Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

A FI CA ISUS…

Scris la: 15 aprilie 2009
 
A FI CA ISUS – DIN INTERIOR ÎNSPRE EXTERIOR
Richard O\’Ffill
Director (pensionar) la Departamentul Lucrarea cu Adulþii,              
  Conferinþa Florida
 
 
Mulþi oameni pretind cã sunt creºtini, dar sunt ei cu adevãrat? S-a spus cã nu poþi descrie o carte dupã coperþi. Bunica mea îmi reamintea adesea cã ºtii gustul budincii doar dupã ce ai mâncat-o. Þi-ar plãcea sã afli dacã eºti creºtin adevãrat?
 
Dacã m-ar întreba cineva care este fructul meu preferat, aº spune cã este mãrul. Tu ce ai spune? Madison Avenue crede cã aproape tuturor oamenilor le plac fructele pentru cã se investesc foarte mulþi bani în reclame la produse care au miros sau gust de fructe, de la iaurt pânã la spray pentru mobilã.
În afarã de sensul primar al cuvântului, folosim termenul “fruct” pentru a ne referi la produsul sau rezultatul unui efort. De pildã, se poate spune poþi spune despre noua ta maºinã cã este “fructul/rodul muncii tale”, adicã rezultatul eforturilor tale. Sau poþi sã renunþi la un anumit plan care se pare cã nu a lucrat, explicând: “Nu dãdea roade.”
Dar fructele la care mã voi referi acum nu sunt cele pe care le mâncãm, ci sunt rezultatul a ceva – în cazul de faþã, sunt roadele Duhului Sfânt. Vorbim adesea cã vrem sã fim ca Isus. Nu trebuie sã ne întrebãm ce înseamnã asta. Roada Duhului în viaþa noastrã înseamnã a fi ca Isus.
Roada Duhului nu trebuie confundatã cu obiceiurile bune, ca cele pe care încearcã pãrinþii sã le strecoare în caracterele copiilor lor. Nu înseamnã sã te supui autoritãþii. Roada Duhului este mai degrabã rezultatul lucrãrii lui Dumnezeu în viaþa cuiva: “Ce este nãscut din carne este carne, ºi ce este nãscut din Duh este duh.” (Ioan 3:6)
Majoritatea dintre noi am fost întrebaþi mãcar o datã dacã avem roada Duhului în viaþa noastrã. Cei care pun aceastã întrebare se referã de obicei la vorbirea în limbi.
Tatãl meu spunea cã nici nu ar trebui sã te gândeºti la darurile Duhului dacã nu ai înþeles importanþa roadei Duhului. S-ar putea spune chiar cã darurile Duhului pot fi falsificate sau, cum spunea cineva, vândute la negru. Pe de altã parte, roada Duhului în viaþã este lucrarea harului, este ceva ce realizeazã Duhul Sfânt în noi la nivelul lãuntric al fiinþei noastre.
Cel mai cunoscut paragraf biblic cu privire la roada Duhului a fost scris de apostolul Pavel, în Galateni 5: 22, 23: “Roada Duhului, dimpotrivã, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga rãbdare, bunãtatea, facerea de bine, credincioºia, blândeþea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.”
Lista nu poate fi împãrþitã. Versetul nu se referã la roadele Duhului, ci la roada Duhului. De aceea, nimeni nu poate spune: “Aº dori puþinã bunãtate ºi facere de bine, dar rãbdare o sã cer mai târziu.” Roada Duhului este una, e lucrarea lui Dumnezeu în inimile noastre ºi nu putem alege care sã fie aceasta.
 
Roada aratã ce fel de copac este. Cercetând roada Duhuului, trebuie sã nu uitãm patru lucruri. Primul este, evident, foarte important ºi anume cã putem recunoaºte copacul dupã roadele lui.
Asta îmi aminteºte de o poveste pe care a spus-o un om despre sine. De fapt era despre sine ºi fratele sãu. Povestea cã în copilãrie el ºi fratele lui erau trimiºi în camera lor din când în când, când nu erau cuminþi. Dar aceastã pedeapsã nu era foarte eficientã, deoarece gãseau o modalitate de scãpare.
Afarã, în faþa ferestrei dormitorului lor, se gãsea un pom bãtrân, mare, cu fructe. Aºadar, când se purtau urât ºi erau trimiºi în camera lor, care era la etaj, deasupra intrãrii casei, ieºeau pe geam, se cãþãrau pe crengile copacului ºi coborau jos, în curte. De acolo fugeau în curtea din spate, sãreau gardul ºi ieºeau pe câmp, unde se jucau cu mingea. Apoi sãreau gardul înapoi, intrau în curte, se urcau în copac ºi intrau pe geam în camerã, ºi nimeni nu ºtia ce fãcuserã, sau cel puþin aºa credeau ei.
Într-o zi l-au auzit pe tatãl lor spunându-i mamei:
- Mary, copacul cel bãtrân nu a mai dat roade de ani de zile. Mâine dimineaþã o sã îl tai.
Bineînþeles cã bãieþii au fost dezamãgiþi sã audã cã nu mai puteau sã iasã pe geam. Aveau nevoie de un plan ºi au gãsit unul, aºa cum numai niºte bãieþei neastâmpãraþi pot face.
În seara aceea, puþin mai devreme decât de obicei, s-au prefãcut cã merg la culcare, numai ca sã se trezeascã la scurt timp dupã aceea. Au adunat toþi banii pe care îi avea în puºculiþã, au ieºit pe geam, au coborât pe trunchiul copacului, au mers în oraº, au cumpãrat toate merele pe care le-au gãsit ºi niºte sfori negre de bumbac. Când s-au întors acasã au luat sfoara ºi au legat merele pe crengile la care au ajuns. Bãtrânul pom arãta acum plin de fructe! Apoi s-au dus la culcare, în aºteptarea dimineþii.
A doua zi de dimineaþã tatãl s-a trezit sã taie copacul. Dar a venit repede înapoi, strigându-ºi soþia entuziasmat:
- Mary, Mary! E cel mai nemaipomenit lucru pe care l-am vãzut vreodatã! Pomul cel bãtrân, care nu a mai dat roade de ani de zile, este acum plin de mere! Hai sã vezi, e acoperit cu mere mari, roºii! Nu îmi vine sã cred! Când el e de fapt pãr!
Bineînþeles cã merele cresc în meri, iar perele în peri. Nu este deci rezonabil sã crezi cã ceilalþi vor ºti ce fel de persoanã eºti în funcþie de roadele pe care le aduci? De asemenea, îºi vor da seama dacã eºti sincer sau dacã încerci sã legi roade bune de un pom rãu.
 
Creºterea este treptatã. Al doilea lucru care trebuie observat este faptul cã adevãraþii arbori fructiferi cresc încet, dar sigur. Poþi cumpãra un copac de plastic care seamãnã cu unul real ºi îl vei avea pentru totdeauna. Dar este cât se poate de fals. Pe de altã parte, când cumperi un copac viu, sãnãtos, te aºtepþi sã creascã. Aºadar, dacã vrem adevãrate roade în viaþa noastrã, trebuie sã ne aºteptãm ca procesul acesta sã ia timp.
Trãim într-o lume a soluþiilor instantanee. Practic nu existã niciun aspect al vieþii cãruia sã nu i se ofere ca soluþie câþiva paºi rapizi, uºori, publicaþi într-o broºurã. Mentalitatea asta a invadat concepþia noastrã cu privire la viaþã. Se gãsesc foarte des cãrþi cu titlul “Cum sã-þi îmbunãtãþeºti personalitatea în zece paºi simpli” sau “Cum sã îþi schimbi viaþa într-o orã.” Se spune cã e uºor sã devii o persoanã nouã: tot ce trebuie sã faci este sã urmezi aceºti paºi simpli.
Dacã ai vizitat vreodatã o serã unde se vând plante, ai vãzut cu siguranþã cã au diferite stadiile de dezvoltare: plante mature, rãsaduri sau unele care abia rãsar. Oamenii sunt la fel. În viaþa de creºtin nu toþi suntem la acelaºi stadiu. Unii s-ar putea sã fie doar niºte muguri. Alþii s-ar putea sã fi înflorit frumos. Alþii sunt încã asemenea unor fructe necoapte care, cu timpul, se vor maturiza.
Dar fiecare etapã a creºterii, deºi poate este încã incompletã, poate fi desãvârºitã. ªi ne putem aºtepta ca roada Duhului sã creascã încet, dar sigur, de-a lungul întregii vieþi.
Fructele adevãrate cresc, cele false nu. Roada adevãratã hrãneºte ºi este dãtãtoare de viaþã, cea falsã este doar de frumuseþe. Roada adevãratã va fi servitã la masa din Cer, dar cea falsã va fi arsã împreunã cu miriºtea acestei lumi.
 
Nu uita de hrana potrivitã. Al treilea lucru pe care vreau sã îl amintesc este hrana potrivitã. Pentru a avea o recoltã bunã de mere, e nevoie de vreme bunã, apã ºi îngrãºãmânt.
Dacã nu este soare suficient, prea puþinã apã ºi lipseºte îngrãºãmântul, te poþi aºtepta la o recoltã slabã. Dacã soarele este prea dogoritor, pomului este udat prea tare ºi are prea multe îngrãºãminte, tot la o recoltã slabã te poþi aºtepta, sau chiar la moartea copacului. Pentru ca mãrul sã dea roade e nevoie de hranã potrivitã ºi de protecþie; la fel este ºi în ce priveºte dezvoltarea unui caracter creºtin.
Un bun horticultor ºtie cum sã procedeze cu factorii negativi la care sunt expuºi copacii sãi. El taie frunzele ºi ramurile uscate ºi curãþã tulpina astfel încât aceasta sã se întãreascã ºi sã fie rezistentã la frig. Pe de altã parte, am auzit cã portocalele sunt ºi mai dulci dacã sunt expuse la puþin frig chiar înainte de a fi recoltate.
Vei descoperi cã pe mãsurã ce roada Duhului se dezvoltã în viaþa ta, caracterul tãu va fi mai plãcut ºi mai rezistent la rãu – nu în ciuda necazurilor ºi a suferinþelor de care ai parte, ci datoritã lor.
 
Nu te dezlipi de El. Al patrulea lucru este cel mai important, pentru cã fãrã el nu existã roade deloc. O ramurã care se dezlipeºte de trunchi nu produce roade. Isus a spus asta clar în Ioan 15: 4, 5: “Rãmâneþi în Mine ºi Eu voi rãmâne în voi. Dupã cum mlãdiþa nu poate aduce rod de la sine, dacã nu rãmâne în viþã, tot aºa nici voi nu puteþi aduceþi rod dacã nu rãmâneþi în Mine. Eu sunt Viþa, voi sunteþi mlãdiþele. Cine rãmâne în Mine ºi în cine rãmân Eu, aduce mult rod; cãci despãrþiþi de Mine nu puteþi face nimic.”
Aºadar cele patru lucruri pe care nu trebuie sã le uitãm în ce priveºte roada Duhului sunt: 1) Aºa cum poþi recunoaºte un pom dupã fructe, la fel poþi recunoaºte un creºtin dupã viaþa sa. 2) Pomii adevãraþi cresc. La fel, dezvoltarea unui caracter creºtin este un proces continuu. 3) Roadele vin în funcþie de hrana care li se oferã. Caracterul creºtin trebuie hrãnit ºi protejat. 4) Vei creºte ºi vei avea roada Duhului numai dacã rãmâi lângã Isus.
Cum putem realiza lucrul acesta? Rãspunsul este urmãtorul: vorbind cu El în rugãciune ºi permiþându-I sã ne vorbeascã prin Cuvântul Sãu.
“Cei care, dupã ce au citit Cuvântul, îl pãstrezã în inima lor, vor aduce roadã în ascultare. Cuvântul lui Dumnezeu, primit în suflet, se va manifesta prin fapte bune, Rezultatele se vor observa printr-un caracter ºi o viaþã de creºtin. Hristos a spus despre Sine: <Îmi place sã fac voia Ta, Dumnezeule, ºi legea Ta este în fundul inimii Mele> Psalm 40:8.” Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, p. 60
Roada Duhului este ca o bijuterie frumoasã, cu multe laturi. Fiecare laturã reprezintã o caracteristicã a lui Isus ºi reprezintã o calitate pe care vrea sã o vadã în viaþa noastrã.
Pentru a avea un caracter creºtin trebuie sã înþelegem cum creºte roada Duhului. Vrem sã fim ca Isus din interior înspre exterior. Spre deosebire de ceea ce au crezut cei doi bãieþei, pãrul nu face mere.
Isus a murit pentru noi nu doar ca sã ne ierte de pãcate, ci ºi ca sã facã posibilã schimbarea noastrã din interior în exterior. Este minunat sã ºtim cã nu trebuie sã ne prefacem cã suntem ca Hristos. Putem fi cu adevãrat ca El, umblând cu El zi de zi. ªi primii care vor vedea diferenþa vor fi cei apropiaþi nouã, membrii familiei.
“Crezând în Hristos rasa cãzutã pe care El a rãscumpãrat-o poate primi acea credinþã care se bazeazã pe dragoste ºi care curãþã sufletul de orice întinãciune. Privind la Hristos omul este schimbat din slavã în slavã ºi va avea trãsãturile de caracter ale Mântuitorului. Va apãrea roada Duhului, caracterul fiind modelat dupã cel divin.” (White, My Life Today – Viaþa mea astãzi, p. 54)
Trãind ºi crescând în Hristos, cu ajutorul rugãciunii ºi al Cuvântului Sãu, va avea loc o transformare totalã, care ne va face creºtini profunzi, cu inima schimbatã. Bineînþeles, numai dacã nu credem cã putem sã legãm de copac roade de plastic. Dar nu Îl putem minþi pe Marele Grãdinar ºi nici pe alþii.

______________________________

Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.