Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

Familia lui Isus

Scris la: 15 aprilie 2009
Familia lui Iisus
 
 
Un detaliu aparent minor, inserat de evanghelistul Luca in naratiunea nasterii Mantuitorului, are un surprinzator potential de a ne atrage atentia si a ne impresiona sufletul: Maria pastra toate cuvintele acelea si se gandea la ele in inima ei (Luca 2:19). Sa zabovim pentru cateva clipe alaturi de Familia sfanta si sa auzim incaodata soapta doctorului Luca, invitandu-ne sa tezaurizam aceasta istorie sacra in inima noastra si apoi sa cautam sa-i patrundem intelesul inepuizabil.
 
Maria
 
Surprinzatorul mesaj ingeresc – vei naste un fiu, caruia ii vei pune numele Iisus (Luca 1:31)   –  nu o face pe fecioara Maria sa-si piarda cumpatul, ci mai degraba scoate de pe buzele ei expresia spontana a evlaviei care nu stie sa raspunda lui Dumnezeu decat cu un invariabil “da!”: Iata, roaba Domnului; faca-mi-se dupa cuvintele tale! (Luca 1:38). Indiscutabil, Maria reprezinta portretul unei persoane cu adevarat fericita. Urarea ingerului – binecuvantata esti tu intre femei! (Luca 1:28) – este confirmata imediat de insasi Maria – deacum incolo, toate neamurile imi vor zice fericita. (Luca 1:48). Dupa doua milenii, Maria continua sa ne impresioneze, cucerindu-ne aprecierea si admiratia.
 
S-au ridicat si voci care talmacesc diferit continutul acestei istorii. Plasand-o in contextul emanciparii femeii, unii cercetatori au facut observatia ca sunt prea multi barbati inclusi in evenimentul nasterii Mantuitorului – pastorii, magii, Irod, ostasii, Iosif, etc. – iar femeile nu sunt reprezentate decat de sfioasa Maria. insasi atitudinea ei de conformare indiscutabila fata de solia primita, este privita ca o emblema a unei societati care domina si marginaliza femeia. Astfel, in loc de apreciere, Maria nu primeste decat reprosul complicitatii cu un sistem social si religios nedrept.
 
Sa ne gandim la aceste lucruri in inima noastra! Nimic in raportul Evangheliei, cu privire la nasterea lui Iisus, nu sustine ca ar fi vorba despre relatia de autoritate dintre barbati si femei. ingerul se adreseaza Mariei, nu ca militanta pentru drepturilor genului frumos, ci ca reprezentanta a slujitorilor credinciosi ai lui Dumnezeu. Aceasta precizare face din Maria, nu “femeia model”, ci “ucenicul model”, de la care pot invata deopotriva si femeile si barbatii.
 
Observata cu atentie, Maria nu exprima naivitate sau o atitudine lipsita de optiuni bine articulate. Imaginea ei reala ne dezvaluie o persoana cu vointa libera, care stie ca are dreptul sa raspunda “da” sau “nu”, insa ea alege sa spuna “da”. Ce s-ar fi intamplat daca ar fi optat pentru “nu”? Merita sa staruim asupra acestei posibilitati, acum cand meditam la propria noastra mantuire. Da-ul dat lui Dumnezeu o face partasa la marele act al intruparii Fiului lui Dumnezeu, si implicit, la istoria salvarii.
 
Cu toate ca nu putea cuprinde dimensiunea deplina a raspunsului ei, Maria era constienta ca supunerea totala fata de vointa lui Dumnezeu aduce adevarata fericire pentru sine si pentru semeni. Fecioara Maria, ca ucenic model, nu ni se ofera ca obiect de inchinare – gresit directionata –  ci ca model de urmat. Nu putem vorbi de mantuirea noastra si a celor din jurul nostru fara a spune “da” lui Dumnezeu. Nu putem pretinde ca apreciem cum se cuvine pe fecioara Maria, fara a proceda asemenea ei.
 
Maria ne reaminteste despre vocatia noastra crestina de a fi purtatori ai lui Iisus in lumea noastra – in casele noastre, in birourile sau atelierele in care lucram, in scolile unde studiem si oriunde ne aflam. Binecuvantata a fost Maria intre femei (cf. Luca 1:28), si binecuvantati suntem noi intre oameni, atunci cand urmam exemplul ei.
 
Iosif
 
in istoria nasterii Mantuitorului, Maria apare intr-o postura proieminenta, in timp ce Iosif ocupa, aparent, un loc secundar. De cele mai multe ori, picturile si cantarile care redau familia sfanta, rezerva pentru Iosif un rol de simplu figurant. El sta langa Maria, care are in brate Pruncul divin. Ea are grija de Copil, ea il hraneste, ea ii canta.
 
Evanghelistul Matei ne propune insa o alta perspectiva. in primul rand, Matei are o preferinta nedisimultata pentru genealogie. El considera ca cititorii Evangheliei trebuie sa cunoasca respectabilitatea familiei lui Iisus, deaceea el gaseste in Iosif exact ceea ce are nevoie. El isi incepe Evanghelia cu Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam… pentru ca sa ajunga la Iosif, barbatul Mariei, din care S-a nascut Iisus, care Se cheama Hristos. (Matei 1:1-16). 
 
De ce Matei are nevoie de Iosif? Pentru a face din Iisus culminatia unui maret arbore genealogic, care incepe cu Abraam, pentru ca apoi sa-L proclame ca implinire a promisiunii facute despre Urmasul lui David, care va domni fara sfarsit, si pe Care prorocia L-a numit Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii (Isaia 9:6).
 
Evanghelistul Matei precizeaza ca Iosif, barbatul ei, era un om neprihanit (1:19). Numai un om care cunoaste bine ce inseamna neprihanire ar alege sa procedeze asemenea lui Iosif. El se confrunta dintr-odata cu cel putin doua dificultati majore: Maria va avea un copil, desi ei sunt doar logoditi (cf. Matei 1:18), iar acest copil nu este este al sau. Care este reactia ce mai potrivita?
 
Legea raspunde fara echivoc: persoanele aflate in situatia Mariei vor fi expuse oprobiului public si executate prin omorare cu pietre (cf. Deuteronom 22:20,21). insa Iosif, desi cunostea prevederile Torei, nici nu se gandeste la asa ceva. Dimpotriva, nu voia s-o faca de rusine inaintea lumii; de aceea si-a pus de gand s-o lase pe ascuns (Matei 1:19). Cand se gandea la reputatia sa, nu uita sa fie atent si milos fata de cea care, aparent, ii adusese o ofensa deosebit de grava. Iosif cunostea o definitie a neprihanirii care are darul de a ne pune pe ganduri, atunci cand este vorba de dreptatea noastra.
 
Asa cum sta bine unui om neprihanit, Iosif primeste vizita unui inger. El are un vis (Matei 1:20). Dar ce sa faca un om serios cu un vis? Iata ca Iosif crede intr-un vis. El era neprihanit si era sigur de sursa visului. Deaceea, Maria devine sotia lui, iar Pruncul ei devine copilul sau legal – mostenitorul lui Abraam si succesorul lui David. Decizia lui Iosif este la fel de cruciala ca si cea a Mariei. Familia care l-a primit pe Mesia pasea cu Dumnezeu la orice pas, si orice pas insemna o decizie cruciala. Pentru ei, viata nu era un sir de simple intamplari, ci o succesiune de manifestari providentiale, in care alegeau sa se implice cu toata fiinta.
 
Iosif este prima persoana pe care o intalnim in Noul Testament si care ne spune cum sa citim corect Biblia: numai in lumina caracterului lui Dumnezeu – Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie, care isi tine dragostea pana in mii de neamuri de oameni, iarta faradelegea, razvratirea si pacatul… (Exodul 34:6-7).
 
Indiscutabil, asemenea Mariei, si Iosif ni se ofera drept model. Modul sau de a proceda sunt cu adevarat remarcabile pentru locul si timpul sau. El se ridica deasupra eticii conventionale si are curajul de a manifesta o forma ideala a milei.
 
A proceda corect inseamna mai mult decat doar de a citi o regula dintr-o carte, chiar si atunci cand acea carte este Biblia. Daca studiul Bibliei iti justifica atitudinile de duritate, razbunare, respingere, critica, dispretuire si umilire a altora, mai ales pentru ca tu insuti te simti ofensat, atunci este bine sa te intrebi daca Dumnezeu asteapta toate acestea de la tine. Iosif ne reaminteste sa citim corect Biblia: in lumina a ceea ce este Dumnezeu, adica in lumina iubirii.
 
Pruncul
 
Sa nu uitam de Prunc – figura centrala a istoriei salvarii noastre! Luca ne invita sa staruim asupra semnificatiei venirii Lui in lumea noastra – ceea ce numim, asemenea apostolului Pavel, marea taina a evlaviei (cf. 1Timotei 3:16). De ce a ales sa vina tocmai la noi? Nu este plin Universul de galaxii si lumi stralucitoare? Oricat am privi la stele si la nori, nu vom afla cheia acestei enigme. Daca ne vom privi chipul in oglinda fetei celui de langa noi, vom afla imediat secretul: Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vecinica (Ioan 3:16).
 
J. B. Phillips, unul dintre primii care a tradus Noul Testament in limbajul cotidian, reda intr-o povestire imaginara, misterul primului advent. El isi imagineaza un inger mic, care viziteaza Universul insotit de un inger mare. in calatoria lor ei trec pe langa spirale de galaxii si sori stralucitori, apoi strabat distantele infinite pentru a ajunge la o galaxie de cinci miliarde de stele. Aporopiindu-se de ceea ce noi numim sistemul nostru solar, ingerul calauzitor a indreptat atentia companionului sau catre o sfera mica, ce se invartea incet in jurul axei sale si l-a intrebat: “Cum ti se pare?” “Foarte mica si murdara!” – a raspuns ingerul mic.  “Ce este special in legatura cu ea?”
 
Cu suflarea intretaiata, ingerul mic asculta pe insotitorul sau, care ii dezvaluie adevarul ca aceasta planeta nesemnificativa si nici prea curata, este renumita planeta vizitata. “Vrei sa spui ca slavitul nostru Print a coborat in persoana pe bulgarele acesta periferic? De ce ar fi facut-o? Vrei sa spui ca El S-a plecat atat de jos, incat sa devina una cu acele creaturi care misuna pe aceasta minge plutitoare?”
 
“Exact aceasta vreau sa spun,” – a raspuns ingerul ghid – “si cred ca Lui nu I-ar placea sa te auda vorbind dispretuitor despre fiintele de acolo. Pentru ca, oricat de ciudat ti s-ar parea, El le iubeste. El a coborat la ele pentru ca sa le ridice si sa devina asemenea Lui.” Finalul acestei povestiri ne lasa in fata unui inger cazut pe ganduri, care se lupta sa patrunda ceva ce este peste puterea lui de intelegere.
 
Nu este asa ca si tu esti coplesit de profunzimea acestui gand? insa acesta este adevarul. Iisus iubeste atat de mult lumea noastra, incat S-a nascut in ea; o iubeste atat de mult incat nu renunta la ea si continua sa lucreze pentru ea. Iisus ne iubeste pe noi – creaturile care misunam pe pamant – incat foarte curand va reveni pentru a ne lua sa locuim cu El. Acesta este cantecul Betleemului.
 
De ce a venit Mesia chiar la noi? Umple linia punctata din dreptul acestei intrebari cu numele tau si uimeste-te! Ca si pastorii. Ca si magii. Apoi canta ca ingerii. Canta cu ingerii. Cu intreaga familie a lui Iisus. Pentru ca El vine iar!
 
Teodor Hutanu

______________________________

de Teodor Hutanu. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.