Dibon

Dibon
Pe vremuri capitala a Moabului, orasul Dibon este situat pe o sosea la aproximativ 5 km nord de raul Arnon. Ruinele sale sunt presarate pe pantele a doua dealuri alaturate. Dealul din partea sudica este acoperit, partial, de vatra actualului sat, pe cand dealul din partea de nord – din fericire pentru arheologi – nu este locuit.
Israel a cucerit orasul Dibon (Num. 21:21-30), care a fost dat semintiei lui Ruben (Num. 32:-3-5; Ios. 13:15-23). Mai tarziu, israelitii au slujit moabitilor timp de 18 ani (Jud. 3:12-30). David a cucerit Moabul (2 Sam. 8:2), dar este posibil ca Moabul sa-si fi redobandit independenta dupa moartea lui Solomon. Domnul s-a ridicat impotriva moabitilor cand acestia au invadat Iuda (2 Cron. 20:1-30), iar Omri i-a obligat sa plateasca un tribut foarte greu (2 Imp. 3:4). Cand Mesa s-a rasculat, dupa moartea lui Ahab, Ioram si Iosafat au invins Dibonul, dar nu au reusit sa cucereasca Moabul (1 Imp. 22:47; 2 Imp. 3:4-27).
In anul 1868, arheologii europeni au descoperit o placa de bazalt care descria campania lui Mesa impotriva lui Israel (2 Imp. 3:4-5). Placa moabita aflata in prezent la Muzeul Louvre din Paris are o inaltime de aproape 1 m, o latime de 60 cm si o grosime de 35 cm. Ea a fost inaltata de Mesa in jurul anului 830 i.Hr. la Dibon, contine cea mai lunga inscriptie in limba moabita si pomeneste numele lui Iahweh pe langa cele ale lui Omri si Ahab.
Sapaturile efectuate la Dibon intre anii 1950-1960 au scos la lumina niste fortificatii masive. Cetatea din Dibon avea ziduri cu o inaltime de peste 9 metrii si semana foarte mult cu cetatea imparatului David din Ierusalim. Mormintele excavate dezvaluie o cultura asemanatoare celei a popoarelor invecinate.
Sursa: www.cercetatiscripturile.org