Sa nu uitam Donatorul
“Stiu sa traiesc smerit si stiu sa traiesc in belsug. In totul si pretutindeni m-am deprins sa fiu satul si flamand, sa fiu in belsug si sa fiu in lipsa. Pot totul in Hristos care ma intareste.” Filipeni 4:12-13
Se spune ca un print din Orient avea un fiu, caruia ii fixase o pensie alimentara pe care i-o depunea la inceputul fiecarui an. Cu aceasta ocazie, tanarul venea in Capitala ca sa-si viziteze tatal si, in acelasi timp, pentru ceea ce il interesa mai mult, ca sa-si ia pensia. Restul anului ramanea nevazut.
Intristat de acest comportament, printul a hotarat ca, de acum inainte, pensia sa fie varsata nu o singura data in fiecare an, ci in fiecare saptamana. De atunci l-a vazut pe fiul sau in fiecare saptamana.
Aceasta istorioara ne ajuta sa intelegem pentru ce fractioneaza Dumnezeu adeseori binecuvantarile Sale.
El cunoste tendinta noastra, de a cauta mai intai darul decat pe Donator; El cunoaste interesul nostru, mai mult pentru harurile pe care ni le acorda, decat pe El, de la care primim aceste haruri. El cunoaste, de asemenea, putina noastra credinta. In general, de indata ce avem o provizie, de orice fel ar fi ea (bani, sanatate etc), suntem ispititi sa ne bizuim mai degraba pe ea decat pe Domnul.
Cand El ne da putin cate putin, si zi de zi, ceea ce este de ajuns nevoilor noastre, stie ce face. El ne roaga sa ne intoarcem din nou privirile spre El, pentru a continua sa-I cerem Lui ceea ce ne este necesar si sa-I multumim cand am primit.
Ce s-ar intampla daca !?
Ce s-ar întâmpla dacă … Dumnezeu nu Si-ar putea lua timp pentru a ne binecuvânteze astăzi, pentru că nu ne-am putut lua timp să-l mulţumesc ieri?
Ce s-ar întâmpla dacă … Dumnezeu ar hotărî să nu ne calauzeasca mâine, pentru că noi nu L-au urmat azi?
Ce s-ar întâmpla dacă … nu vom vedea florile, pentru că am cârtit atunci când Dumnezeu a trimis ploaia ?
Ce s-ar întâmpla dacă … Dumnezeu nu va merge cu noi astăzi, pentru că nu am reuşit să-l recunoastem si sa-I multumim pentru ca este ziua Lui ?
Ce s-ar întâmpla dacă … Dumnezeu ne va lua mâine Biblia, pentru că nu am citit-o astăzi?
Ce s-ar întâmpla dacă … Dumnezeu va lua Mesajul său pentru că nu am reuşit să ascultăm de mesager?
Ce s-ar fi întâmplat dacă … Dumnezeu nu a trimis pe singurul Lui Fiu, deoarece El a vrut ca noi să fim pregătiti să plătim preţul pentru păcat?
Ce s-ar întâmpla dacă … uşa bisericii va fi închisa pentru că nu am deschis uşa inimilor noastre?
Ce s-ar întâmpla dacă … Dumnezeu ar putea opri grija Sa iubitoare pentru noi, deoarece nu am reuşit să manifestam dragoste şi grijă pentru ceilalţi?
Ce s-ar întâmpla dacă … Dumnezeu nu ne-ar auzi astăzi, pentru că nu am asculta de El?
Ce s-ar întâmpla dacă … Dumnezeu va răspunde rugăciunilor noastre, ca si cum noi am răspuns chemării Sale la slujire?
Ce s-ar întâmpla dacă … Dumnezeu va raspunde nevoile noastre, dupa modul în care ne consacram Lui viaţa noastră???
Minune la Trecatoarea Monarhului
„Caci El va porunci ingerilor Sai sa te pazeasca in toate caile tale.” (Ps. 91,11)
Ne indreptam spre casa, trecand printre Muntii Stancosi din Colorado, dupa ce fusesem in concediu impreuna cu rudele lui Nancy. Dar cand am ajuns in Trecatoarea Monarhului (3.300 m), din cauza altitudinii, motoarele se inecau. Am tras pe dreapta. Nu am mai putut porni motorul de la masina mea. Aveam benzina, dar eram in panta si nu ajungea la motor. Am avut ideea stralucita sa pun altfel benzina in carburator, ca sa porneasca.
Am tras benzina intr-o oala sub presiune si am pus-o pe bancheta din fata. Am rugat-o pe nepoata mea sa ma ajute. Sora ei, Alisha, era in spate, avea grija de caini. Fetita a inceput sa toarne benzina incet in carburator. Motorul a pornit putin si s-a oprit. Am intrat iar in viteza, usor, in timp ce ea turna benzina lent in carburator. Totul a mers bine, ne miscam deja cand, deodata, motorul a avut un rateu si flacarile au tasnit prin carburator. Isadora a scapat cana cu benzina, langa oala plina de benzina.
Imediat am sarit amandoi catre usa. Am aruncat-o pe ea din masina, dar, cand am dat afara si oala sub presiune, benzina s-a varsat pe mine. Tocmai cand eram gata sa sar, am observat ca masina pornise la vale, iar Alisha era inca in spate. M-am urcat inapoi, peste flacari, pe scaunul soferului, am tras frana si am blocat schimbatorul de viteze. Din cauza caldurii, usa nu se mai putea deschide. Am smucit-o, degeaba!
Eram cu totul in flacari. Mi-am spus: Nu voi mai iesi de aici! Chiar atunci usa s-a deschis singura! Am sarit si am inceput sa ma rostogolesc, ca sa sting focul. Brusc, doua maini m-au apucat de umeri, oprindu-ma tocmai cand piciorul drept imi trecuse dincolo de marginea unei prapastii de saizeci de metri. Am alergat inapoi, sa verific starea masinii. Intre timp, copiii stinsesera focul si toti erau in siguranta. Era o minune ca mai eram in viata. Desigur ca ingerul meu pazitor a fost cel care a deschis usa si apoi m-a apucat chiar in clipa cand eram gata sa ma rostogolesc in prapastie.
Nu te bucuri ca Dumnezeu ii trimite pe ingerii Sai sa ne apere, chiar cand facem lucruri necugetate, care ne duc in necaz? Iti amintesti o ocazie in care ingerul tau pazitor te-a salvat? Multumeste-I Domnului chiar acum!
Terry Nelson
Minunea cu Marcus
„Ti-am auzit rugaciunea, si ti-am vazut lacrimile. Iata ca te voi face sanatos.” (2 Imp. 20,5)
„Sunteti mamica Wiggers? Copilasul dumneavoastra nu e bine. Nu raspunde la niciuna dintre interventiile noastre. L-am conectat la oxigen, i-am administrat un calmant si l-am pregatit pentru perfuzie. Este vanat si arata groaznic”, mi s-a spus la Sectia de Terapie Intensiva pentru nou-nascuti, la doar cinci ore dupa nasterea lui Marcus.
Urmatoarele ore au insemnat o agonie – Marcel si eu ne uitam cum baietelul nostru se lupta sa traiasca. De doua ori, doctorita a sugerat deconectarea de la aparate – ii fusesera desigur mult afectate organe vitale: creierul, rinichii si ficatul. Dar cum sa permit sa-l deconecteze?
Doctorita a sugerat sa-l iau in brate pentru ultimele sale clipe. Eu am rugat-o insistent sa mai incerce inca o jumatate de ora. Parintii mei, pastorul, cateva cadre medicale din spital si prieteni s-au adunat pentru a se ruga staruitor ca Dumnezeu sa-l vindece. Regulile de vizitare in Reanimare sunt stricte – doi vizitatori pentru fiecare pacient –, dar ne lasau, ca sa ne luam ramas bun. Am fost scosi din salon – chirurgul voia sa-i puna un cateter. A reusit, iar starea lui Marcus a inceput sa se imbunatateasca.
In noaptea aceea, sotul meu a inceput sa-i cante lui Marcus un cantec de leagan olandez pe care i-l cantase in timpul sarcinii. Cand a auzit vocea tatalui sau, Marcus a deschis ochii si a miscat un piciorus!
In urmatoarele zile, am trecut prin emotii extrem de puternice. Mai intai o infectie severa, apoi convulsii, enzime anormale pentru functia hepatica si sangerari in creier. La cererea noastra, a avut loc un serviciu de ungere pentru copil si ne-am rugat ca, daca este voia lui Dumnezeu, creierul lui sa fie vindecat complet. Starea lui Marcus s-a imbunatatit constant. Dupa o saptamana, a fost decuplat de la aparate, i-au fost reduse dozele de medicamente, el a devenit mai vioi, inflamatia s-a redus si a putut sa se hraneasca de la san. La saisprezece zile dupa nastere, l-am luat acasa.
Inainte sa plecam de la spital, asistentele mi-au spus: „stii, Heidi, am vazut o interventie venita de sus”. Noi eram de acord.
Nu te bucuri ca Dumnezeu ne asculta rugaciunile si fagaduieste ca ne va vindeca? Multumesc, Doamne!
Heidi Wiggers
Daruri de la Pastorul nostru cel Bun
„Domnul este Pastorul meu: nu voi duce lipsa de nimic. El ma paste in pasuni verzi, si ma duce la ape de odihna.” (Ps. 23,1.2)
Imi place foarte mult Psalmul 23, psalmul pastorului. Unul dintre exegetii acestui psalm sugereaza ca tot ce aduce eliberare de presiunile obisnuite ale vietii zilnice si ne invioreaza spiritul obosit constituie pasuni verzi si ape de odihna.
Cand am nevoie de un ragaz, imi imaginez ca stau in picioare pe malul unui parau. Este uimitoare pacea pe care o simt dupa doar cateva secunde in care pastrez in minte aceasta imagine.
Altcineva spunea ca pasunile lui Dumnezeu sunt totdeauna proaspete si verzi pentru ca sunt aparate de gardul iubirii protectoare si al Legii lui Dumnezeu. Ce gand minunat, cand suntem ispititi sa dam foc „gardului” lui Dumnezeu cu ideile noastre si cu ceea ce ni se pare noua ca este corect!
Astazi, mai mult ca oricand, avem nevoie de pasuni ingradite. Locul meu de intimitate este intr-un colt al dormitorului, cu un scaun comod, o veioza buna si foarte mult material minunat pentru lectura.
Duhul din noi este asaltat de forte din afara pe care nici macar nu le mai recunoastem. Vorbesc despre invadarea simturilor, ceva ce am observat in ultimii treizeci de ani in mod special. Pascal scria cu secole in urma: „Simturile noastre nu vor sa admita niciun lucru extrem. Zgomotul prea mare ne tulbura, lumina prea puternica ne orbeste, distanta sau apropierea prea mare ne impiedica sa vedem, stilul prea bogat sau prea concis slabeste un argument, placerea prea multa produce durere, conformitatea prea mare supara”. Acest lucru este adevarat si astazi!
Trebuie sa intelegem ca nu ni se cere sa fim tot timpul in fuga – fizic, mental sau spiritual. Pentru a ne calma, eu recomand acest psalm extraordinar pentru meditatie zilnica. Multi dintre noi l-au memorizat in copilarie, dar acum, cand suntem mult prea ocupati, cand ne aflam intr-o vale si nu vedem nicio iesire, avem nevoie sa stergem praful de pe psalmul acesta si sa descoperim ce inseamna el cu adevarat. si sa nu uitam ca muzica, prietenia, cartile, privilegiile religioase, libertatea si iubirea – toate aceste daruri sunt pasuni verzi si ape de odihna de la Bunul nostru Pastor!
Doamne, condu-ma, Te rog, la un loc de odihna unde sufletul meu poate sa fie inviorat astazi.
Pat Nordman
Pentru o vreme ca aceasta
„Caci, daca vei tacea acum, ajutorul si izbavirea vor veni din alta parte pentru iudei, si tu si casa tatalui tau veti pieri. Si cine stie daca nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la imparatie?” (Estera 4,14)
Imi placea foarte mult istoria imparatesei Estera. Tata mi-a citit-o de atatea ori, incat am invatat-o pe de rost si credeam ca, daca o sa traiesc in armonie cu voia lui Dumnezeu, voi putea salva multe suflete, asemenea Esterei. Dar anii au trecut si am absolvit Medicina. Dintotdeauna imi dorisem sa lucrez in chirurgie, dar nu am gasit un loc potrivit pentru rezidentiat. „Doamne”, am strigat, „ce faci? As vrea sa devin experta intr-un domeniu dificil si sa demonstrez ca femeile pot avea un rol important in medicina.”
Cu putin inainte de a incepe rezidentiatul in medicina de familie, am fost rugata sa predau niste prelegeri antifumat. Cand m-am intors la Universitatea Loma Linda, m-am gandit sa ma inscriu din nou la chirurgie generala. Dar o voce blanda imi spunea: „Linda, inscrie-te la un master in Sanatate Publica. Locul tau este in medicina preventiva.” Lucrand la Centrul Medical al Veteranilor din Loma Linda, Sectia de Dezintoxicare, am simtit chemarea de a ma ocupa de cauza numarul unu a mortalitatii si suferintei: tutunul! Guma antitabac nu era suficient de eficienta, asa ca am inceput sa caut solutii si am descoperit ca depresia si fumatul sunt interdependente.
Intelegand ca nicotina este un antidepresiv, am cautat un antidepresiv care sa nu dea dependenta si care sa actioneze similar cu nicotina. Atunci am descoperit bupropionul (Zyban). Acesta era mai eficient in a-i ajuta pe fumatori sa renunte la fumat. In opt luni, au fost scrise mai bine de 2 milioane de retete, salvand aproape 300 de mii de oameni de la o moarte prematura.
Consider ca aceasta descoperire a fost de la Dumnezeu. El avea un plan cu mine cand m-a trimis sa lucrez intr-un centru de ingrijire, intr-o vreme cand „nu era la moda”. Aceasta pregatire ma ajuta acum in provocarile pe care le intalnesc in prevenirea bolilor cauzate de fumat.
Esti unic si valoros pentru Dumnezeu! Foloseste-ti toate resursele si fii multumit cu locul in care te-a asezat. Daca Ii ceri lui Dumnezeu sa te indrume, nu vei fi niciodata dezamagit. Dumnezeu nu face greseli. Te-ai gandit ca poate si tu „pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la imparatie”?
Linda Hyder Ferry
