Devotionale despre rugaciune

Puterea rugaciunii de mijlocire
„Domnul a adus pe Iov iarasi in starea lui de la inceput, dupa ce s-a rugat Iov pentru prietenii sai. si Domnul i-a dat indoit decat tot ce avusese.” (Iov 42,10)
Aproape oricine cunoaste pe cineva sau a auzit despre cineva care s-a vindecat ca rezultat al rugaciunii. si totusi, una este sa crezi ca rugaciunea vindeca, aratand cateva cazuri, si este cu totul altceva sa dovedesti stiintific lucrul acesta. Dar exact aceasta au facut doi cercetatori.
Dr. D. Matthews, de la Facultatea de Medicina a Universitatii Georgetown, impreuna cu S. Marlowe, asistenta medicala, au condus un studiu despre rugaciune, folosind acelasi sistem si aceleasi controale pe care le-ar folosi orice om de stiinta pentru evaluarea unui medicament nou.
Patruzeci de pacienti cu artrita de la Centrul pentru Artrita, din Clearwater, Florida, au fost tratati cu… rugaciune in timpul unei sesiuni intensive de vindecare prin punerea mainilor. Pacientii au fost impartiti apoi in doua grupe. Pentru jumatate dintre ei s-au facut multe rugaciuni fara ca ei sa stie, in fiecare zi, timp de sase luni, in timp ce jumatatea cealalta nu a beneficiat de acest „tratament”. Desigur, a existat si un grup de control pentru care nu s-a facut nicio rugaciune de la inceputul si pana la terminarea studiului. Toti pacientii au fost monitorizati de clinicieni care se bazau pe masuri de diagnostic standard – teste pentru forta de prindere/apucare si analize de sange – pentru a urmari semnele de progres.
Acum, ca rezultatele sunt cunoscute, nu mai exista nicio indoiala ca Dumnezeu asculta rugaciunile. Vindecarea are loc chiar daca persoana pentru care se inalta rugaciuni nu stie! In prezent, se fac mai multe studii cu privire la rugaciunea de mijlocire si, pana acum, rezultatele sunt pozitive.
Dar exista si un alt aspect al rugaciunii de mijlocire – efectul asupra persoanei care se roaga. Va duceti aminte de Iov? Cand i-a dat Dumnezeu toate lucrurile inapoi? Nu atunci cand s-a rugat pentru sine, desi agoniza in durere. Ci atunci cand s-a rugat pentru prietenii sai! In mod evident, exista o binecuvantare care se rasfrange asupra acelora care se roaga pentru altii. Iov a trait-o. si tu o poti trai!
Doamne, da-mi o inima care plange, se bucura si se roaga pentru altii, indiferent de situatia in care ma aflu eu.
Gerard McLane

Doar o rugaciune ne desparte de El
„Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge pana la cer; Tu ai savarsit lucruri mari: Dumnezeule, cine este ca Tine?” (Ps. 71,19)
„O, ce vom face?” murmura Pam ingrijorata. I-am povestit ca si eu lasam ca ingrijorarea si nelinistea sa puna stapanire pe mine, pana cand am inteles cat de daunator era lucrul acesta pentru organismul meu.
„Stiu ca ai dreptate”, a zis ea. „Dar cum pot sa ma schimb?”
Pentru mine, primul pas a fost sa imi dau seama si sa admit ca am o problema. Apoi, am invatat sa iau masuri in ceea ce priveste sentimentele mele. Cand simt ca o ingrijorare inutila mi se strecoara in ganduri, ma plimb. Daca sunt la serviciu, iau o pauza, daca sunt acasa, plec la plimbare pana cand acele sentimente dispar. Inainte, faceam exercitii fizice pana cand gandurile negative erau indepartate. „Dar”, i-am spus lui Pam, „am descoperit ceva si mai bun. Ma rog.”
Imediat, Pam a zis: „Dar Dumnezeu este atat de departe, cum poate El sa ma ajute pe mine aici, jos?” Asa e, El este departe fizic, dar experienta ma invatase ca doar o singura rugaciune ne desparte de El.
In dimineata urmatoare m-am rugat ca, in timp ce voi citi cele trei, patru capitole din Biblie, asa cum obisnuiesc sa fac, sa gasesc un raspuns la intrebarea lui Pam. Am gasit prima parte a raspunsului in Ps. 71,3: „Fii o stanca de adapost pentru mine, unde sa pot fugi totdeauna!” Cand noi ne inaltam catre Dumnezeu, distanta dintre noi si El se scurteaza, iar cand El Se coboara pana la noi, prin oastea Lui de ingeri, aceasta distanta dispare cu totul. Ps. 103,19-22 spune: „Domnul si-a asezat scaunul de domnie in ceruri, si domnia Lui stapaneste peste tot!
Binecuvantati pe Domnul, ingerii Lui, care sunteti tari in putere, care impliniti poruncile Lui si care ascultati de glasul Cuvantului Lui! Binecuvantati pe Domnul, toate ostirile Lui, robii Lui, care faceti voia Lui!… Binecuvanteaza, suflete, pe Domnul!”
De ce sa ne ingrijoram, daca Dumnezeu ne-a fagaduit un refugiu atunci cand cerem? El ii trimite pe ingerii Sai slujitori ca sa ne satisfaca nevoile. Doar o singura rugaciune ne desparte de El.
Dumnezeu isi va face partea de a Se cobori pana la tine, dar te inalti tu chiar acum catre El in rugaciune?
Rita Stevens
 
Martor al imposibilului
    „Lucrul acesta este cu neputinta la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru ca toate lucrurile sunt cu putinta la Dumnezeu.”  (Marcu 10,27)
Micuta Debbie fusese bolnava mult timp din cauza unui simplu pojar. Dupa aproape doua saptamani, parintii au descoperit ca fetita lor nu mai raspundea cand era strigata. Zacea in pat, privind fix, fara sa reactioneze la ingrijorarea sau dragostea mamei. Era timpul sa fie chemat un doctor.
Am ajuns acasa la ei cat am putut de repede si am pus diagnosticul de encefalita rujeolica. Virusul invadase creierul acestei fetite de 6 ani. Situatia era grava. Dupa ce am dus-o la spital, i-am pus imediat o perfuzie. Deshidratarea urma sa fie redusa, iar tubul introdus in stomac ii asigura hrana necesara.
Noi puteam sa-i sustinem viata, dar avea ea sa supravietuiasca? Va mai putea ea sa mearga vreodata? Se va mai juca, va mai inota, se va mai ruga vreodata?
In fiecare zi, treceam prin salonul ei cu speranta si apoi, dupa ce o examinam, inchideam usa in liniste. A trecut o saptamana. Apoi trei, patru saptamani. Speranta mea era prea firava. Era momentul pentru o interventie divină, o minune. Apostolul Iacov ne-a sfatuit cu secole in urma cum sa procedam. „Rugaciunea facuta cu credinta va mantui pe cel bolnav” (Iacov 5,15). Era timpul să chem un pastor. De ce asteptasem atat de mult timp?
Era seara, inspre a sasea saptamana, cand ne-am adunat in tacere in salonul pacientei noastre. Intentionam sa cerem o minune de vindecare, un ultim act de credinta. Uleiul de masline a fost turnat pe capul pacientei.
Nici imparatul Darius, apropiindu-se de groapa cu lei inainte de zorii zilei, nu s-a bucurat mai mult decat mine atunci cand, tot la rasarit, m-am apropiat de patul lui Debbie. si, minunea minunilor, o voce timida m-a intampinat cu „Buna dimineata, domnule doctor. Asistentele imi spun ca sunt la spital. Vreau la mama.”
Din acel moment, insanatosirea a fost rapida. Iacov a spus pe scurt: „Domnul o va insanatosi.”
Ti-ai dori sa schimbi ceva in viata ta? Ai nevoie de vindecare? Cere-I lui Dumnezeu sa faca posibil imposibilul!
Raymond O. West

„Cautati pe Domnul cata vreme se poate gasi, chemati-L cata vreme este aproape.” (Isaia 55:6)
Dragul meu prieten,
La inceputul acestei zile, doresc sa-ti transmit un mesaj scurt, prin intermediul acestui devotional, pentru a te incredinta de marele interes pe care-l am pentru tine. Urmaresc de mult dorinta ta de a-ti adanci bunele relatii cu prietenii tai. Aceasta stradania a ta este laudabila, intrucat prietenia este liantul cel mai sigur in desertul de gheata al relatiilor umane.
Am asteptat de mult timp si am nadajduit ca poate iti vei face timp si vei dori sa vorbesti putin si cu Mine, dar in zadar. Am adus apoi apusul auriu si fermecator al soarelui, adierea calda si placuta a serii si te-am asteptat, dar tu n-ai venit la Mine. Lipsa ta de interes M-a durut, dar Eu totusi te iubesc, pentru ca vreau sa fiu si sa raman prietenul tau cel mai bun. Tine minte dragul meu: Eu doresc sa fiu prietenul tau care sa vina la tine atunci cand toti ceilalti te parasesc.
Prietenia Mea pentru tine va fi mangaierea ta cea mai dulce si sprijinul cel mai sigur al tineretii tale. In timp ce tu dormeai, ti-am trimis razele lunii, razele reginei acestei nopti. Am asteptat din nou, crezand ca, daca se va lumina de ziua, vei dori sa stai de vorba cu Mine, dar tu te-ai grabit la lucru si nu ti-a pasat de Mine.
Tu te-ai grabit la lucru, iar lacrimile Mele s-au scurs apoi in ploaia care a udat pamantul. Lacrimile Mele sunt perle ale durerii supreme, sunt limbaj al durerii, al iubirii care s-a jertfit pentru tine.
Daca ai asculta cel putin azi de Mine! Ti-am scris pe albastrul cerului, pe aceasta roata pe care se invarte omenirea, dar tu nici de data aceasta nu mi-ai raspuns.
Dragul meu, te rog, ia-ti timp si pentru Mine, cheama-Ma si stai de vorba si cu Mine! Pana acum ti-am vorbit numai Eu, dar tu nu m-ai luat in seama. Ce ar trebui sa fac Eu pentru tine si ce nu am facut?  Nu uita! Astept raspunsul tau, hotararea ta pentru a-ti deschide inima si a Ma accepta ca prieten al tau.
Al tau prieten care te iubeste,
Isus
Ce zici, daca Isus ar fi in acest moment impreuna cu tine si te-ar intreba de ce nu ii acorzi atentie asa cum iti acorda El tie, care ar fi raspunsul tau? Vrei sa fie prietenul tau? Atunci, deschide-i si nu-L mai lasa sa plece!
 
Puterea religiei personale
„Domnul sa te binecuvanteze si sa te pazeasca! Domnul sa faca sa lumineze Fata Lui peste tine si sa Se indure de tine! Domnul sa-si inalte Fata peste tine si sa-ti dea pacea!” (Num. 6,24-26)
Cercetatorii au dovezi surprinzatoare ca oamenii care cred in Dumnezeu, ca Parinte ceresc, care ii iubeste si Se ingrijeste de ei, si care cultiva aceasta credinta, au la dispozitie una dintre cele mai eficiente resurse pentru a tine sub control stresul intr-o criza si pentru a dobandi o sanatate de lunga durata. Iata ce au de spus cinci persoane celebre despre puterea religiei personale de a elibera stresul de efectele sale toxice:
Cardiologul George Sheehan, promotorul ideii ca alergarea contribuie la o conditie fizica buna, ii atribuie religiei o putere aproape inegalabila de a usura stresul prin faptul ca ea asigura un sentiment de pace si de liniste, de siguranta durabila, si simtamantul ca nicio infrangere nu este definitiva.
Fost prizonier de razboi la Auschwitz, psihiatrul evreu Victor Frankl scria: „Indraznesc sa spun ca nu exista in lume nimic care sa ajute atat de eficient pe cineva sa supravietuiasca, chiar in cele mai proaste conditii, ca asigurarea ca exista un sens in propria viata… Intr-un fel oarecare, suferinta inceteaza sa fie suferinta in momentul in care ea descopera un sens”.
In cartea sa Cu stres si fara stres: Cum poti controla stresul acasa si la serviciu, dr. K. Sehnert sustine ca un timp linistit rezervat zilnic pentru rugaciune si citirea Bibliei sau a unei alte literaturi devotionale constituie o componenta vitala a unui program complet de control al stresului.
Skip MacCarty, in seminarul sau „Stresul: Mai mult decat sa-i faci fata”, spune cum, trecand printr-o perioada de mare stres, intr-o noapte, a trecut in revista toate problemele, in mod amanuntit, impreuna cu Dumnezeu, apoi I le-a predat Lui una cate una. Atunci a fost in stare sa doarma linistit pentru prima data dupa saptamani de zile.
Paul Tournier spunea ca avea o viata agitata, intotdeauna fiind in criza de timp. Dar, odata ce a inceput sa consacre o ora pe zi pentru reflectie in tacere, meditatie devotionala si rugaciune, a fost mai fericit, mai sanatos, mai capabil sa faca distinctie intre prioritati si, efectiv, a realizat mai mult.
Rezerva-ti catva timp in plus astazi sa stai alaturi de Prietenul tau cel vesnic si sa descoperi cata putere are aceasta relatie de a te elibera de efectele toxice ale stresului.
Dwight Nelson
 
Mijlocirea – calea spre vindecare

„Rugati-va unii pentru altii ca sa fiti vindecati!” (Iacov 5,16)
Cand scriitorul italian Giovani Papini a reflectat asupra conditiei noastre umane, si-a exprimat concluzia in cuvintele: „La fel de muritori si de egali!” El exprima de fapt un adevar biblic, pe care nu trebuie sa-l uitam niciodata.
Era Sabat dimineata si ma indreptam spre comunitatea din partea de sud a orasului. Desi ma grabeam, semnul rugator al unui preot m-a facut sa opresc. A urcat in masina salutand respectuos. Mi-a spus ca venea de la un bolnav unde implinise randuiala din Iacov 5 – ungerea. Avea un suflet nobil si, destul de repede, am legat o discutie spirituala. Era intr-adevar un om profund. Spunea, de exemplu, ca pentru un crestin e de mare valoare cresterea in asemanarea cu Mantuitorul. Cand am oprit aveam simtamantul comun ca ne-a folosit sa fim impreuna.
Inainte de a cobori, ca un gest de multumire, a scos un carnetel din buzunar sa-mi noteze numele. I l-am spus si apoi m-a intrebat daca sunt casatorit si l-a notat si pe al sotiei, apoi si pe al fiicelor, cu promisiunea ca se va ruga. Mare i-a fost mirarea cand la randul meu, pregatit sa-mi notez, i-am cerut numele cu aceeasi promisiune. In timp ce ma privea nedumerit, i-am amintit versetul: „Rugati-va unii pentru altii ca sa fiti vindecati!” A mai stat cateva clipe intr-o lupta evidenta cu sine si apoi a spus apasat: „Scrie acolo: Grigore pacatosul”.
Indiferent de slujba, de experienta de viata sau numarul anilor de credinta, un lucru este sigur: avem nevoie de vindecare fizica si spirituala. Aceasta inseamna ca avem nevoie, conform Scripturii, si de mijlocirea celor din jur, iar acestia au nevoie de a noastra.
Pe langa atatea lucruri pe care le ai de facut astazi nu uita sa mijlocesti pentru cei care au nevoie de sanatate si cauta sa beneficiezi si tu de mijlocirea lor pentru ca „mare putere are rugaciunea”.
Constantin Iosub

1 Cor. 10,31: „Să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.”
Am citit despre o renumită cântăreaţă Jenny Lind. Pe când avea 7 ani, Jenny privea la o pasăre cafenie, de la fereastra ei. Ridicându-şi capul spre cer, micuţa pasăre, începu să cânte. Atunci admiratoarea ei, după puterea ei de înţelegere pe care o avea, gândi că pasărea îşi înălţase capul spre cer pentru că voia să-I cânte lui Isus.
Pasărea zbură, iar în urma ei, Jenny şopti o rugăciune: Frumoasă nu sunt, dar cred că pot cânta pentru Isus. Am să-L rog să mă ajute. Ştiu că va face asta.
Anii au trecut iar Jenny a ajuns o mare cântăreaţă. A străbătut Europa şi America în turnee. Era cunoscută drept privighetoarea suedeză (crescuse în Stockholm – Suedia). Flori, podoabe, haine şi străzi îi purtau numele.
Mulţi dintre cei ce o întâlneau sau auzeau despre ea, o întrebau care a fost cheia succesului, care era regula ei de viaţă. Jenny Lind răspundea: Când eram copil L-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute să pot cânta asemenea unei păsări cafenii din copacul de la fereastra mea. El a răspuns rugăciunii mele, iar acum vreau să-I aduc toată slava.
În aceste câteva minute de dimineaţă fă-ţi o introspecţie. La ce te pricepi? Ce ai putea face pentru a-I aduce slavă lui Dumnezeu? Ai fost înzestrat cu tot ce este mai bun. Isus a venit pe pământ şi a murit pentur tine. Ceea ce trebuie să faci tu nu poate s-o mai facă nimeni. Nu poţi fi înlocuit. Roagă-te lui Dumnezeu să-ţi descopere rostul existenţei tale şi să te ajute a împlini.
Roagă-L pentru un talent sau mai multe. Pune-ţi o ţintă foarte înaltă şi luptă să o atingi. Nu exişti pentru ca numărul locuitorilor planetei Pământ să fie cu unul mai mult. Exişti pentru că este nevoie de tine. Tu trebuie să-i ridici pe cei din jurul tău puţin mai sus. Dar nu uita: pentru a-i putea ridica pe ceilalţi trebuie să te cobori până la ei, aşa cum a făcut Isus.
Roagă-te lui Isus ca Jenny Lind, în sinceritatea şi inocenţa unui copil şi doar atunci vei prmi răspuns.
 
Experienta de pe varful muntelui
„Asculta-ma, Doamne, asculta-ma, pentru ca sa cunoasca poporul acesta ca Tu, Doamne, esti adevaratul Dumnezeu, si sa le intorci astfel inima spre bine!” (1 Imp. 18,37)
Muntele Lassen se intrevedea in departare – iti taia rasuflarea in grandoarea lui. Nici soarele de iulie nu reusise sa topeasca toata zapada. Am fost informati despre urcusul greu, despre cararile abrupte si despre locurile acoperite de zapada, dar nu ne-am descurajat. Pe masura ce urcam, oboseala ne-a facut sa ramanem in urma, iar altii au inaintat cu greu. Nu ne puteam opri, pentru ca tinta noastra era creasta muntelui si nimic mai putin. Aproape de varf, urcusul a fost mai lent, cate un singur pas, cu un picior in fata celuilalt. Nu am vrut sa ne oprim din drum! Altii se aflau in fata, asteptandu-ne, ceea ce era o incurajare.
Inconjurand blocurile rotunde de stanci dinspre varf, membrii primului grup au fost umpluti de veneratie si lauda datorita frumusetii si vastitatii, a minunilor creatiei lui Dumnezeu! Au inceput sa cante imnul „Ce mare esti”. Vocilor lor le raspundeau ecouri dinspre varful muntelui. In curand ne-am alaturat si noi cantarii de lauda. Ce experienta pe varful muntelui!
Aceasta mi-a reamintit de experienta lui Ilie de pe varful muntelui. Dumnezeu Isi aratase puterea si maiestatea. Cand Ilie s-a rugat: „Asculta-ma, Doamne”, a coborat foc din cer si i-a mistuit jertfa. Ilie nu a mancat nimic toata ziua, dar curajul sau a fost puternic, in pofida stresului si a incordarii. Apoi Dumnezeu i-a raspuns iarasi. A venit ploaia si, impreuna cu ea, o euforie, care i-a dat lui Ilie energie sa alerge mai mult de 40 de kilometri in fata carului lui Ahab. Apoi amenintarea Izabelei! Corpul lui Ilie tanjea dupa odihna, dar teama pentru viata lui l-a manat in pustie – si a alergat alti peste 190 de kilometri, fara sa manance sau sa doarma. Epuizat, el a ajuns deprimat si abatut. Numai dupa ce a fost intarit, refacut cu ajutorul hranei, al odihnei si al comuniunii cu Dumnezeu, a fost in stare sa-si reia lucrarea stabilita de Dumnezeu.
Ilie uitase pentru un timp ca aceleasi lucruri care duc la experienta de pe varful muntelui ne feresc si de valea descurajarii: satisfacerea trebuintelor fizice si comuniunea cu Dumnezeu.
Iti doresc sa ai o experienta pe varful muntelui, comunicand cu Dumnezeu astazi.
Lenna Lee Chase Davidson

Un vechi proverb latin spune: Spes est ultimum rerum solatium.-adica- Speranta este ultima mangaiere la nenorocire.
Oare sa fie asa? Cand avem un necaz mare, de exemplu ne pierdem slujba din cauza unei minciuni grosolane a unui asa-zis prieten, ce facem? Stam cu mainile-n san si speram ca se va rezolva? Nu , categoric nu.
Biblia ne invata in Luca 18.1: ,,…sa se roage necurmat, si sa nu se lase.”
Cum ne rugam, de ce ne rugam? Sunt intrebari pe care fiecare dintre noi ni le-am pus odata macar in viata. Domnul nostru iubitor ne invita sa-l cautam prin rugaciune si fim dispusi sa renuntam la tot ce nu este in armonie cu vointa Sa. El ne invata sa aducem inaintea Lui tot ceea ce ne tulbura sau ne ingrijoreaza in vreun fel, dar si lauda, recunostinta si multumirea noastra.
Scopul rugaciunii este acela de a ne conduce la unitate spirituala cu Dumnezeu si la cea mai adanca partasie cu El. Asa cum Isus se ruga, asa ne indeamna si pe noi sa gasim un loc linistit pentru rugaciune si sa-l cautam in fiecare zi, in fiecare clipa chiar, cu toata inima. Este spre folosul nostru sa ne notam raspunsurile minunate la rugaciune si sa ne reamintim mereu binecuvantarile Sale.
Ce a facut femeia din pilda Domnului Isus? S-a rugat, mergea la judecator si (cel mai important) ii zicea mereu, staruia. Daca femeia aceasta s-ar fi rugat la ea in chilie acolo zi si noapte, uitandu-se pe fereastra daca vine judecatorul la ea , sa-i zica ca-i va rezolva treaba aceea sau nu… Ce s-ar fi intamplat? Un om care a invatat ce inseamna rugaciunea, el a inteles si partea: dupa rugaciune dute si lucreaza, dute si staruie in aceea problema.
De cate ori credeti ca a mers femeia la judecator? Pana s-a rezolvat problema.
La aceasta lucrare suntem chemati noi in preajma venirii lui Isus. Dupa ce El ne-a spus despre semnele revenirii, despre persecutia care va veni, El ne-a spus acum rugati-va ca sa aveti putere sa scapati de toate aceste lucruri.
Dute chiar acum in odaita ta linistita si roaga-te, spune Domnului necazul care te apasa, dar nu uita: roaga-te ca si cand totul ar depinde de Dumnezeu, si lucreaza ca si cand totul ar depinde de tine!
 
Puterea rugaciunii de mijlocire
Printre multele „documente” arheologice care s-au descoperit, se afla si o parte a jurnalului imparatului roman Marcus Aureliu. In el se afla marturii veridice ale unor lucruri petrecute in timpul domniei sale. Iata una dintre ele, ce descrie o minune divina petrecuta in jurul anului 160 d.Hr.
Ostirea imparatului roman a fost incercuita de aproape un milion de barbari asezati in zona Germaniei de astazi. Asediul era asa de puternic incat romanii nu mai puteau merge in cautarea izvoarelor de apa. Au cautat tot felul de solutii, dar totul era in zadar. Cezarul descrie situatia astfel:
„Am inceput imediat sa ma rog dumnezeilor din tara mea, dar nebagandu-ma in seama, am cerut sprijin la aceia dintre noi care se numesc crestini. … Aruncandu-se ei insisi la pamant, s-au rugat nu numai pentru mine, dar si pentru intreaga armata, ca sa fim izbaviti de aceasta lipsa de apa. Petrecuseram cinci zile fara apa. Odata cu aruncarea lor la pamant si cu rugaciunea inaltata Dumnezeului lor – un Dumnezeu de care eu nu aveam cunostinta – a turnat apa din cer peste noi; dar peste vrajmasii nostri a venit o grindina ce nu le-a putut potoli setea. Imediat toti au recunoscut existenta lui Dumnezeu si raspunsul Sau la rugaciune.”
Ca urmare a acestui fapt, la intoarcerea acasa, Marcus Aureliu a dat un decret in favoarea crestinilor, decret ce urma sa fie aplicat in intreaga Roma.
Ce marturie deosebita despre o minune petrecuta in urma rugaciunii unor crestini. Ea a fost inaltata in favoarea unei mari multimi de pagani (persecutori ai crestinilor).
Te-ai ruga pentru cei ce-ti sunt impotriva, te chinuie sau poate te batjocoresc? Te-ai ruga pentru cei care nu cred ca tine?
Roaga-te pentru cei din jurul tau, mai ales pentru cei ce nu-l cunosc pe Dumnezeu! Acesta este lucrul ce-l asteapta Dumnezeu de la tine. Si El va raspunde dupa gasirea Sa cu cale.
„Marturisiti-va unii altora pacatele, si rugati-va unii pentru altii, ca sa fiti vindecati. Mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit.” (Iacov 5:16)
Viorel Dascalu
 
Ceva mai bun
Tatal lui Andrei era marinar, iar acum era plecat in strainatate. Andrei ramasese acasa cu mama lui. Prietenul sau cel mai bun, Dinu, avea un catel foarte dragalas, pe care Andrei il indragea mult. Tare isi dorea sa aiba si el un catel ca al lui Dinu. De aceea, cand o vecina a spus ca are catelusi de vanzare, Andrei i-a scris imediat tatalui sau, cerandu-i voie sa-si cumpere unul, chiar daca nu erau de aceeasi rasa ca cel al lui Dinu. Tot era mai bun, decat nimic. Acum astepta cu nerabdare raspunsul de la tata. Stia ca va dura ceva pana sa ajunga scrisoarea de la el.
Dupa cateva saptamani, cand se intoarse intr-o zi de la scoala, mama il intampina bucuroasa. Vorbise in acea dimineata cu tata la telefon. Vestea cea mare era ca, peste cateva zile, tata va veni acasa si va sta o luna intreaga cu ei. Insa, bucuria lui Andrei a disparut cand mama i-a spus ca tata nu este de acord sa cumpere cainele vecinei.
Degeaba i-a zis mama sa aiba incredere in tatal lui, ca tot era suparat. Stia ca tata ii voia binele, dar nu intelegea de ce nu putea sa aiba si el un catel.
Toata saptamana inima i-a fost grea, chiar daca intr-un  fel se bucura ca-si va vedea tatal. Sosi ziua cea mare. De bucurie, Andrei uita de supararea lui. Aveau atatea de facut luna aceea impreuna. Si, dintr-o cutie, tatal scoase afara un catel de aceeasi rasa ca cel al prietenului sau. „Si eu voiam sa ai un caine, dar pentru ca stiam ca un astfel de caine iti doresti, nu ti-am dat voie sa-l iei pe celalalt” – i-a spus tata.
Ai primit si tu vreodata un „Nu” ca raspuns la o rugaciune inaltata tatalui Ceresc? Nu uita ca El te iubeste mult, si-ti vrea doar binele. Cand raspunsul Sau este „Nu”, inseamna ca are ceva mai bun pentru tine. Accepta raspunsul dat, chiar daca pe moment este greu.

„Caci gandurile Mele nu sunt gandurile voastre, si caile voastre nu sunt caile Mele, zice Domnul. Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant, atat sunt de sus caile Mele fata de caile voastre si gandurile Mele fata de gandurile voastre.” (Isaia 55:8, 9)
Mirela Dascalu
 
Cere, crede si primeste!
„Cereti, si vi se va da; cautati si veti gasi; bateti, si vi se va deschide.” (Matei 7,7)
Eram responsabila cu Departamentul sanatate, in biserica mea din Chino, California, si in comunitatea portugheza de acolo. Am hotarat sa cumparam un aparat care poate masura colesterolul. Programul a avut un mare succes. Toti erau nerabdatori sa li se faca testul acesta.
Intr-o zi, a venit la mine o femeie in varsta, speriata.
– Doamna doctor, a spus ea, am colesterolul prea mare. Nu stiu ce sa fac. Este mai mare de 260 mg/dl si sunt foarte ingrijorata.
Am inceput sa-i dau sfaturi despre efectul alimentatiei si al miscarii fizice asupra colesterolului, dar ea mi-a spus ca nu de sfaturi avea nevoie, ci de un alt test pentru a vedea daca regimul pe care il tinuse era eficient.
– Cat timp a trecut de cand vi s-a masurat colesterolul?
– Doua saptamani, a raspuns ea.
I-am explicat ca nu trecuse suficient timp ca sa-i scada colesterolul in mod semnificativ si am incercat sa o pregatesc pentru o veste proasta. Era foarte nelinistita de rezultatul posibil al testului si am incercat sa o linistesc. In timp ce pregateam aparatul, ea a inceput sa se roage: „Te rog, Doamne, ajuta-ma cu examenul acesta. Fa-l sa fie normal, Te rog.”
I-am facut analiza si, asteptand rezultatul, incercam sa-i spun sa-si schimbe stilul de viata. Rezultatele se vad mai tarziu. Apoi aparatul a emis un semnal si a afisat rezultatul: 165 mg/dl. Eu am fost surprinsa, dar ea nu era.
Mi-a spus:
– Doamna doctor, nu ati crezut ca Dumnezeu va face o minune pentru mine, nu-i asa? Nu aveti incredere in El?
Eram fara cuvinte. Doar am felicitat-o si mi-am continuat lucrul.
De ce atat de adesea nu mentionam rugaciunea atunci cand ii dam sfaturi cu privire la stilul de viata cuiva care sufera de o boala care ar fi putut fi prevenita? Rugaciunea ar trebui sa se afle in capul listei. In primul rand, trebuie sa cerem minunea vindecarii, asa cum a facut aceasta femeie; in al doilea rand, sa cerem minunea de a avea destula putere a vointei ca sa traim sanatos. Dumnezeu spune ca, daca cerem, ni se va da.
Ai cerut astazi fagaduinta lui Dumnezeu din Matei 7,7?
H. Dos Santos