Dilema asteptarii
Te-am aşteptat Isus să vii
Să iei acas’ ai Tăi copii
Dar timpul s-a tot strecurat;
Isuse, Doamne, ne-ai uitat?
Zilele trec pe lângă noi
Nu-naintăm, dăm tot’napoi,
Ca să trăim, n-avem dorinţi,
Isuse, Doamne, ne dai minţi?
Să înţelegem, ne’nţeles
Noi am fugit, Tu ne-ai ales,
Noi Te-am respins, dar Tu ne-ai vrut;
Isuse, Doamne, … ce-nceput!?
Suntem chemaţi şi-apoi trimişi,
Suntem bătuţi, dar nu învinşi,
Avem dureri… în bucurii;
Isuse, Doamne, când revii?
Suntem miloşi şi egoişti,
Ne veselim, dar suntem trişti
Ne credem marii „vai de ei”;
Isuse, Doamne, ne mai iei?
Ne pregătim făcând nimic
Iar graba nu ne e amic,
Te aşteptăm, dar nu acum;
Isuse, Doamne, mai eşti bun?
Am face mult, dar nu acum,
Am face foc, dar iese fum,
Ne-am încălzi, dar stăm afar’;
Isuse, Doamne, ne dai har?
Vrem să plecăm, dar vrem să stăm,
Suntem atei, dar ne-nchinăm,
Ne pocăim, dar stăm aşa;
Isuse, Doamne, vom mai sta?
Vrem sus în cer, dar pe pământ,
Ne ridicăm, dar tot căzând,
Vrem bucurii, dar vrem dureri;
Isuse, Doamne, ce mai ceri?
Avem Scripturi, nu le citim,
Căci nu vrem tot mai mult să ştim.
Suntem creştini, cu idolaşi;
Isuse, Doamne, ne mai laşi?
Avem bănuţi, suntem calici,
Ne tot nălţăm, dar suntem mici,
Stăm pe uscat, dar tot în bărci;
Isuse, Doamne, când Te-ntorci?
Eşti bun să vii când vrem şi noi,
Chiar de nu vrem să vii’ napoi,
Ne mai rugăm, dar tot mai rar:
Isuse, Doamne, vin-o iar!
© Viorel Dascalu 2010
Cu permisune
Sursa: www.vioreldascalu.ro
