Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

CA TOTI SA FIE UNA – autor Titus Cazan

Scris la: 28 mai 2010

Ca toti sa fie una

Titlul este parte din rugăciunea Domnului Hristos pentru ucenicii Lui, în camera de sus, înainte de arestarea  Lui. Fraza completă sună astfel:” Mă rog ca toți să fie una, ca ei  să fie una în noi, cum Tu Tată ești în Mine și Eu în Tine , ca ei să fie una îm noi, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan 17,21).

Ea reflectă grija Învățătorului pentru posibila afirmare exagerată a personalității urmașilor Lui în relațiile și în misiunea lor. Ei puteau să aibă păreri diferite în lucruri neesențiale și să nu meargă niciodată până la dezbinare. Învățătura și modul lor de viață trebuiau să fie tordeauna comparabile cu ale Lui. Afirmarea de sine nu trebuia niciodată să motiveze deciziile lor. Influența fiecăruia dintre ei trebuia să fie ca o cărămidă zidită pe aceeași temelie a Casei lui Dumnezeu.

Cu plăcere constatăm că ucenicii au luat în serios această poruncă a Domnului lor.  După plecarea Domnului lor n-a apărut nicio dezbinare între ei. S-au împrăștiat, dar au trăit, au lucrat și au murit pentru același scop sfânt. Au predicat aceeași Evanghelie a lui Isus Hristos.

Nu același lucru se poate spune despre urmașii lor, începând chiar din timpul vieții lor. Erezii, partide și războaie religioase au pătat grav istoria Bisericii creștine. Ca rezultat au apărut numeroase confesiuni, toate chemându-se creștine. Confuzia acasta este încă în creștere.

La nivel personal, aceasta a dus la nesiguranță și la nefericire. Subiectul merită să fie explorat cu atenție, mai ales în contextul evenimentelor finale. Trebuie să știm unde ne aflăm fiecare și cum stăm în relațiile noastre unii cu alții.

Dorința Domnului ca urmașii Lui să fie uniți, nu dezbinați, este  citată de la toate amvoanele. Uneori întrebări rămân nerăspunse la subiect. Pentru ilustrare, voi cita un caz particular.În lucrarea de predicare a Evangheliei în care am activat, sub regimul de model comunist, nu o dată am  asistat la scena următoare: Un  președinte, proaspăt instalat, cita textul de mai sus și paragrafe din Mărturii și ne învăța să fim uniți. Înțelegeam că omul se simțea nedorit și neaprobat De fapt, ne cerea să ne unim sub conducerea domniei sale. Știam că nu Biserica îl alesese și mă întrebam cum se aplică dorința Mântuitorului în astfel de situații. Să ne referim la situații descrise în Biblie.

A înțeles Domnul Hristos că ucenicii Lui trebuau să  fie una cu Iuda – să se asocieze la   criticarea Mariei pentru cheltuiala ei mare pe parfum, în loc să dea banii pentru săraci? Trebuiau noii convertiți la Ziua Cincizecimii să fie alălături de Anania și Safira în prefăcătoria lor?  Sau cu Simon, din Samaria (Fapte 8,6-24)? Sau cu cei ce învățau lucruri stricăcioase (Fapte 20,30)?

Care este înțelegerea corectă a cuvintelor Domnului că rugăciunea nu este ascultată câtă vreme mai are cineva ceva contra  noastră (Matei 5,23)?

Să începem cu ultima întrebare. O lectură atentă a contextului ajută totdeauna. În Matei 5,23 cel care trebuie să-și lase darul la altar și să se ducă la fratele care are ceva împotriva lui, este cel care îi este dator și care riscă să ajungă la închisoarea, dacă este dat în judecată. Porunca Domnului nu este dată muncitorului neplătit, sau celui îmșelat să-l caute pe pretinsul frate care l-a înșelat și să se împace cu el, ca să-i fie ascultată rugăciunea…

Un singur trup.

Sintagma aceasta , expresia aceasta  apare de mai multe ori în Noul Testament. În Efeseni 4, 4-6 citim că : “Este un singur trup, un singur Duh, după cum și voi ați fost chemați la  o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credință, un singur botez.  Versetul 12 spune că El a dat pe unii prooroci, pe alții evangheliști, pe alții învățători – pentru desăvârșirea sfinților, …, pentru zidirea trrupului lui Htistos”. Comparația este dezvoltată mai departe: Biserica este trupul, al cărui Cap este Domnul Hristos.  În Efeseni 2,16 aceeași comparație este folosită pentru a arăta că Dumnezeu a adunat laolaltă pe iudei și pe neamuri într-un singur trup. Corintenilor Pavel le scrie că darurile diferite împărțite de Duhul lui Dumnezeu membrilor Bisericii creștine cer ca aceștia să conlucreze arnonios ca membrele unui trup  Expresia apare în versetele 12 și 20 .

Toate aceste pasaje biblice conduc inevitabil la concluzia că Dumnezeu are pe pământ, la un moment dat, o singură Biserică, un corp de credincioși, care să-L reprezinte în fața lumii.

Grija  de a afla care este această biserică rămâne în seama căutărorului și mărturisește despre seriozitatea intenției acestuia  Pentru noi, acum, este important să reținem că Dumnezeu are o Biserică, pe care o recunoaște ca a Lui, nu două, sau mai multe. Niciodată nu a fost altfel, indiferent de mărimea, sau de starea spirituală a  acestei biserici. Când Mântuitorul S-a rugat ca toți să fie una, nu a putut să aibă în vedere decât o biserică, un corp de credincioși, care să împărtășească aceeași învățătură și aceeași nădejde.

Biblia numește Biserica adevărată mireasa Mielului (Apocalipsa 19,6-9). Poate cineva să susțină idea că Mirele ceresc, pentru a cărui nuntă se pregătesc cerul și pământul, are mai mult decât o mireasă? Discuția ar aluneca spre profanare sau absurd.

Acceptăm cu plăcere asigurarea că Domnul recunoaște pe copiii Lui răspândiți prin multele biserici și confesiuni.  Pe aceștia Păstorul cel bun îi  caută ca să-i aducă în staul (Ioan 10,16).  El îi cheamă cu milă afară din Babilon (Apocalipsa 18,4).

Dacă veți întâlni vreun așa numit evanghelist, care încurajează pe oameni să rămână în Babilon, să știți că nu Domnul l-a trimis. Să nu vă temeți de el.

În același timp, cu umilință  trebuie să recunoaștem că apartenența nominală la Biserica lui Dumnezeu, care are poruncile lui Dumnezeu și credința lui  Isus (Apocalipsa 14,12) nu înseamnă  automat viață  veșnică. Subiectul cere o cercetare mai departe.

Unirea de care a vorbit Domnul este făcută clară în cuvintele Lui: : “Ca toți să fie una … cum Tu, Tată ești în Mine și Eu în Tine; ca și ei să fie una în noi…” (Ioan  17,21).

Oamenii se pot uni și în scopuri rele. Să ne gândim la bande de răufăcători, la revoluții prefabricate, etc.  Primirea sinceră a credinței  Domnului Hristos și ascultarea bucuroasă de aceleași porunci ale lui Dumnezeu produc unitate unitatea.  Domnul Hristos este clar în privința aceasta: “Cine face voia Tatălui Meu, care este în cer, acela îmi este frate, soră și mamă” (Matei 12,50). Dar ceilalți? Îi iubim, dar nu-i aprobăm și nu ne putem uni cu ei. Domnul Însuși i-a iubit încât Și-a dat viața și pentru ei, dar nu S-a unit cu ei. Grâul și neghina nu vor face niciodată făină de pâine pentru masa Mielului.

Titus Cazan

Cu permisiune

Sursa: www.tituscazan.com