativ 40 de litri de apa – destul pentru a face un dus.
Cele doua tipuri importante de lichide din corpul nostru sunt repartizate astfel: 1. lichidele extracelulare, mai ales plasma sangvina (3 litri) si apa din tesuturi (12 litri); 2. lichidul intercelular reprezentand 25 de litri. Celulele sunt formate in proportie de 80% din apa, iar sangele contine aproximativ 60% apa.
In mod continuu se pierde o cantitate mare de apa prin transpiratie, urina, respiratie, un adult eliminand zilnic 1,5 litri de apa, in conditii normale. Continutul de apa al corpului trebuie sa ramana constant, pentru ca organismul sa poata functiona normal, de aceea trebuie sa o inlocuim in aceeasi masura.
Aceasta inseamna ca apa din organism, sub diferitele ei forme, indeplineste o serie de functii. Ea este responsabila de hranirea celulelor, de indepartarea substantelor reziduale, de impiedicarea raspandirii unor boli, de transportul si distribuirea sarurilor. Ea are rol de protectie prin atenuarea socurilor la nivelul creierului.
Am putea spune ca apa din noi este un izvor, dar Domnul Isus ne spune ca se va preface intr-un izvor de apa vie. Avem de indeplinit doar o singura conditie: “sa ne fie sete”!
Ti-a cerut cineva vreodata o cana cu apa? L-ai refuzat sau i-ai intampinat nevoia bucuros? Dar daca ti-ar cere sa bea dintr-o apa din care sa nu-i mai fie sete niciodata? Adu-ti aminte ca porti “izvorul” cu tine: “Cine crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie” (Ioan 7:38). Si inca ceva: aceasta apa are anumite calitati: hraneste, protejeaza, indeparteaza reziduurile, impiedica bolile si nu trebuie inlocuita.
Mergi chiar acum si bea o cana cu apa. Gandeste-te care e drumul ei, cum trece pe la fiecare celula, simte-i prezenta.
„Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, in veac nu-i va mai fi sete; ba inca apa, pe care i-o voi da Eu se va preface in el intr-un izvor de apa, care va tasni in viata vesnica„. (Ioan 4:14)
Ofera-i astazi cuiva insetat de la scoala, de la serviciu sau de acasa un strop din Apa Vie. Nu lasa sa treaca aceasta zi fara a vorbi despre Isus.
© Viorel Dascalu 2010
Sursa: www.vioreldascalu.ro
Paul de Kruif scrie in cartea sa despre Koch ca: “a transformat vanatoarea de microbi in stiinta.”
In anul 1871, de ziua lui, Koch a primit in dar de la sotia lui un microscop. Astfel, in timpul sau liber a inceput sa studieze microorganismele. Intr-un timp destul de scurt, mai exact in 1876, a dovedit ca prezenta unui microorganism in corpul uman este cauza unei boli. Acest lucru l-a ajutat si pe Pasteur in cercetarile lui.
In 1880, cand Koch a fost numit Consilier in Sanatate al Curtii Imperiale din Berlin, a incercat sa caute microbii raspunzatori pentru TBC. Acest domeniu a fost cercetat pe o arie foarte raspandita, dar fara nici un rezultat concret. Multi cercetatori au murit din aceasta cauza. Boala nu avea nici un remediu in afara de tratamentele pe care le ofereau sanatoriile pentru cazurile mai usoare.
In aceasta lupta impotriva mortii, in 1882, Koch a anuntat ca a reusit sa izoleze bacteria care cauzeaza tuberculoza. Insemnatatea acesteia a devenit dintr-o data tot mai mare in privinta elaborarii unui vaccin. Koch, care avea deja o idee fixa ca trebuie neaparat sa invinga aceasta boala, a crezut ca va reusi sa pregateasca un vaccin din bacterii de TBC distruse. In entuziasmul lui, el a facut acest anunt inainte sa fi avut dovezile necesare. Ca urmare, mii de bolnavi de TBC au inundat strazile orasului Berlin pentru a cumpara injectiile de tuberculin, iar mai multi au murit.
Recunoastrerea esecului a fost pentru Koch dezastruos. Nu dupa mult timp s-a mutat din acel oras.
Chiar daca aceasta incercare s-a sfarsit cu un esec, el a dat un impuls pentru multe alte cercetari in domeniu.
In viata de fiecare zi, ne intalnim cu lupta pentru succes si cu lupta impotriva greselilor noastre si ale altora. Foarte multi se autodeclara oameni de succes, iar “poporul” doritor de succes se inghesuie in jurul lor pentru a afla elixirul. Insa elixirul succesului nu consta dintr-un vaccin sau in cateva seminarii prezentate de cineva, ci dintr-o analiza a lumii noastre interioare.
Unii oameni nu pot schimba nimic din greselile lor pentru ca se prind de un succes iluzoriu cu zece degete si vor ca lumea din jur sa se schimbe dupa ei. Astfel, atrag in prapastie pe multi alti.
Insa succesul este langa noi; trebuie doar sa ne recunoastem vina si sa lasam la o parte obiceiurile noastre gresite:
“Atunci ti-am marturisit pacatul meu si nu mi-am ascuns faradelegea. Am zis: Imi voi marturisi Domnului faradelegile. Si tu ai iertat vina pacatului meu.” (Psalmul 32:5)
© Viorel Dascalu 2010
Sursa: www.vioreldascalu.ro
„Ochiul este lumina trupului. Daca ochiul tau este sanatos, tot trupul este plin de lumina; dar daca ochiul tau este rau, tot trupul va fi plin de intuneric. Asa ca, daca lumina care este in tine este intuneric, cat de mare trebuie sa fie intunericul acesta.” (Matei 6:22.23)
Care a fost primul lucru pe care l-ai vazut in aceasta dimineata, ce culoare avea, ce ti-a transmis fara cuvinte?
Priveste in jurul tau, fii cu ochii in patru si descrie tot ceea ce vezi: culorile, lumina, miscarea, umbrele… Priveste cu atentie. Nu exista doua persoane identice, doua frunze la fel sau doua amprente.
Ochii sunt extraordinari, ei ne permit sa vedem pe o raza de 2 km, iar tot acest „spectacol” grandios patrunde in ochii nostri prin doua minuscule gauri negre. Ele masoara doar cativa milimetri, fiind acele puncte negre situate exact in centrul ochiului nostru: pupilele. Spre dreapta, spre stanga, in sus si in jos, ochii nu se opresc din zbenguiala lor. Fiecare pupila se misca mai mult de cativa metri pe zi. Cand stam intr-o lumina puternica, pupila se micsoreaza cat un puricel negru. In schimb, cand stam in semiobscuritate sau in umbra, pupila se dilata de indata, marindu-se mai mult de 10.000 de ori pe zi, fara ca noi sa sesizam. Ea nu face altceva decat sa se adapteze mereu la intensitatea luminoasa.
Cand privim o mare albastra, vedem de fapt marea? Nicidecum! Este doar senzatia pe care o percepem prin intermediul ochilor nostri: culoarea albastra a marii nu este altceva decat lumina pe care marea o reflecta trimitand-o spre noi.
Ochii sunt niste „vanatori” de lumina; ei vad numai lumina pe care lumea obiectelor din jurul nostru o trimit spre noi. Asa se intampla in fapt, pentru ca noaptea, cand nu exista lumina, noi nu vedem nimic! Gandeste-te acum ce vad ceilalti la tine. Lasi tu sa treaca prin tine lumina Lui Hristos sau emani doar intuneric?
Ia-ti chiar acum un moment si invata textul urmator:
„Te laud ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrarile Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!”(Psalmul 139:14)
Spune cateva cuvinte drept multumire la adresa lui Dumnezeu pentru lumina pe care a dat-o ochilor tai si in aceasta zi.
Adesea, lucrul pentru care nu se da nimic costa cel mai mult, asa ca roaga-L sa-ti deschida ochii ca sa vezi lucrurile minunate ale Legii Sale astfel incat lumina care este in tine sa nu fie intuneric.
© Viorel Dascalu 2010
Sursa: www.vioreldascalu.ro
„Poate un Etiopian sa-si schimbe pielea, sau un pardos sa-si schimbe petele? Tot asa ati putea voi sa faceti binele, voi care sunteti deprinsi sa faceti raul?” (Ieremia 13:23)Pielea este cel mai mare organ al nostru. Pielea intinsa la un om adult acopera o suprafata de circa 2 metri patrati si are o greutate aproximativa de 3 kg – cam a douazecea parte din greutatea corpului.
Pielea se innoieste permanent; se formeaza celule noi, iar cele vechi mor. O celula ajunge in stratul extrem al pielii in trei-patru saptamani, cam aceasta este durata ei de viata. Un om in timpul vietii pierde cam 18 kg de piele.
Poate ca uneori nu ne simtim bine in pielea noastra.
Cred ca fiecare dintre noi am avut perioade in care ne doream sa fim oarecum altfel, dar nu chiar asa cum suntem. Sunt lucruri care pot si altele care nu pot fi schimbate.
Inaltimea, originea, trasaturile nu pot fi schimbate, dar pot fi pretuite. Depinde cum le privim si ce le comparam. Daca le comparam cu cele „la moda” s-ar putea ca ele sa nu se potriveasca, dar daca le cautam valoarea in ele insele, asa cum au fost pretuite de Dumnezeu, vom vedea ca suntem fiecare dintre noi niste unicate in toata istoria pamantului, irepetabile si atat de pretioase, incat daca am fi fost singurii pe aceasta planeta, Isus ar fi fost gata sa moara chiar si pentru noi.
Si, de cand am inceput sa privesc lucrurile astfel, nu ma mai deranjeaza ca pielea mea nu e ca cea a manechinelor, ca obrajii mei sunt mai rosii decat la majoritatea persoanelor sau capul meu e un pic mai mic, sau chiar mai mare decat ar fi normal. Nu ma mai deranjeaza nici comentariile referitoare la originea mea, pentru ca eu pot exista doar din combinatia aceasta de gene si ma bucur ca Dumnezeu a vrut sa ma nasc si sa exist.
Sunt insa lucruri care pot fi si trebuie schimbate. Dorinta noastra de a face binele, de exemplu, este ceva bun, dar este contrar firii noastre. Ei, acest lucru trebuie schimbat, dar niciodata nu va putea fi schimbat din propriile eforturi.
Trebuie sa ne predam in Mainile lui Dumnezeu pentru asta. In momentul in care am renuntat la eforturile proprii si ne-am declarat neputinta si dorinta de a fi ajutati, Dumnezeu a si preluat controlul. Nu e ceva complicat. Si de atunci incolo, umblam in faptele bune pregatite dinainte de El.
Ce Dumnezeu minunat avem si gata oricand sa ne ajute! Poti sa te simti in siguranta oricand alaturi de El. Uita-te in oglinda si minuneaza-te cat de deosebit si de minunat te-a creat Dumnezeu!
© Viorel Dascalu 2011
Sursa: www.vioreldascalu.ro
„Eu ma culc si adorm in pace, caci numai Tu, Doamne, imi dai liniste deplina in locuinta mea.” (Psalm 4:8)
Cate ore ai dormit noaptea trecuta? Ce ai visat? Esti odihnit? Faptul ca dormim aproximativ o treime din viata poate parea o pierdere de vreme, dar somnul este o conditie a supravietuirii. Totodata, el este si o perioada de activitate intensa, plina de evenimente mai putin cunoscute.
Insuficienta somnului duce la oboseala, dezorientare si incapacitate de concentrare. De asemenea, provoaca dureri de cap, ameteli, depresii, agresivitate si iritabilitate. Insomnia continua face ca persoana sa devina vulnerabila la infectii si la contactarea altor boli. O astfel de persoana poate prezenta halucinatii, adica poate auzi, mirosi, vedea, simti lucruri inexistente.
In concluzie, somnul este necesar pentru desfasurarea unei vieti normale. Pe masura ce adormim, respiratia se atenueaza, inima bate mai incet, iar presiunea sangelui este mai scazuta. Glandele salivare, lacrimare, rinichii si celulele nazale isi diminueaza semnificativ activitatea. Exista, insa, o serie de procese care se intensifica in timpul somnului: creste productia anumitor hormoni, iar cicatrizarea unor rani sau taieturi se accelereaza. Pe parcursul somnului, corpul este ocupat cu vindecarea anumitor afectiuni.
In timpul somnului profund, in majoritatea cazurilor, ne schimbam pozitia pana la 40 de ori. Aceste miscari au grija ca vasele de sange sa nu fie supuse unei presiuni prea mari, iar nervii sa nu fie prea tare presati. Exista anumite faze ale somnului in care ochii se misca in toate directiile, ca si cum ar inspecta rapid imprejurimile. In aceste perioade apar cel mai adesea visele. Pe parcursul unei nopti, somnul profund alterneaza cu aceste faze cam de 4-6 ori. Spre dimineata, somnul profund dispare, trecandu-se treptat la faza de trezire. Incepe o noua zi…
Fie ca dormim, fie ca facem altceva, Dumnezeu vegheaza asupra noastra.
„Cu toate acestea, sa nu suprasolicitam puterea pe care ne-o daruieste El. Noi trebuie sa ne pastram puterea creierului. Daca abuzam de ea, nu vom avea nici o rezerva de care sa ne folosim pe timp de criza.”(Ellen G. White – Letter)
De aceea, Dumnezeu ne ofera posibilitatea unui somn odihnitor si atat de bine pus la punct. Si in aceasta activitate aparent dezordonata se vede mana Maestrului.
Incearca in seara aceasta sa te culci mai devreme, de preferat inainte de ora 22, si roaga-L pe EL sa-ti ofere un vis frumos. Pe maine!
© Viorel Dascalu 2010
„Mancarile sunt pentru pantece si pantecele este pentru mancari.” (1 Corinteni 6:13)
Imagineaza-ti ca ai o punga cu o lungime de 25-30 cm, o largime de vreo 10 cm si o grosime de 3 mm. In acesti 3 mm, trebuie sa asezi din interior spre exterior:
– un rand de celule inalte, cubice si celule endocrine asezate pe o
– membrana bazala formata din trei straturi suprapuse,
– un strat de fibre colagene, celule conjunctive, vase de sange si glande, toate amestecate intr-un talmes balmes interesant,
– doua straturi de muschi,
– un nou strat cu fibre colagene, celule conjunctive, vase de sange, plexuri nervoase si celule de aparare: limfocite, eozinofile mastocite etc.,
– inca trei straturi de muschi asezati in diferite orientari,
– un nou strat conjunctiv cu fibre celule, vase etc.,
– foita peritoneala formata si ea din cateva straturi.
Ce zici, incap toate aceste lucruri in 3 mm? Daca nu ti-ai dat seama, iti spun eu: e vorba de stomac, un organ la care ne gandim mereu, deoarece ne da zilnic semnale ca exista si ca trebuie “alimentat”. Desi e un subiect cotidian, stim putine lucruri despre el. Ce culoare crezi ca are stomacul pe dinauntru? M-am mirat mult afland ca daca-i gol, stomacul e alb. Doar dupa ce mancam se inroseste.
Digestia propriu-zisa nu se desfasoara in stomac, asa cum cred unii. Principalul rol al stomacului e de a pastra alimentele si a le pregati pentru digestia adevarata ce se desfasoara in intestin. Doar pentru a pregati alimentele, stomacul are nevoie de o suita buna de enzime, plus un acid clorhidric cu ph de 1, adica cea mai mare aciditate. Pentru a se proteja de aciditate, primele celule sunt acoperite cu un strat de mucus.
Stiati, inainte de a citi aici, ca peretele stomacului e gros doar de 3 mm? Ca sa desenez acesti 3 mm asa cum i-am descris, eu am avut nevoie de o coala A4 pe care am umplut-o de sus pana jos. Va imaginati ce foaie mi-ar trebui ca sa desenez un om intreg?
Pana sa citesc mai multe lucruri despre stomac, eu credeam ca stomacul e gros de cel putin un centimetru jumatate. Dupa ce am aflat adevarul mananc mai cu grija.
Data viitoare cand savurezi o mancare, gandeste-te la stomac, dar mai ales la Cel ce a fost in stare sa puna o asa complexitate in doar 3 mm.!
© Viorel Dascalu 2010
O galeata de plastic goala cantareste foarte putin, dar umpluta cu apa, situatia se schimba. Constatam ca apa este surprinzator de grea. Cel putin jumatate din greutatea corpului nostru este reprezentata de apa sau alte lichide prezente in organism.
Procentul de apa din greutatea corpului unui barbat este de aproximativ 60%, iar la femei de 50%. Asta inseamna ca fiecare adult normal are in corp aproximativ 40 de litri de apa – destul pentru a face un dus.
Cele doua tipuri importante de lichide din corpul nostru sunt repartizate astfel: 1. lichidele extracelulare, mai ales plasma sangvina (3 litri) si apa din tesuturi (12 litri); 2. lichidul intercelular reprezentand 25 de litri. Celulele sunt formate in proportie de 80% din apa, iar sangele contine aproximativ 60% apa.
In mod continuu se pierde o cantitate mare de apa prin transpiratie, urina, respiratie, un adult eliminand zilnic 1,5 litri de apa, in conditii normale. Continutul de apa al corpului trebuie sa ramana constant, pentru ca organismul sa poata functiona normal, de aceea trebuie sa o inlocuim in aceeasi masura.
Aceasta inseamna ca apa din organism, sub diferitele ei forme, indeplineste o serie de functii. Ea este responsabila de hranirea celulelor, de indepartarea substantelor reziduale, de impiedicarea raspandirii unor boli, de transportul si distribuirea sarurilor. Ea are rol de protectie prin atenuarea socurilor la nivelul creierului.
Am putea spune ca apa din noi este un izvor, dar Domnul Isus ne spune ca se va preface intr-un izvor de apa vie. Avem de indeplinit doar o singura conditie: “sa ne fie sete”!
Ti-a cerut cineva vreodata o cana cu apa? L-ai refuzat sau i-ai intampinat nevoia bucuros? Dar daca ti-ar cere sa bea dintr-o apa din care sa nu-i mai fie sete niciodata? Adu-ti aminte ca porti “izvorul” cu tine: “Cine crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie” (Ioan 7:38). Si inca ceva: aceasta apa are anumite calitati: hraneste, protejeaza, indeparteaza reziduurile, impiedica bolile si nu trebuie inlocuita.
Mergi chiar acum si bea o cana cu apa. Gandeste-te care e drumul ei, cum trece pe la fiecare celula, simte-i prezenta.
„Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, in veac nu-i va mai fi sete; ba inca apa, pe care i-o voi da Eu se va preface in el intr-un izvor de apa, care va tasni in viata vesnica.” (Ioan 4:14)
Ofera-i astazi cuiva insetat de la scoala, de la serviciu sau de acasa un strop din Apa Vie. Nu lasa sa treaca aceasta zi fara a vorbi despre Isus.
© Viorel Dascalu 2010
Inca din secolul al XVIII-lea, cercetatorii au investigat posibilitatea transplantarii de organe. Descoperirea grupelor de sange a fost un factor important in materializarea acestei posibilitati de a transplanta organe. O data cu aceasta descoperire, cercetatorii si medicii au inteles importanta unei compatibilitati a tipului de sange pentru ca organul transplantat sa functioneze cu succes la primitor.
In anul 1967 s-a efectuat primul transplant de inima, inima a functionat 18 zile. Tot in 1967, doctorul Christian Barnard din Cape Town, Africa de Sud, a realizat primul transplant de inima reusit.
La peste 30 de ani de la prima operatie de transplant de inima si dupa aproximativ 6000 de astfel de operatii efectuate in intreaga lume, a fost posibil un transplant de inima si la noi. Astfel, primul transplant de inima din Romania a fost efectuat in data de 24 octombrie 1999, la Spitalul Clinic de Urgenta din Bucuresti, de catre o echipa de specialisti condusa de conferentiar doctor Serban Bradisteanu. A doua grefa cardiaca nu s-a lasat nici ea prea mult asteptata, fiind realizata la numai doua saptamani diferenta, de catre o echipa condusa de profesor doctor Radu Deac, la Spitalul Judetean din Targu Mures.
De ce insa a trebuit sa treaca atat de mult timp pentru ca si la noi sa fie posibil lucrul acesta? Fiindu-i pusa aceasta intrebare, medicul a raspuns: „Probabil din cauza faptului ca nimeni nu a acceptat sa-si asume responsabilitatea pentru a face primul transplant. Eu banuiesc ca principalul motiv din cauza caruia nu s-a efectuat pana acum o asemenea operatie a fost lipsa de hotarare.”
Ideea transplantului de inima nu este noua. O gasim chiar in Sfanta Scriptura si a fost scrisa cu mai bine de doua mii de ani in urma.
Dumnezeu este cel care vrea sa faca schimbarea in inima noastra.
Ezechiel 36:26-27: „Va voi da o inima noua, si voi pune in voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatra, si va voi da o inima de carne. Voi pune Duhul Meu in voi, si va voi face sa urmati poruncile Mele si sa paziti si sa impliniti legile Mele.”
Esti dispus ca sa-i da-i voie lui Dumnezeu sa-ti schimbe inima? Chiar acum?
© Viorel Dascalu 2010
Ieremia 1:5 “Mai inainte sa te fi intocmit in pantecele mamei tale, te cunosteam, si mai inainte ca sa fi iesit tu din pantecele ei, Eu te pusesem deoparte si te facusem proroc al neamurilor.”
Dupa aproximativ opt saptamani de la fertilizare, embrionul uman are o lungime de numai 3 cm. Cu toate acestea, el are aproape toate organele si tesuturile si are infatisarea umana. Toate organele interne si sistemele principale, inclusiv muschii, sistemul nervos, inima si sistemul sanguin, plamanii, ficatul, rinichii, stomacul si intestinele s-au format deja, desi mai trebuie sa se dezvolte inca pentru a ajunge la forma finala. De asemenea, scheletul compus din cartilaj incepe acum sa se transforme in os.
La varsta de opt saptamani minuscula fiinta are deja un sistem ce transporta sangele in jurul corpului, la organele in curs de dezvoltare. Pe durata vietii in-trauterine plamanii nu indeplinesc nici o functie. Oxigenul este asigurat de mama, prin placenta.
Imediat dupa nastere, cordonul ombilical este sectionat. In momentul in care se face acest lucru, o actiune reflexa declanseaza functionarea mecanismului de respiratie, iar noul nascut respira pentru prima data.
Micul omulet este inconjurat de lichidul amniotic, care are rolul de a-l sustine si de a-i apara tesuturile delicate de zdruncinaturi si modificari ale temperaturilor exterioare. In viata intrauterina el incepe deja sa „exerseze” multe feluri de comportament – respiratia si suptul. Mai mult, cercetatorii au ajuns la concluzia ca organele de simt, in special cel al pipaitului si auzului, joaca un rol in viata fatului in curs de dezvoltare. Acesta poate auzi bataile inimii mamei sale, sunetul vocii ei, chiar si sunete externe, cum ar fi muzica sau diferite zgomote.
Placenta, camaruta noii fiinte, este un organ care transfera substante intre mama si fat. Hormonii produsi de placenta provoaca de asemenea, o accelerare a batailor inimii mamei si o crestere a vitezei de functionare a rinichilor.
Este minunat sa vezi cum a gandit Dumnezeul nostru fiecare amanunt, cum a facut ca totul sa functioneze atat de minunat. Fiecare dintre voi, care cititi aceste randuri, ati trecut pe aici. Si eu la fel. Cu totii ne-am nascut si am fost cunoscuti de Dumnezeu inainte ca fata sa ne fie vazuta.
Sa-L laudam pe Tatal nostru pentru toate minunile cu care ne inconjoara.
Sa pretuim viata pe care ne-a daruit-o si sa alegem sa traim cu El vesnic!
© Viorel Dascalu 2010
Ochiul are rolul de a ne furniza informatii – sub forma unor imagini colorate despre dimensiunile si continutul mediului nostru inconjurator.
Ochiul uman este asemanator unei bile foarte complexe, alcatuita din corneea transparenta, albul ochiului, irisul. Aceasta da culoarea ochiului. El este de fapt un disc musculos, cu o gaura in centru – pupila. Lumina patrunde in interiorul ochiului prin pupila. Umoarea apoasa dintre cornee si iris ajuta la mentinerea curateniei corneei si indepartarea germenilor. Imediat dupa ea urmeaza cristalinul, mobil si elastic. Spatiul de dupa cristalin este umplut de o substanta gelatinoasa – umoarea vitroasa. Fundul ochiului este tapetat de retina. Ea contine aproximativ 130 de milioane de celule fotosensibile – conuri si bastonase.
Ochiul nostru este protejat din toate partile. Orbita in care este asezat, sistemul de irigatii al lacrimilor, pleoapele, genele, apara de particule straine care ar putea sa intre si sa afecteze ochiul. Mai sunt de asemenea si sprancenele, care nu sunt simple podoabe, ci au un scop: protejeaza ochiul de picaturile de sudoare care se scurg de pe frunte.
Ti s-a intamplat vreodata sa-ti intre ceva in ochi? Este foarte neplacut, nu-i asa? Nu numai ca incepe sa lacrimeze, dar simti exact locul in care a ajuns particula de nisip.
Ti-ai putea imagina cum arata oamenii descrisi in textul de astazi? Este o imagine morbida, nu-i asa? Un om cu un singur ochi si in locul celuilalt ochi cu o barna aratand cu degetul la cineva care are un pai intr-unul dintre ochi. Este dureros sa ai un fir de nisip in ochi, dar o barna! Trebuie sa fii absolut insensibil si cu totul concentrat la altceva ca sa poti ignora un lucru atat de dureros. Si pe deasupra, chiar daca ti-a mai ramas un sigur ochi, barna este destul de lunga ca sa intre in campul vizual al ochiului sanatos, deci poti s-o vezi daca vrei!
Matei 7:4-5 „Sau cum poti zice fratelui tau: Lasa-ma sa scot paiul din ochiul tau si cand acolo, tu ai o barna intr-al tau? Fatarnicule, scoate intai barna din ochiul tau, si atunci vei vedea deslusit sa scoti paiul din ochiul fratelui tau.”
Isus ne avertizeaza sa fim foarte atenti la judecatile noastre pripite. Chiar daca motivele ni se par fondate, suntem in pericolul barnei si al paiului.
Se intampla de multe ori ca sa fim preocupati sa “scoatem ochii” celuilalt pentru greselile lui, fara sa ne preocupam de scoaterea barnei din ochii nostri. Fiecare zi traita este una de har. S-o folosim pentru a-i iubi pe cei din jurul nostru
Pastor Viorel Dascalu
„Te laud ca sunt o faptura asa de minunata! Minunate sunt lucrarile Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” (Ps. 139,14)
O realizare uimitoare a Marelui Proiectant este si ochiul. Lumina strabate pupila si ajunge la retina, in partea posterioara a ochiului. Acolo este inregistrata chimic in celulele cu bastonase si conuri, care transmit semnalul luminos prin nervi pana la lobul posterior al creierului. Capacitatea de a vedea este extraordinar de complexa.
Baza chimica pentru vedere este la fel de importanta ca nervii. Daca o imagine este mentinuta stationar pe retina, fotoreceptorii (bastonasele si conurile) in scurt timp vor fi extenuati din punct de vedere chimic, iar imaginea se va pierde. Miscarile mici si rapide ale ochiului, observabile doar la microscop, asigura un fel de maturat permanent al retinei de la un capat la celalalt, ceea ce face posibil ca vederea sa fie procesata chimic de fotoreceptori noi. Muschii externi ai ochiului fac posibile aceste miscari.
Fiecare ochi este echipat cu trei perechi de muschi, fiecare avand o actiune de sens contrar fata de cea a perechii sale, existand o concurenta intre muschii parteneri pentru a trage ochiul, astfel ca acesti sase muschi permit miscarea ochiului in toate directiile. Fiecare muschi al ochiului isi are originea pe os, in interiorul cavitatii orbitale, si se prinde chiar pe globul ocular, exact in spatele pupilei. Acesti muschi oculari sunt dintre cei cu miscarile cele mai rapide si mai precise din corp.
Fiind capabili sa execute sapte miscari coordonate, ei le confera oamenilor unul dintre cele mai avansate sisteme de urmarire din natura. In afara de acea miscare invizibila, microscopica, de la celula la celula, acesti muschi ne fac in stare sa ne mentinem vederea binoculara – capacitatea de a percepe corect, de a ne face o imagine clara in ceea ce priveste profunzimea si distanta.
Desi, in conformitate cu 1 Corinteni 13,12, in prezent vedem doar „in chip intunecos”, ce splendori extraordinare putem sa anticipam pe noul pamant, cand uimitorul nostru Proiectant ne va darui o vedere bogata, completa, desavarsita!
Avand in vedere proiectul lui Dumnezeu pentru ochiul tau, nu te face el sa vrei sa strigi: „Laudati pe Domnul!”?
P. William Dysinger
Cum afecteaza boala Alzheimer creierul
„Celui cu inima tare, Tu-i chezasuiesti pacea; da, pacea, caci se increde in Tine.” (Is. 26,3)
Cand te gandesti la boala Alzheimer, poate iti vine in minte fata lui Ronald Reagan sau a lui Charles Heston. Patti Davis, fiica lui Ronald si Nancy Reagan, scria: „In primele stadii ale bolii, privirea este ingrijorata si invaluita de teama. Este ca si cum persoana ar sta langa un nor de ceata, stiind ca, daca intra in el, nu va mai putea niciodata sa scape de acolo.
Observam in privirea tatalui meu si implorarea, si fermitatea in acelasi timp. I se intampla cand se impotmolea in mijlocul unei propozitii, pentru ca nu-si amintea cum sa o continue. Sau cand spunea: ’Mi se intampla des – uit mereu…’ Treptat – uneori in decurs de cateva luni, alteori ani – ochii inceteaza sa mai implore. Se instaleaza resemnarea, acceptarea distantei, instrainarea, ca intr-o viata departe de casa. Recunosti privirea cand o vezi, doar ca teama pare sa se fi domolit.”
Boala Alzheimer este caracterizata de raspandirea lenta a placilor amiloide si a unor aglomerari de fibre care afecteaza organizarea fragila a celulelor creierului. Pe masura ce inceteaza sa mai comunice intre ele, celulele creierului se atrofiaza si se ajunge la pierderea memoriei si a judecatii. Creierul scade in volum si greutate. Se cunosc foarte putine despre aceasta boala teribila ce ar putea afecta aproximativ 14 milioane de americani pana in anul 2050. Dar specialistii incep sa ii descopere tainele.
Un studiu condus de dr. Davis Snowdon (care a participat la Studiul asupra sanatatii adventistilor) a demonstrat ca accidentul vascular cerebral si traumatismele craniene pot mari riscul imbolnavirii de Alzheimer. Pe de alta parte, studiile universitare si o viata intelectuala activa pot asigura protectie. Dupa cercetarea autobiografiilor a aproape 200 de calugarite, dr. Snowden a descoperit ca cele care folosisera o structura complexa a frazei si concepte mai elaborate si cale care, din copilarie, isi exprimasera sentimentele pozitive au trait mai mult.
Deoarece Duhul Sfant ne vorbeste prin intermediul mintii, cat de important este sa o protejam, sa o mentinem activa si sa gandim pozitiv!
Cred ca nu exista o metoda mai buna de mentinere a unei atitudini pozitive decat indreptarea gandurilor spre Hristos. Deci, ce vei face?
Kay Kuzma
Am primit porunca sa ne odihnim
„Isus le-a zis: ’Veniti singuri la o parte, intr-un loc pustiu, si odihniti-va putin’. Caci… ei n-aveau vreme nici sa manance.” (Marcu 6,31)
Priveam uimita si cu neincredere la formularul pe care doctorul mi l-a pus in mana. „Sa nu lucrati deloc, timp de doua saptamani.” Dar asa ceva nu era posibil cu niciun chip! Nu concepeam ideea de a fi complet inactiva. Inchizand ochii, l-am auzit pe doctor spunand ca, daca nu imi schimb modul de viata, in curand voi fi moarta. „Munciti prea mult!”
Wayne Oats defineste un „obsedat de munca” drept „o persoana a carei nevoie de a munci a devenit excesiva, tulburand vizibil sanatatea, fericirea sau relatiile acelei persoane”. Aceasta definitie mi se potrivea! Eram dependenta de munca! Dar acum, fiindca fusesem obligata sa imi iau putin timp liber, am inceput sa reflectez la lucruri precum remarca lui George MacDonald’s: „Nu e obligatoriu ca un om sa munceasca fara oprire. Exista o anume inactivitate sacra, a carei cultivare este, in prezent, teribil de neglijata”.
Am inceput sa fac alegeri care sa aduca in viata mea un echilibru sanatos si am descoperit ca acestea isi gasesc cel mai bine locul in Sabat. E sanatos din punct de vedere social sa ne intalnim cu alti credinciosi. Ne stimulam mintea prin studierea Bibliei. E bine pentru sanatatea noastra emotionala sa ne impartasim sentimentele in grupe mici. Iar apoi, dupa o masa sanatoasa, putem ori sa facem o plimbare in natura, ori sa ne odihnim, in functie de ce are nevoie corpul nostru. Eu cred ca, atunci cand a creat Sabatul, Domnul a stiut cat de dificil le va fi unora sa reduca viteza si sa se odihneasca. Asa ca El a facut doua lucruri: ne-a dat o zi de pregatire, ca sa reducem viteza, si apoi ziua de odihna (care e si porunca – a patra).
In curand, ma voi intoarce la lucru. Abia acum inteleg cat de important a fost indemnul dat de Hristos ucenicilor ca, daca voiau sa-i ajute pe altii, aveau nevoie de odihna si de un loc linistit. Desi am pierdut din vedere planurile lui Dumnezeu pentru viata mea, Dumnezeu niciodata nu m-a pierdut din vedere pe mine. El a ingaduit ca trupul meu sa ajunga total epuizat, obligandu-ma „sa vin mai la o parte si sa ma odihnesc”. De aceea, asemenea lui David, eu spun: „Este spre binele meu ca m-ai smerit, ca sa invat oranduirile Tale” (Ps. 119,71).
Gandeste-te la toate rolurile pe care le ai in viata. L-ai inclus pe acela de a avea grija de tine, odihnindu-te?
Caroline Watkins
Adevarata valoare
„Cat despre voi, pana si perii din cap, toti va sunt numarati. Deci sa nu va temeti; voi sunteti mai de pret decat multe vrabii.” (Matei 10,30.31)
Nimic nu are valoare pentru noi daca nu ne costa ceva. Atunci cand cumparam un lucru, valoarea lui este determinata de suma platita pentru a intra in posesia lui. Sa luam, de exemplu, o masina. Eu am un Jeep din 1985, cu 132.000 de mile la bord. Acum, Jeepul acesta valoreaza putin pe piata de masini second-hand; dar, pentru mine, el valoreaza foarte mult. De ce? I-am schimbat pompa de alimentare, suspensia si cutia de viteze. La cap, am cicatrice, iar pe maini, taieturi si julituri care sa imi aduca aminte de efortul depus pentru a mentine acest Jeep in stare de functionare. Ce-i drept, mi-a dat si multe batai de cap (De ce nu porneste? De ce incepe sa consume ulei?), dar cu el am facut niste calatorii nemaipomenite, care compenseaza frustrarile. Un Jeep mai nou poate sa aiba mai putine probleme, dar nu are nicio amintire!
Cu mai multi ani in urma, i-am administrat unui tanar anestezice in vederea procedurilor chirurgicale care faceau parte din tratamentul pentru cancer. In cele din urma, el a murit. Astazi am anesteziat-o pe mama lui; in timp ce iesea din starea de inconstienta am auzit-o strigandu-l cu lacrimi in ochi pe fiul ei si spunand: „Te-am iubit asa de mult; o, de as fi putut sa te salvez!” Cat de mare era dragostea acelei mame! Cat de mare este valoarea pe care acel parinte i-a acordat-o copilului sau! Ea ar fi facut orice i-ar fi stat in putinta ca sa-i salveze viata fiului sau.
Pentru ca Dumnezeu ne acorda o valoare asa de mare, nu trebuie sa ne temem de incercari. Acestea nu pot sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu. si totusi nu inseamna ca Dumnezeu va indeparta orice necaz din calea noastra. Cei care stau de partea Domnului Hristos si Ii slujesc cu cinste, in pofida necazurilor lor, au o valoare durabila, permanenta.
Adevarata noastra valoare e aceea pe care ne-o confera Dumnezeu, nu anturajul sau semenii nostri. Valoarea pe care ne-o acorda ei are la baza felul cum aratam, cum ne aducem la indeplinire indatoririle sau ceea ce realizam. Insa Dumnezeu ne considera foarte pretiosi pentru ca Ii apartinem Lui. Desi s-ar putea sa-L dezamagim, El Se va ingriji de noi atata vreme cat suntem ai Lui.
Dumnezeu te pretuieste asa de mult incat stie exact cate fire de par ai.
Burton Briggs
O gandire corecta
„Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre…” (Rom. 12,2)
Oamenii de stiinta au descoperit ca cele doua emisfere ale creierului uman functioneaza diferit. Cei care isi folosesc mai mult emisfera stanga sunt analitici, vorbareti, realisti, logici, abili, seculari si punctuali. Cei ce isi folosesc mai mult emisfera dreapta sunt mai legati de aspectul vizual, spatial, sunt tacuti, intuitivi, preocupati de culori, emotivi, religiosi, nepunctuali. Modul in care gandim afecteaza multe aspecte ale fiintei noastre, inclusiv faptele si ideile despre politica si religie. Un vechi proverb chinezesc spune: „Cel care are imaginatie fara educatie are aripi, dar nu si picioare”. Puteti descoperi aici principiile de functionare ale celor doua emisfere? „Cel care are imaginatie [D] fara educatie [S] are aripi [D], dar nu si picioare [S].”
E minunat sa-ti folosesti emisfera dreapta si sa fii creativ, iubitor de arta, de muzica, imaginativ. Inseamna sa gandesti ca un artist. Inseamna sa faci ceea ce ti se potriveste. Dar asta nu e totul. O pasare poate sa zboare folosindu-si aripile, dar cand ii este foame, daca n-ar avea picioare, nu ar putea sa se opreasca si sa isi caute hrana. Trebuie sa fim echilibrati.
Acum sa facem un pas mai departe. Sa presupunem ca dovada este pentru emisfera stanga ceea ce este convingerea pentru emisfera dreapta. Ca faptele sunt pentru stanga ceea ce este credinta pentru dreapta. Doctrinele, textele doveditoare si convingerea logica sunt pentru stanga ceea ce sunt experienta si cunoasterea empirica pentru dreapta. De ce au murit martirii? Pentru fapte, texte, doctrine si pentru relatia lor personala cu Isus Hristos. Nu ar fi putut sa se sacrifice doar pentru fapte si doctrine. Trebuie sa fim echilibrati. Avem nevoie de acea instruire organizata: texte, istorie, doctrine. Dar avem nevoie si de o viata si de o experienta vie cu Cel care se afla in centrul studiului Scripturii.
Iata un gand interesant: „Cel care se asaza fara rezerve sub calauzirea Duhului Sfant va descoperi ca mintea lui se dezvolta. El obtine o instruire in lucrarea lui Dumnezeu care nu este unilaterala si deficitara, stimuland doar dezvoltarea unilaterala a caracterului, ci una care are drept rezultat dezvoltarea simetrica si armonioasa.” (Ellen G. White, Selected Messages, vol. 1, p. 338). Acesta trebuie sa fie obiectivul nostru.
Ce ar trebui sa faci pentru a avea o gandire echilibrata?
Elfred Lee
Varsta a treia
„Dumnezeule, Tu m-ai invatat din tinerete si pana acum eu vestesc minunile Tale. Nu ma parasi… chiar la batranete…, ca sa vestesc taria Ta neamului de acum si puterea Ta neamului… care va veni!” (Ps. 71,17.18)
Am acceptat fara sa ma gandesc prea bine expresia „varsta a treia”, prin care se intelege perioada de dupa pensionare. Nu mi-am dat seama ca era un eufemism. La intrebarea „Ce mai faci?”, o prietena de 80 de ani mi-a raspuns cu un zambet binevoitor: „Imi traiesc batranetea.” Cand am vizitat o doamna la spital, am lasat sa inteleaga faptul ca m-ar interesa varsta ei. „Ei, varsta este doar un numar, iar al meu nu este specificat”, a replicat ea.
Nu exista in limba noastra cuvinte potrivite pentru a descrie varsta batranetii. Scriitorul Mark Gerson propune sa folosim cuvantul „a se complini” in loc de „a imbatrani”. Anii batranetii pot fi o bucurie doar pentru cei care reusesc sa ramana „tineri”. Pentru cei ce si-au pierdut sanatatea, poate fi greu sa se bucure ca traiesc. Cum poti sa te bucuri cand nu auzi sau nu te poti face auzit si cand ai nevoie de cineva care sa te ajute la toate?
Am gasit o parte a raspunsului in 2 Corinteni 4,16: „De aceea, noi nu cadem de oboseala. Ci chiar daca omul nostru de afara se trece, totusi omul nostru dinauntru se innoieste din zi in zi”. In acea zi am notat in jurnalul meu urmatoarele: „Doamne, da-mi harul de a nu vorbi despre urmele lasate in trupul meu de necazurile prin care am trecut. Ajuta-ma sa privesc la cresterea sufletului meu, si nu la imbatranirea trupului meu. Ajuta-ma sa impartasesc cu altii noile experiente cu Tine. Ajuta-ma sa accept schimbarile in infatisarea mea si sa traiesc in asa fel incat trecerea anilor sa lase cat mai putine urme. Ajuta-ma sa impartasesc si altora aceste ganduri. Ajuta-ma sa ii tratez pe ceilalti cu intelegere. Ajuta-ma sa nu le subestimez suferintele, ci sa le reamintesc de Cel care le da harul de a se inalta deasupra trupului lor imbatranit. si ajuta-ma sa fiu hotarata sa fac mai mult pentru a le darui celorlalti clipe pretioase, in mod special celor in varsta, care adesea sunt bolnavi si singuri. Viata nu va fi intotdeauna usoara, dar nu voi purta ochelari de soare ca sa nu vad ocaziile valoroase ce ma inconjoara.”
Cauta ocaziile pretioase, recunoaste-le si impartaseste-le!
Joyce Rigsby
Dar cel mai rau ma simteam la gandul ca trebuia sa las treburile nefacute, sa ma urc in pat si sa o iau de la capat a doua zi. Si la fel mereu.
„Nu cred”, a fost raspunsul simplu.
„Nu?” La inceput, nu am prins ideea. Doar cand am privit la Isus am inteles. Si Isus era obosit. Primea cereri tot timpul. Oamenii nu-L lasau sa Se odihneasca.
La fel si eu. Am cautat mult. Am urcat pe munte. Mi-am gasit un loc linistit, ferit de oameni. Da, vasele sunt inca acolo, mai sunt nevoi de implinit, dar locul meu linistit, unde stau singura, imi da o noua perspectiva asupra lucrurilor. Acolo Il aud pe Dumnezeu cel mai bine. Ii spun ce gandesc si apoi discutam. Renuntarea la ingrijorari ne ofera puterea de a face fata urmatoarei crize.
Unde este acel loc ferit de oameni in care Il poti gasi pe Dumnezeu? Ai fost acolo azi? Spune-le si altora cum ai primit putere!Céleste Perrino Walker
Lumina Fiului
„Caci Dumnezeu, care a zis: ’Sa lumineze lumina din intuneric’, ne-a luminat inimile, pentru ca sa facem sa straluceasca lumina cunostintei slavei lui Dumnezeu pe fata lui Isus Hristos.” (2 Cor. 4,6)
Soarele ii asigura viata si sanatate Pamantului. si fara lumina de la Fiul lui Dumnezeu, nu ar exista nicio speranta de a sti cum sa traim viata din belsug pe care El o doreste pentru noi si, desigur, nicio speranta pentru viata vesnica. M-am gandit mult la Soare si am ajuns la concluzia ca relatia mea cu Fiul lui Dumnezeu este asemanatoare cu relatia Pamantului cu acel urias corp de pe cer, pe care il numim Soare.
Mii de ani, omul a crezut ca Pamantul este centrul Universului si ca Soarele graviteaza in jurul sau. Asa se parea. Atunci cand Copernic a spus ca Pamantul se invarteste in jurul Soarelui, oamenii au strigat: „Erezie!”
Si noua ne este greu sa admitem ca nu noi suntem centrul Universului. Ne nastem gandind ca viata graviteaza in jurul nostru. Cand crestem, aflam ca nu e asa, dar suntem pacaliti de firea noastra egoista. Vrem sa facem ce ni se pare ca e bine pentru noi, sa mancam ce ne place, sa ascultam ce suna bine pentru noi. Ne amagim crezand ca putem face tot ce vrem si ca nu vor exista consecinte. Dar, cu cat pacatuim mai mult, facand ce vrem noi, nu ce vrea Fiul lui Dumnezeu, cu atat mai mult intuneric cade asupra inimilor noastre, pana cand autoamagirea ne intuneca vederea si devine aproape imposibil ca razele de lumina de la Fiul sa mai ajunga la noi.
Satana se straduieste sa tina sus evanghelia importantei eului nostru. El stie ca nu putem sa privim in doua directii diferite in acelasi timp. Deci, daca poate sa ne tina atentia distrasa cu nevoile si dorintele noastre, vom continua sa ramanem in intuneric si sa ne poticnim. Nu vom avea parte de lumina Fiului, care ne-a aratat adevaratul izvor al vietii, spunandu-ne sa-i tratam pe oameni asa cum am vrea noi sa fim tratati, sa-i iubim pe altii asa cum ne iubeste Dumnezeu pe noi si cei dintai sa fie cei din urma.
Este timpul sa punem eul la locul lui si sa incepem sa gravitam in jurul Fiului Neprihanirii, lasand caldura dragostei Sale si lumina Cuvantului Sau sa ne vindece de caile noastre egoiste, reci, intunecate, pacatoase.
Dumnezeule, ajuta-ma sa ma intorc de la caile mele egoiste si sa-L las pe Fiul Tau sa straluceasca, sa lumineze in viata mea.
Jennifer Bromley
Uragane ale mortii si distrugerii
„Smeriti-va dar sub mana tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El sa va inalte. si aruncati asupra Lui toate ingrijorarile voastre, caci El Insusi ingrijeste de voi. Fiti treji, si vegheati! Pentru ca potrivnicul vostru, diavolul, da tarcoale ca un leu care racneste, si cauta pe cine sa inghita.” (1 Petru 5,6-8)
Pe 1 martie 1997, o puternica tornada a lovit statul Arkansas, lasand in urma distrugeri pe mai bine de patru sute de kilometri. Vanturile unui astfel de uragan pot atinge 480 km pe ora, sau chiar mai mult, si pot cauza pagube incredibile. In cateva ore, pot distruge cu usurinta o suprafata de 3 pana la 6,5 kilometri latime si de 160 de kilometri lungime. Fragmente si sfaramaturi cat un ac de cusut pot sa produca orificii de marimea bilelor de la jocul de popice, un pai subtire poate sa treaca direct prin ciotul unui copac, iar cladirile par sa explodeze ca niste bombe.
Numai o pregatire corespunzatoare si mana cea buna, iubitoare, a Tatalui nostru din cer poate sa ne scoata din aceste agitate „palnii ale mortii”. Cea mai buna protectie este o pivnita sau un subsol, o incapere subterana. Cine este prins sub cerul liber de o tornada trebuie sa stea intins la pamant ori sa se ascunda intr-o crapatura sau intr-un sant. In tornada pe care am mentionat-o, Kathleen Walton era cu fiul ei de unsprezece ani. L-a prins bine si s-au intins sub un pasaj de pe o autostrada. Cand tornada a tras-o, ducand-o la moarte, mama a salvat viata fiului ei, dandu-i drumul.
Aceste furtuni distrugatoare, avand loc in mod neregulat, dar cu o frecventa tot mai mare, demonstreaza o putere si capacitati care depasesc enorm posibilitatea noastra de a le controla. Este evident ca rezultatele acestor „acte ale lui Satana” pot fi puse in legatura cu evenimentele din timpul sfarsitului, descrise in Biblie. Esti pregatit? Chiar daca nu putem face mult cand este vorba despre o tornada, exista cineva in care putem sa avem incredere deplina ca ne va apara – Domnul Isus. Sa ramanem in El, ca sa „putem sta in picioare” (Apoc. 6,17).
Doamne, Iti multumesc pentru fagaduinta Ta ca ma vei apara. Atunci cand sunt inconjurat de furtunile vietii, ajuta-ma sa-mi aduc aminte ca si vantul, si valurile asculta de glasul Tau.
Eric Gullickson si Kay Kuzma
Murind pentru a trai
„Drept raspuns, Isus i-a zis: ’Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu’.” (Ioan 3,3)
Fiecare fiinta omeneasca incepe cu o singura celula, care se divide iar si iar, diferentiindu-se pentru a da nastere diferitelor organe ale corpului. Corpul omenesc adult este alcatuit din mai mult de 60 de trilioane de unitati structurale de material viu, care au marimi, forme si functii diferite si se numesc celule. stiti cat inseamna? Cam de 600 de ori mai multe decat numarul stelelor din Calea Lactee! Iata cat de uimitor de complecsi suntem.
In fiecare secunda, celulele sunt in activitate, construind, reconstruind si frematand de energie. Lucreaza continuu, incetinind ritmul si accelerandu-l, si nu se opresc nici cand dormim. si, cu exceptia celulelor nervoase, toate se reproduc. Daca o parte din ficat este indepartata chirurgical, celulele care raman se multiplica pana cand organul ajunge iarasi la dimensiunea initiala.
Din momentul nasterii, celulele din piele, din oase, din maduva osoasa si din tesutul conjunctiv mor si sunt inlocuite. Noi ne bucuram de o buna sanatate tocmai prin acest proces constant de moarte si renastere
Si sanatatea spirituala necesita acelasi proces de moarte si de renastere. Cu doua mii de ani in urma, Domnul Isus a rostit una dintre cele mai profunde predici pentru un auditoriu format dintr-o singura persoana – Nicodim: „Trebuie sa te nasti din nou, pentru ca sa vezi Imparatia lui Dumnezeu”.
Nicodim a fost incurcat. „Cum se poate naste un om batran? Poate el sa intre a doua oara in pantecele maicii sale si sa se nasca?” Domnul Isus i-a explicat ca nasterea din nou trebuie sa fie o nastere din apa (purificare) si din Duh. Altfel spus, trebuie sa lasam mania, insulta, invidia, gelozia si amenintarea cu pedeapsa. Orice lucru care ne desparte de Dumnezeu trebuie sa moara si sa fie ingropat; apoi Duhul ne va crea din nou.
Moartea fata de pacat nu are loc doar la botez. In fiecare zi, trebuie sa murim fata de pacat si sa ne reinnoim angajamentul fata de Dumnezeu. Daca celulele ar muri si nu s-ar reproduce, am ramane desfigurati. Tot astfel, atunci cand ne golim de pacat, trebuie sa-l inlocuim cu ceva datator de viata – o iubire ca a Domnului Hristos. Cand harul Sau rascumparator ajunge sa faca parte din noi, suntem, cu adevarat, fapturi noi!
Doamne, exista in viata mea ceva care ma retine sa ma nasc din nou astazi?
Gladys Hollingsead
Potentialul de creatie al taranei
„Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu.” (Gen. 2,7)
In timpul unui maraton de curatenie, aspirare, lustruire si stergere a prafului din casa mea, m-am intrebat: Va exista praf in cer?
Praful, tarana! Ceva atat de comun pentru fiecare dintre noi, si totusi vital pentru viata insasi!
Tu ai fost facut din tarana. Tarana plus suflarea de viata de la Dumnezeu. Chiar acum, tu traiesti experienta ingemanarii celor doua elemente, tarana plus energia de viata: plamanii tai primesc si elimina aer si amesteca oxigenul datator de viata cu sangele; inima pompeaza acest sange prin kilometri intregi de vase, creandu-i creierului posibilitatea de a gandi. Creierul iti dirijeaza miscarile consti-ente si pe cele inconstiente si functiile corpului. Toate acestea din tarana. Uimitor!
Si lumea in care traiesti este facuta din tarana. Exista tarana pe pamant, sub pamant, in apa, in aer. Tarana poate fi atat de fina, incat nu o poti vedea, sau destul de mare ca sa te intepe atunci cand bate un vant puternic. Oamenii de stiinta ne spun ca exista praf galactic in spatiul cosmic. Acesta formeaza imagini admirabile, pe care omul le-a captat prin tehnica fotografierii. si totusi, un nor de astfel de praf, care se misca prin spatiu cu viteze meteorice, ar face ca un corp omenesc neprotejat sa se spulbere intr-o clipa.
Va exista praf in cer? Va trebui sa stergi praful in casa ta celesta sau sa ocolesti balti ceresti de noroi?
Pentru mine, lucrul cel mai important este ca inceputul meu nu a fost un accident. Am fost creata din tarana de catre Dumnezeul cel Atotputernic care mi-a daruit viata si scop. Datoria mea este sa merg inainte, acolo unde Insusi Dumnezeu va fi Calauzitorul meu. Misiunea mea este sa le duc oamenilor pierduti vestea cea buna a mantuirii.
Ce putere incredibila a demonstrat Dumnezeu atunci cand l-a intocmit pe om din ceva atat de obisnuit si aparent inutil cum este tarana si i-a dat un potential atat de insondabil! In lumea lui Dumnezeu, chiar si cel mai mic fir de praf are importanta. Extraordinar!
Veneratule Creator, Iti multumesc, pentru ca m-ai alcatuit in mod intentionat din tarana Ta uimitoare.
Sidney Crandall
Energie de la spatiu
„Cand privesc cerurile – lucrarea mainilor Tale – luna si stelele pe care le-ai facut, imi zic: ’Ce este omul, ca sa te gandesti la el? si fiul omului, ca sa-l bagi in seama? L-ai facut cu putin mai prejos decat Dumnezeu, si l-ai incununat cu slava si cu cinste’.” (Ps. 8,3-5)
Gandurile despre spatiul cosmic imi dau energie. Pamantul nostru este una dintre cele noua planete aflate in sistemul nostru solar. Miliarde de sisteme solare, probabil similare cu al nostru, formeaza galaxia noastra, Calea Lactee. si exista miliarde de galaxii! Imi spun cu uimire: Desigur ca exista alte planete, cu alte forme de viata.
In momentul de fata, sunt construite telescoape cu care se pot vedea obiecte aflate la 12 miliarde de ani-lumina. Telescopul Spatial Hubble dezvaluie noi si neasteptate comori uimitoare in spatiu. Cerurile, care cu doar cativa ani in urma pareau atat de statice si precis delimitate, dezvaluie in prezent noi taine si indica revizuirea vechilor idei despre Univers. Stelele si roiurile de stele – culorile lor, formele lor – sunt asa de frumoase si atat de variate; cu cat vedem mai mult, cu atat cerurile devin mai uluitoare!
Dumnezeule, de ce exista atat de mult spatiu? Ce a existat inainte ca Tu sa creezi Universul? Exista si alte feluri de Univers? Exista alte planete ca Pamantul? Cum arata viata acolo? Este Pamantul singura planeta care are nevoie de un Mantuitor? Ma gandesc la lucruri ca acestea:
– Universul este inimaginabil de imens, de gigantic; sistemul nostru solar si Pamantul sunt doar detalii minuscule in ochii Tai. Ce este omul, ca sa Te gandesti la el? Avand in vedere spatiul, cat de insignifianti suntem!
– Tu ne-ai dat viata, capacitatea de a judeca si de a gandi la lucrurile care se afla dincolo de viata noastra de fiecare zi. Ne-ai incununat cu slava si cinste nemeritate. Ai facut din noi stapani peste toate animalele – doar cu putin mai prejos decat ingerii care traiesc undeva, in ceruri, alaturi de Tine.
– In acest vast Univers, L-ai trimis pe Domnul Isus ca sa ne aduca aminte ca noi suntem cu mult mai valorosi decat vrabiile, si totusi Tu ai grija de ele. Esti preocupat de tot ce se intampla in viata noastra. Tu ai murit pentru noi. Cat de valorosi suntem!
Atunci cand te simti neinsemnat, priveste sus, in spatiu, si adu-ti aminte ca Dumnezeul intregului Univers te iubeste!
Forrest Bailey
Influenta televizorului
„Cel ce umbla in neprihanire…, cel ce isi astupa urechea sa n-auda cuvinte setoase de sange si isi leaga ochii sa nu vada raul, acela va locui in locurile inalte…” (Isaia 33,15 u.p., 16 p.p.)
Efectele negative ale televizorului asupra sanatatii devin o preocupare majora in tarile industrializate. Potrivit opiniei specialistilor, micul ecran ar functiona asemenea unui drog, fapt ce ar explica fenomenul de dependenta pe care il provoaca. Obisnuinta de a ne aseza dupa-amiaza pe o canapea confortabila si a butona telecomanda pe diferite canale, fara sa ne dam seama de ceea ce vedem, este comoda, dar si riscanta.
Pentru medici, abuzul de televizor si lipsa activitatii fizice, care e consecinta, sunt sinonime cu degradarea starii de sanatate. De la universalizarea tuburilor catodice, au fost realizate numeroase studii in acest sens. Concluziile specialistilor sunt, printre altele, alarmante: „Copiii care se uita cel mai mult la televizor prezinta, cu timpul, cea mai mare crestere in greutate” si „Vizionarea emisiunilor TV sunt un indicator al unui mod de viata sedentar, ce este un factor de risc al aparitiei obezitatii si a bolilor cardiovasculare”, fara a mai vorbi de riscurile accentuate de aparitie a diabetului de tip II. De multe ori, televizorul este un adevarat miraj pentru privitori, ii captiveaza si ii tine lipiti de canapea, prada programelor sale, ore intregi. De cele mai multe ori, le acordam programelor televizate o importanta mai mare decat ar trebui si decat ar merita, in detrimentul altor activitati mult mai relaxante si mai sanatoase.
Prin urmare, pentru a reveni la un stil de viata mai sanatos si pentru a diminua riscul aparitiei bolilor cardiovasculare, ar fi de-ajuns sa intrerupem sedintele TV, mai ales in conditiile in care se stie ca, in tarile industrializate, o persoana ajunsa la varsta de 75 de ani si-a petrecut, in medie, cam sapte ani din viata in fata micului ecran. Renuntarea la televizor sau restrictionarea vizionarii programelor de televiziune se pot dovedi un lucru la fel de dificil ca abandonul obiceiului fumatului.
Astfel, vizionarea fara discernamant a programelor de televiziune este un posibil rival de temut, ce afecteaza comunicarea in familie, odihna de calitate, sanatatea, educatia copiilor si moralitatea. Dar ce este cel mai important, poate fi afectata viata spirituala a familiei si timpul alocat studiului biblic si rugaciunii.
Astazi, cu ce iti vei umple timpul?
Cristina Anca Dascalescu
Remediile naturale ale lui Dumnezeu
„Apoi Domnul Dumnezeu a sadit o gradina in Eden, spre rasarit; si a pus acolo pe omul pe care-l intocmise. Domnul Dumnezeu a facut sa rasara din pamant tot felul de pomi placuti la vedere si buni la mancare, si pomul vietii in mijlocul gradinii, si pomul cunostintei binelui si raului.” (Gen. 2,8.9)
In gradina Eden, totul era perfect. Nu existau spini, putrezire sau substante otravitoare. Dar Satana a schimbat toate acestea. Lucrul uimitor este ca Dumnezeu, chiar in natura, a fost cu un pas inaintea lui Satana si a creat remedii pentru lucrurile rele.
E primavara. Mergi prin gradina, te opresti sa mirosi un trandafir inflorit si observi ca o gaza a descoperit aceeasi floare. Bazaie in jur, apoi isi face loc chiar in miezul ei, ca sa stranga nectarul. Brusc, simti o intepatura ascutita in brat. Mica faptura pleaca, dar in urma ei apare pe bratul tau un punct rosu. Intepatura de albina! Creierul tau trece rapid in revista toate remediile cunoscute: carbune medicinal, namol, cartof crud…
In capatul curtii, in gradina de legume se vad lastarii de ceapa rasarind din pamant. Iti amintesti de un remediu: o ceapa taiata, aplicata pe intepatura de albina. Scoti din pamant o ceapa, o cureti, o tai felii si o pui pe pata mare si rosie de pe brat. In cateva minute, otrava este extrasa si acul pluteste usor la suprafata. Senzatia de durere scade si incepi sa te simti mai bine.
Cu cat invatam mai mult despre natura, cu atat apreciem mai mult un Dumnezeu minunat, atotintelept, care S-a ingrijit de toate nevoile noastre. Il laudam pentru remediile din natura, dar si pentru cele oferite de medicina moderna atunci cand nu este disponibil nici un remediu natural.
Descoperirea remediilor naturii poate fi la fel de benefica pentru corpul tau ca descoperirea remediilor lui Dumnezeu pentru suflet, cand studiezi Cuvantul Sau. Daca studiezi Biblia, soliile lui Dumnezeu de mangaiere iti pot fi activate in minte, ca sa te ajute sa gasesti pace. Domnul Isus curata otrava si extrage „acele” din viata noastra. In natura exista totdeauna ceva bun care poate sa repare raul pus la cale de Satana. Asa a planuit iubitorul nostru Dumnezeu Creator.
Incearca Satana sa-ti otraveasca viata? Deschide Biblia si descopera remediul lui Dumnezeu. Este acolo!
Melinda Cavil
Marea batalie impotriva microbilor
„Te laud ca sunt o faptura asa de minunata! Minunate sunt lucrarile Tale si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” (Ps. 139,14)
Cu cat aflu mai multe despre organismul meu si despre modul in care Dumnezeu l-a creat pentru a lupta contra germenilor, cum ar fi microorga-nisme, virusi si bacterii, cu atat mai mult Il laud pe Dumnezeu, fiindca ne-a creat in mod minunat!
Te tai la deget. Esti atacat imediat de microbii care intra in taietura si se inmultesc rapid, exponential (din 2 apar 4; din 4 apar 16). Ei secreta toxine si, daca li se ingaduie sa se inmulteasca, provoaca o infectie ce poate fi fatala. Leucocitele sunt pregatite in cazul unei astfel de invazii. In momentul in care te-ai taiat, se declanseaza o alarma chimica. Sangele din zona afectata incepe sa se coaguleze.
Globulele albe se ataseaza de peretii vasului capilar si incetinesc fluxul sangvin. Sosesc incontinuu alte globule albe, iar zona dimprejur se umfla usor si devine sensibila. Aceasta este reactia de inflamare. Primele trupe de globule albe inconjoara germenii si incep lupta. Globulele albe care mor se transforma in puroi. Trupele ce supravietuiesc continua sa curete zona pana cand invadatorii sunt invinsi.
Celulele albe se aseamana cu soldatii din trupele pedestre – lupta impotriva a orice ameninta sanatatea organismului. De asemenea, mai exista si trupele de luptatori de elita, numite limfocite. Acesti soldati sunt globule albe destinate sa atace tinte specifice. Sunt patru tipuri principale de limfocite produse de maduva spinarii: celulele T, celulele B, celulele NK si macrofagele. Celulele T identifica invadatorul si transmit fie celulelor NK mesajul de anihilare a acestuia, fie celulelor B mesajul de secretare de anticorpi pentru a-l imobiliza si distruge.
Intelegi acum de ce este important sa te hranesti cu alimente nutritive, sa bei apa suficienta, sa ai un somn adecvat, sa respiri aer proaspat, sa stai la soare si sa faci exercitii fizice pentru mentinerea unui sistem imunitar sanatos? Cine si-ar mai dori sa continue cu vreun obicei nesanatos, cum ar fi fumatul? Corpul tau este proiectat sa lupte impotriva bolii – daca iti mentii trupele de globule albe pregatite de lupta.
Trebuie sa faci anumite schimbari in viata ta pentru a avea un sistem imunitar sanatos?
Jan W. Kuzma si Cecil Murphey
Intalnire cu Creatorul
„Bunatatea Ta, Doamne, ajunge pana la ceruri si credinciosia Ta, pana la nori. Dreptatea Ta este ca muntii lui Dumnezeu si judecatile Tale sunt ca adancul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni si pe dobitoace! Cat de scumpa este bunatatea Ta, Dumnezeule!” (Ps. 36, 5-7)
Ken Ringle, in editia din luna martie 1999 a revistei National Geographic, descria o scufundare pe care o facuse undeva in nordul Floridei. Puterea curentului ameninta sa il traga la fanta prin care intrase cu greu. „Tunelurile subterane pe care le-am vazut la lumina lanternei nu aveau altceva decat apa, iar curentul format iti dadea un sentiment misterios al pulsului vietii geologice. Ca si cum ajunsesem la aorta pamantului.”
Eu stau la celalalt capat al continentului, in zona Muntilor Stancosi, dar simt si aici forta vietii. Exista ceva asemanator unui puls fizic in vanturile calde si umede si in furtunile de aici. Este o forta ce impune respect – la fel ca valoarea vietii tale. Dar simt acelasi puls si in zilele cele mai splendide, cand muntii par prietenosi si linistiti. Pajisti mici, pline de iarba sunt marginite de stanci abrupte, ca si cum restul vaii alpine a fost taiat cu cutitul, facand ca paraiasele si raurile sa cada in gol sute de metri.
Dovada fizica a creatiunii si tumultul extraordinar al rearanjarii pamantului in timpul Potopului sunt in fata mea. Maretia lui Dumnezeu, puterea Sa prin care face tot ce doreste, este mai vasta decat viata. Legile pe care le-a imprimat in toate lucrurile create sunt valabile si in sferele finite, si in cele infinite. Nu pot sa nu observ ca natura respecta in permanenta aceste legi. Ea nu a fost inzestrata cu puterea de a alege, dar eu, ca om, am fost. In ciuda inteligentei, puterii si bunavointei coplesitoare a lui Dumnezeu, am puterea de a-I intoarce spatele si de a face ce cred eu ca e mai bine.
Ma uimeste faptul ca aceasta putere de a alege este mai mare decat un munte! Este cea mai impresionanta forta pe care El a pus-o in miscare, deoarece ea a pus in pericol Universul si L-a determinat sa ofere sacrificiul suprem. Sunt coplesita de faptul ca Monarhul universului a proiectat constient si a protejat cu strictete autonomia vointei mele cu un asa pret! Caracterul Sau este atat de maret, iar muntii pot sa ne ofere doar o idee despre El!
Doamne, sunt coplesita de maretia naturii create de Tine. Ajuta-ma sa folosesc puterea alegerii pentru a Te alege pe Tine ca Mantuitor si Domn! Amin!
Cheryl Woolsey Des Jarlais
Bunatatea si sanatatea
„Sa nu te paraseasca bunatatea si credinciosia: leaga-ti-le la gat, scrie-le pe tablita inimii tale. si astfel vei capata trecere si minte sanatoasa.” (Prov. 3,3.4)
Dincolo de stilul deosebit, metaforic al acestui îndemn, caracteristic de altfel pentru toata cartea Proverbelor lui Solomon, ajungem la întrebarea: Mai sunt de actualitate bunatatea si credinciosia? A fi bun, intr-o lume ca a noastra, inseamna de cele mai multe ori a fi slab. Si, tot la fel, credinciosia sau, altfel spus, statornicia în relatii, fidelitatea, poate fi considerata o dovadă de neîntelepciune.
Se mai potrivesc oare vechile principii biblice cu lumea noastra? Putem sa ne asteptam si astazi la rezultatele promise în aceste texte? Cu totii vrem sa avem trecere înaintea oamenilor cu vaza si cautam sa obtinem acest lucru pe diferite cai, dar putini dintre noi cauta renumele sau succesul prin intermediul bunatatii… Iar credinciosia la ce mai poate fi buna?
M-am mirat foarte mult cand am aflat că acest cuvant, „credinciosie”, nu-si găseste loc decat cu greu prin dictionarele limbii romane. El este folosit în traducerea Cornilescu a Bibliei, dar nu este folosit în limbajul cotidian. Dar este asa de frumos…, mai frumos decât „fidelitate”, pentru ca se înrudeste cu „credinta”. Dacă fidelitatea este o insusire umană, foarte valoroasa
bineînteles, totusi credinciosia, fiind izvorata din credinta, se leagă mai mult de smerenie si nu aduce lauda omului, ci Domnului.
Desi lumea s-a schimbat, omul si legile lui launtrice ramân aceleasi. Interiorul omului reactioneaza si astazi la fel ca acum 3.000 de ani, cand e vorba de manie sau de razbunare, ca exteriorizare a unor sentimente vulcanice. Si tot la fel, cand e vorba de bunatate si iertare. Cat de amagitoare este ideea că te simti bine daca iti dai drumul sentimentelor, dacă te racoresti, facandu-ti dreptate!
„Tu singur te pedepsesti cu răutatea ta si tu singur te lovesti cu necredinciosia ta” – spune profetul Ieremia (2,19). Si cata dreptate are!
Benone Catana
O mare explozie?
„Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut.” (Gen. 1,27)
In caz ca v-ati intrebat vreodata daca Dumnezeu a creat viata sau ea a aparut din intamplare, printr-o explozie brusca, as vrea sa puteti vizita o fabrica unde sunt confectionate „cipuri” [microcipuri] pentru calculatoare.
Un cip, cu milioanele sale de fire, conexiuni, rezistoare, condensatoare, tranzistori si diode, este fabricat prin „stivuirea”, asezarea unor straturi de fire de sarma si alte componente unele deasupra altora.
Pentru a produce cipul, tehnicienii incep cu o „vafela” [foaie] subtire de silicon, de marimea unei monede, peste care se intinde un strat lichid, foarte subtire, din material sensibil la lumina. El se usuca repede si o imagine a primei schite, redusa la un patrat cu latura de aproximativ 1,16 mm , este „expusa” fotografic pe stratul sensibil la lumina. Apoi, peste foaia de silicon se toarna un revelator fotografic. Stratul sensibil la lumina este indepartat in intregime, cu exceptia liniilor si a formelor din imagine. In momentul acesta, tehnicianul, folosind un microscop, poate sa vada desenul, schita, de pe foaia de silicon.
Tehnologia este complexa si se realizeaza in mai multi pasi (expunere, intindere lichid, uscare, developare s.a.m.d.), folosind aparate controlate de calculator si roboti. Dupa ce toate straturile sunt „cladite” pe cip, sunt lipite 20 pana la 50 de fire foarte mici la fiecare cip (200.000 de fire pe o singura foaie de silicon). Apoi, fiecare cip este taiat, desprins si echipat cu conectoare mai groase, potrivite pentru placa de circuit. Apoi, lucrurile merg repede! Aveti un ceas de mana digital, cu calculator, cronometru, regulator cu program si o lista cu numere de telefon. Sau puneti suficiente cipuri pe placi de circuit, gasiti undeva un hard disk drive si aveti un calculator.
Ar fi posibil ca un cip pentru calculator sa se creeze din intamplare? Nici vorba! Iar creierul omenesc este cu extrem de mult mai complex. Numai Dumnezeu putea sa faca un creier in stare sa gandeasca, sa simta, sa creeze, sa inventeze, destul de inteligent pentru a crea un cip pentru calculator!
Dumnezeule, creierul pe care mi l-ai dat este absolut incredibil. Ajuta-ma sa traiesc un stil de viata sanatos!
Jim Brackett
Si… daca adorm?
„Cand te vei culca, vei fi fara teama si, cand vei dormi, somnul iti va fi dulce.” (Proverbe 3,24)
Daca abia te-ai trezit, aceste randuri te vor duce cu gandul la beneficiile somnului, „lantul de aur care ne tine sanatatea si trupul impreuna”. Daca insa pleoapele tale s-au intalnit destul de des in ultimul timp, vei pune curand in practica ce urmeaza…
Dupa o perioada scurta de toropeala, apoi de plutire – de multe ori foarte placuta –, ne cuprinde somnul si… nu mai stim ce se intampla. Oamenii de stiinta au aflat totusi cateva detalii:
Perioada de odihna este o alternanta de doua tipuri distincte de somn: somnul lent si somnul paradoxal. Somnul lent reprezinta odihna propriu-zisa a mintii, in timp ce somnul paradoxal are ca indicator visul, o scurta trezire a scoartei cerebrale. Sunt reamintite astfel informatiile cu incarcatura emotionala cea mai mare din ziua respectiva si se formeaza noi conexiuni, mintea noastra pregatindu-se pentru o noua zi. Informaticienii ar numi acest proces „defragmentare”.
Visele sunt insotite de miscari oculare rapide (REM), in special dreapta-stanga. Trupul nostru e nemiscat, insa respiratia devine foarte neregulata. Somnul este profund in aceasta perioada, trezirea fiind dificila si uneori neplacuta (caci inima bate puternic, suntem transpirati si foarte dezorientati).
Primul episod de somn paradoxal apare dupa aproximativ o ora si jumatate de somn lent si dureaza cam 20 de minute, aceasta succesiune repetan-du-se de 4-5 ori in cursul unei nopti.
Complicat lucru, nu? Din fericire, corpul nostru stie sa faca toate aceste lucruri, pentru ca asa ne-a creat Dumnezeu. Dar se intampla de multe ori sa ignoram aceste legi prin orele de somn pe care le pierdem. Astfel, somnul nostru devine obositor, iar minunata fagaduinta: „Cand te vei culca, vei fi fara teama si, cand vei dormi, somnul iti va fi dulce” este pierduta din vina noastra! Televizorul si calculatorul sunt principalii vinovatii. Ai de facut o schimbare in domeniul acesta?
Doamne, ajuta-ma sa pot administra intelept orele din zi si din noapte!
Cezar Grosar
Ce valoare are un om ?
„Ce este omul ca sa te gandesti la el? Si fiul omului ca sa-l bagi in seama?” (Ps. 8,4)
La inceputurile planetei Pamant, cand se gandea ce fel de fiinte sa creeze, Dumnezeu Si-a spus probabil ca, daca le va face cat mai asemanatoare cu El, va fi o bucurie extraordinara! Ele urmau sa aiba o inteligenta inalta si capacitatea de a actiona rapid. Aveau sa fie inzestrate cu individualitate, cu facultatea de a gandi, de a imagina, de a experimenta in mod creativ – de a realiza orice si-ar fi propus!
Urmau sa aiba si un alt dar, pretuit cel mai mult de Dumnezeu – libertatea de alegere! Ce bucurie! Cu aceasta dimensiune, fiinta lor era completa. Fiecare om se va bucura de capacitatea de a se coordona, de a face fata oricarei provocari, de a alerga cu viteza, de a se misca gratios si controlat si de a sta linistit, contempland frumusetile inconjuratoare.
In lumina adevarului lui Dumnezeu, fiecare minte va putea percepe adevarul dragostei Sale si va putea recunoaste planurile Sale marete. Noile fiinte create vor fi uimite de oportunitatile de a cunoaste si de activitatile intelectuale ce le stau la dispozitie.
Pe langa toate aceste daruri, ele vor fi inzestrate cu darul procrearii, pentru a-L intelege mai bine pe Dumnezeu. Responsabilitatea fata de viata adusa pe lume, prin propria alegere, va ajuta fiintele umane sa cunoasca atitudinea Creatorului divin fata de fiintele create de El. Ele vor invata cum sa hraneasca un copil, cum sa-l ingrijeasca si vor trai placerea de a-l vedea crescand. Dumnezeu trebuie sa fi fost foarte incantat sa vada cu ochii mintii primul zambet al bebelusului, primii pasi sovaitori, primele cuvinte. Cat de fericita va fi familia Sa de pe pamant cu ocazia nasterii fiecarui copil!
Acesti copii vor apela plini de incredere la Dumnezeu si la parintii lor si vor cultiva increderea reciproca. Impreuna, vor concepe idei, vor invata si isi vor impartasi noile cunostinte. Unicitatea fiecarei persoane va aduce o mare diversitate in relatiile dintre ei.
Cat de mult S-a bucurat Dumnezeu cand a creat familia Sa de pe Pamant!
Daca suntem creati intr-un mod atat de minunat, de ce uneori nu ne putem accepta?
Rose Nell Brandt
Scafanfrul profesionist
„Daca vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; si raurile nu te vor ineca; daca vei merge prin foc, nu te va arde si flacara nu te va aprinde.” (Is. 43,2)
Vantul imi dadea parul in fata, in vreme ce auzeam zgomotul asurzitor al barcii cu motor din care urma sa facem scufundarea. Nu mai simteam trecerea timpului si ma cuprinse teama, gandindu-ma la ce ma astepta. Fata mea afisa zambetul unui scufundator experimentat, dar in minte imi spuneam: Nu stiu nimic, dar vreau sa fac scufundari in ocean!
Singura mea speranta era Rod, scafandrul profesionist. Ascultam cu atentie instructiunile lui despre cum sa plutesc, cum sa curat masca si, cel mai important, cum „sa nu-mi tin respiratia”.
Ceea ce a urmat a fost o experienta memorabila. Primul care a sarit in apa a fost Rod, apoi eu. Eram panicata total. Respectam instructiunile ca un robot. Groaza imi inunda trupul in vreme ce intram sub apa ii faceam semn lui Rod sa ne intoarcem la barca. El m-a asigurat ca era normal sa-mi fie frica. L-am apucat strans de mana si mi-a promis ca nu-mi da drumul.
Incepusem sa ma relaxez. Respirand normal, am inceput sa descopar paradisul subacvatic fluorescent. Soarele razbatea prin apa curata, luminand pestii si coralii multicolori. Extaziata, I-am multumit lui Dumnezeu pentru acest dar neasteptat si uimitor. Razele aurii ale soarelui ma insoteau printre miile de pesti albastri. Cartile cu imagini pot sa ofere doar o idee vaga despre adevarata splendoare a vietii subacvatice.
Mi-am reamintit atunci de Creatorul nostru. Isus a promis ca nu ne va parasi niciodata. El a fagaduit ca ne va insoti prin apele adanci ale vietii. Ce deplina ar fi viata noastra daca L-am lasa pe El sa fie Scafandrul profesionist! El ne ia de mana cand valurile vietii ne acopera. Cu El ca ghid, suntem in siguranta. Cand avem incredere in Isus, ne putem relaxa si putem sa ne bucuram de frumusetea calatoriei cu Dumnezeu.
Doamne, ia-ma de mana ca sa merg unde vrei si sa fac ceea ce doresti, pentru ca nu pot sa merg singura!
Bonnie Yaw
„Domnul este lumina si mântuirea mea: de cine sã mã tem? Domnul este sprijinitorul vietii mele: de cine sã-mi fie fricã?” (Psalm 27,1)
Când Isus a spus „Sã fie luminã”, El a descris în mod literal energia Creatiunii. El putea la fel de bine sã spunã: „Sã fie energie atomicã” pentru cã asta este lumina. Toate formele de materie sunt constituite din atomi si energia tine atomii legati – o energie asa de puternicã încât dacã numai putin este eliberatã se produc explozii atomice.
Puterea atomicã poate fi o fortã distructivã, ca bombã atomicã, sau poate fi o fortã productivã ca generator de
electricitate. În conditii normale energia unui atom nu se elibereazã cu forta unei bombe sau a unei centrale nucleare. Dar noi experimentãm puterea atomicã aproape în permanentã, sub forma energiei luminoase.
Diferitele feluri de atomi au diferite nivele de energie. Când un atom a absorbit energie dintr-o sursã externã, cum este cãldura, nivelul ei de energie creste. În timp ce energia absorbitã este folositã, nivelul activitãtii atomice poate sã scadã la normal. În timpul acestui proces poate fi eliberatã o cantitate micã de energie. Noi vedem acea cantitate micã sub formã de luminã. Lumina apare atunci când atomii pierd energie. Procesul de câstigare si de pierdere de energie are loc asa de repede încât noi vedem doar o radiatie continuã de luminã, dar lumina, de fapt, constã din pulsatii sau unde de energie.
Culorile diferite se datoreazã diferitelor nivele de energie ale activitãtii atomice. Nivelurile ridicate de activitate atomicã produc ceea ce noi numim fotoni albastri – unde scurte. Nivelurile scãzute de activitate atomicã creazã fotoni care au lungimi de undã lungi si ne apar ca luminã rosie.
Când încãlzim o bucatã de fier la cea mai înaltã temperaturã, o vedem ca albã pentru cã emite fotoni de toate lungimile de undã sau culori. Când retragi sursa de energie – cãldura, în cazul acesta – fierul începe sã se rãceascã. În timpul acesta, prima datã începi sã vezi portocaliu si apoi fotoni cu lungimea de undã rosie în timp ce atomii elibereazã din ce în ce mai putinã energie.
Asa cã atunci când Isus a spus: „Sã fie luminã”, El a apelat literalmente la forta energiei sale creatoare, ca Dumnezeu atotputernic al universului – Lumina lumii. Apãrati de o astfel de putere, cum ar putea sã ne mai fie fricã vreodatã?
Un sistem de comunicatii uluitor
„Sa aveti in voi gandul acesta, care era si in Hristos Isus…” (Fil. 2,5)
Cheia pentru o gandire limpede depinde de comunicarea sanatoasa dintre miliarde de celule nervoase (neuroni) care conduc impulsuri prin corp.
Fiecare neuron din creierul dumneavoastra poate sa poarte cateva milioane de „conversatii” diferite in acelasi timp. Nu, nu innebuniti. Este ceva normal.
Un singur neuron poate primi semnale de la mai mult de 1.000 de alti neuroni. Iar aceste impulsuri electrice pleaca in directii diferite si cu viteze diferite. Unele pleaca pe rute exprese. Daca lumina este puternica, pleoapele se vor apropia imediat una de alta. Daca farfuria este fierbinte, mana se retrage repede. Actiuni reflexe ca acestea ajung mai intai la nivelul maduvei spinarii, unde este initiat impulsul nervos de retragere a mainii. Abia dupa aceea semnalul respectiv ajunge la nivelul creierului.
Interesant este ca mesajele trimise prin receptorii pentru durere pot fi transmise foarte lent, cu o viteza de 2 m/h, pe cand semnalul declansat de un sarut este transmis cu o viteza de 140 m/h! Am fost creati pentru iubire!
Totusi, perfectiunea cu care functioneaza mintea noastra poate fi deteriorata, activitatea creierului ajungand greoaie sau complet ruinata. In afara de rani sau de boli, felul de stimuli cu care ne alimentam sistemul nervos poate sa distorsioneze perceperea sau interpretarea informatiei.
Neuronii (inclusiv mediatorii chimici, neurotransmitatorii si hormonii cu rol de reglare a neuronilor, a circuitelor neuronale si a impulsurilor electrice care se deplaseaza prin neuroni) fac ca tu sa fii tu si eu sa fiu eu. Circuitele neuronale nu sunt identice la fiecare dintre noi. Caile si legaturile neuronale au fost construite experienta cu experienta, alegere cu alegere.
Domnul doreste sa ne umple simturile cu informatii care sa faca inima noastra sa bata impreuna cu inima Sa, mintea noastra sa tanjeasca dupa vointa Lui, iar iubirea noastra sa se indrepte spre El.
Doamne, ajuta-ma sa-mi pazesc simturile in asa fel, incat sa pot avea experienta pe care m-ai creat ca sa o traiesc: gandul Tau in mine – asa cum a fost in Fiul Tau, Domnul Isus.
Rise Rafferty
Legatura dintre manie si adrenalina
„‚Maniati-va si nu pacatuiti’. Sa n-apuna soarele peste mania voastra, si sa nu dati prilej diavolului’.” (Efes. 4,26.27)
Psihologii au observat efectele distructive ale maniei care persista pe termen lung si au ajuns in mod eronat la concluzia ca trebuie sa o scoti la iveala, sa o lasi sa se manifeste in mod public, indiferent pe cine ranesti. Dar niciodata nu este potrivit sa ranesti pe altul cu scopul de a te vindeca pe tine insuti! Biblia ne indeamna sa fim buni, milosi si iertatori (Efes. 4,32)!
In prezent, studiile arata ca psihologii au gresit si Biblia are dreptate. Raspunsul se afla in prevenirea, recunoasterea la timp si controlul educat ale maniei. Nu este gresit sa simti manie ca o emotie temporara, care iti da energia necesara pentru a corecta nedreptatea, dar felul in care te exprimi, conduita conteaza. Daca raneste, pe altii sau pe tine, nu e bine!
Daca o ascunzi sau o inabusi, vei ingusta calea pe care trebuie sa lucreze corpul tau. Mania produce o descarcare prompta de adrenalina, pe care Dumnezeu a destinat-o pentru supravietuirea ta – ca sa lupti sau sa fugi. Mania inabusita tine „motorul” adrenalinei pornit, inundand tesuturile si organele corpului cu substante inutile care deterioreaza arterele, cresc tensiunea si produc dureri de cap, ulcere si boala de inima prematura.
Acelasi lucru se intampla daca exprimi mania prin cuvinte si o conduita manioasa! In cartea sa Mania, emotia gresit inteleasa, Dr. Carol Tavris a prezentat o trecere in revista a cercetarilor referitoare la manie, apoi, concluzia ei a fost aceea ca, daca dam frau liber maniei, ea nu se va potoli, ci, din contra, se va intensifica si se va stabili o obisnuinta de a fi dusmanos, ostil. Autoarea spune ca este mai bine sa „pastrezi tacerea cu privire la supararile tale de moment si sa-ti distragi atentia cu o activitate placuta pana cand ti se calmeaza furia”.
Metoda sugerata de ea este buna pentru sanatatea ta, pentru ca evita acea descarcare rapida, inutila de adrenalina, care iti otraveste organismul. Imediat te vei simti mai bine si vei fi in stare sa gandesti mai limpede la modul de a rezolva problema in asa fel, incat nimeni sa nu fie ranit.
Doamne, ajuta-ma sa-mi controlez mania pe cai sanatoase, asa incat ea sa nu ma raneasca pe mine si sa nu-i raneasca pe altii.
Kay Kuzma
Dirijabilul
Jules Verne scria in 1886 despre o „gigantica pasare de otel” care putea ajunge in cateva ore din America in Europa, zburand pe deasupra Oceanului Atlantic. Aceasta „vis” avea sa devina realitate in 1924.
Primul dirijabil a fost construit de Gifford in 1854. Treizeci de ani mai tarziu apar cele dintai dirijabile cu sectiune ovala sau circulara, dotate cu mijloace proprii de propulsie si posibilitati de orientare in orice directie. Ele erau dotate cu un motor electric usor ce rotea o elice de lemn si, pentru a fi pus in miscare, trebuia ca o persoana sa pedaleze pe tot parcursul zborului.
La 2 iulie 1900, pe apele lacului Konstanz, dintr-un urias hangar plutitor aparea primul dirijabil cu carcasa din aluminiu si cu motor mecanic, construit de Ferdinand von Zeppelin.
In luna octombrie a anului 1924, inginerul Eckener Hugo este primul care traverseaza Oceanul Atlantic la bordul unui dirijabil Zeppelin, transportand 20 de pasageri. Zborul a durat 81 de ore. Ca urmare, se stabileste prima linie aeriana intre Europa si America, deservita de dirijabile. Acestea aveau cabine pentru 60 de persoane si cateva saloane. Entuziasmul fata de dirijabilul cu hidrogen era nemarginit!
Insa, a venit ziua de 6 martie 1937. In timpul unei manevre aproape de sol, in S.U.A., dirijabilul german L 129 ia foc, facand 35 de victime. Acest accident, datorat exploziei hidrogenului, a scos din uz dirijabilul pana cand hidrogenul a fost inlocuit cu heliu.
Foarte multa vreme zborul a fost ceva de neinteles. Oamenii nu puteau pricepe cum ceva greu ar putea sa pluteasca in aer. Incet, incet, stiinta a descoperit „secretele zborului”. Nu ne-am putea imagina intr-o lume fara avioane, elicoptere, planoare si rachete. Dar Dumnezeu a „inventat” zborul perfect.
„Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveste linistit minunile lui Dumnezeu! Stii cum carmuieste Dumnezeu norii, si cum face sa straluceasca din ei fulgerul Sau? Intelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a carui stiinta este desavarsita? Stii pentru ce ti se incalzesc vesmintele, cand se odihneste pamantul de vantul de miazazi? Poti tu sa intinzi cerurile ca El, tari ca o oglinda turnata?” (Iov 37:14-18)
Priviti la nori! Priviti la pasari! Cum de nu se prabusesc? Dumnezeu le sustine.
Cere-i sprijin Creatorului ca sa te ajute sa plutesti printre vanturile dezlantuite ale acestei lumi!
Viorel Dascalu
Organismul uman contine aproximativ cinci litri de sange, dar pierderea unui singur litru poate pune viata in pericol. De aceea sunt necesare transfuziile.
Nevoia de sange pentru transfuzii este tot mai mare. Numarul mic de persoane care sunt dispuse sa faca astfel de donatii, precum si durata de conservare a sangelui, care este de numai trei saptamani, ca si pericolul transmiterii unor boli infectioase (cum ar fi hepatita virala sau SIDA), i-au fortat pe cercetatori sa caute un inlocuitor.
S-a incercat astfel realizarea sangelui artificial. Primul produs artificial de sange s-a realizat in S.U.A., apoi in Japonia si, mai recent, in fosta U.R.S.S. Sangele produs in Rusia este de culoare albastra. In 24 ore, jumatate din el se elimina din circulatia sangvina, fiind inlocuit cu sangele pacientului.
La Universitatea Illinois (S.U.A.) a fost pusa la punct in 1983 o noua celula de sange artificial. Avantajul este ca ea contine hemoglobina naturala. Pacientul va inhala aer normal, deci nu este nevoie sa respire oxigen pur, ca pana acum, din butelie. Un alt avantaj este ca aceste celule artificiale nu dau efecte secundare, nu produc efecte toxice sau de respingere. Noile celule sunt chiar mai bune decat sangele adevarat, caci nu se mai tine cont de grupa sangvina la transfuzii.
Recent, un cercetator in farmacologie de la Universitatea din California a produs globule rosii artificiale, necesare in special in cazul persoanelor care au suferit atac de cord sau congestie cerebrala. Ele hranesc tesuturile cu oxigen. Se pot folosi temporar la victimele care au pierdut mult sange, pentru a supravietui pana la spital. Aceste globule sunt de 12 ori mai mici decat cele naturale. Daca s-au produs cheaguri care au blocat arterele, aceste celule pot sa preintampine deteriorari ireversibile. Hematiile artificiale pot fi conservate cel putin sase luni.
Dezavantajul este ca acest sange artificial nu contine globule albe, care sunt atat de importante pentru apararea imunologica a organismului.
Oare exista vreun sange care sa poata fi compatibil cu nevoile fiecarui muritor?
Evrei 9:14 ”…sangele lui Hristos, care, prin Duhul cel vesnic, S-a adus pe Sine insusi jertfa fara pata lui Dumnezeu, va va curati cugetul vostru de faptele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului cel viu! ”
Hristos Si-a donat sangele pentru salvarea noastra. Doar cu ajutorul acestui sange putem supravietui. Esti dispus astazi sa te lasi curatat si nascut din nou in sangele lui Hristos?
© Viorel Dascalu 2010
Sursa: www.vioreldascalu.ro
