Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

Homosexualitatea bate la portile bisericii – partea II

Scris la: 15 aprilie 2009

Homosexualitatea in biserica: Ar trebui sa fie primit in biserica acest stil de viata: „Homosexual din nastere”?

Argumentele nebiblice in favoarea homosexualitatii

1. „Ca sa cunosti adevarul despre homosexualitate trebuie sa vorbesti cu homosexuali adevarati”.
Multor aparatori ai teologiei homosexualitatii nu le este suficient sa creada in scriitorii Bibliei, ca fiind o sursa demna de incredere pentru cunoasterea adevarului cu privire la subiectul acesta. Ei sustin ca, „pentru a cunoaste adevarul despre homosexualitate”, trebuie sa ne aducem la zi cunostintele, ascultand cu adevarat ce au de spus homosexualii insisi. Aceasta pare sa fie ideea unor publicatii adventiste recente.
De exemplu, o mama adventista a scris ca, dupa ce petrecuse „ani de lectura, observatie si conversatii cu alte persoane”, in cele din urma, fiul ei homosexual i-a confirmat ca, intr-adevar, „homosexualitatea este un fel de a fi, nu un comportament. Indiferent ce ar determina o orientare homosexuala, ea nu este alegerea unei persoane”. Fiul ei „ne-a spus ca a stiut ca era ‘diferit’ inca de la amintirile cele mai timpurii’”. De asemenea, ea spunea ca a inteles ca Dumnezeu ar schimba orientarea sexuala a unei persoane numai „in situatii rare” si ca un om poate sa fie homosexual si in acelasi timp „adanc evlavios”.[1]
Un profesor de Limba si Literatura Vechiului Testament, de la Princeton Theological Seminary, prezbiter hirotonit in Biserica Prezbiteriana (SUA), a exprimat cel mai bine de ce se presupune ca trebuie sa-i ascultam pe homosexuali insisi pentru a cunoaste adevarul despre homosexualitate: „Am fost obisnuit sa cred ca practicile homosexuale sunt intotdeauna ceva gresit. Cu toate acestea, dupa ce i-am ascultat pe prietenii si studentii mei homosexuali, a trebuit sa-mi regandesc pozitia si sa citesc din nou Scripturile…. Nu am de ales, decat sa iau in serios marturiile homosexualilor. Totusi, fac lucrul acesta cu o oarecare liniste, deoarece Scripturile insele imi dau garantia, pentru a avea incredere ca fapturile omenesti pot sa cunoasca adevaruri, separat de revelatia divina”.[2]
Raspuns
Trebuie sa ascultam cu simpatie durerile si luptele sincere ale homosexualilor. Totusi, adventistii credinciosi Bibliei ar trebui sa se intrebe, daca marturiile si afirmatiile homosexualilor constituie o temelie corespunzatoare pentru a cunoaste adevarul despre homosexualitate. Oare, in virtutea experientei lor, sunt homosexualii mai calificati decat scriitorii Bibliei sa vorbeasca despre homosexualitate? Scriitorii Bibliei au slujit ca purtatori de cuvant demni de incredere ai Creatorului sexualitatii omului. Este incercarea de a justifica homosexualitatea pe bazele experientei personale, sau ale studiilor empirice, mai degraba decat pe descoperirea biblica, un punct de pornire legitim pentru toate cercetarile cu privire la moralitatea sexuala? Sunt marturiile si afirmatiile homosexualilor intru totul adevarate?
Ne ocupam de intrebarea fundamentala: Cum sa cunosti adevarul? Acesta este un studiu pe care filozofii il numesc epistemologie. Voi reformula raspunsul meu: Oare trebuie cu adevarat ca o persoana sa fie homosexuala pentru a intelege pe deplin adevarul despre homosexualitate? Oare este necesar sa experimentam o anume inclinatie pacatoasa pentru a intelege realitatea acelui pacat? Chiar daca presupunem ca acea orientare homosexuala este o parte a alcatuirii genetice unei persoane (la fel cum este culoarea sau sexul unei persoane), oare cunoasterea adevarata a acelei stari de a fi poate sa fie obtinuta cu corectitudine numai de persoane care aceeasi identitate sexuala? Daca este asa, inseamna lucrul acesta ca, de exemplu, o persoana trebuie sa fie de culoare, sa fie africana si femeie, pentru a intelege pe deplin si pentru a vorbi corect despre suferintele oamenilor din acea categorie? Prin analogie, ar fi putut Isus, un barbat evreu necasatorit, sa inteleaga experienta lui, sa zicem, Maria, o mama spaniola necasatorita?
 
2. „Oamenii se nasc homosexuali”.
 Cand afirma ca oamenii se nasc homosexuali, aparatorii teologiei pro-homosexualitate merg realmente dincolo de conceptia general acceptata ca factorii genetici si de mediu influenteaza comportamentul unei persoane. Ei sugereaza ca homosexualitatea este cauzata in mare masura de genele unei persoane. Ei citeaza „studii stiintifice” care se pretinde ca ofera dovezi concludente cu privire la faptul ca oamenii se nasc homosexuali.
 
Raspuns
in primul rand, desi studiile viitoare ar putea sa elucideze intr-o zi subiectul acesta, descoperirile citate adesea ca dovezi ale „homosexualitatii din nastere” sunt, in cel mai bun caz, neconcludente si, in cel mai rau caz, chiar discutabile.[3] Eu nu sugerez faptul ca genetica nu are nici o influenta cu privire la o predispozitie spre homosexualitate. Afirm pur si simplu ca studiile citate adesea in favoarea afirmatiei ca „oamenii se nasc homosexuali” nu sunt asa de concludente cum ar dori sustinatorii acestei idei sa credem.  in al doilea rand, daca cineva ar putea sa dovedeasca faptul ca homosexualitatea este de origine genetica, hormonala, sau este cauzata de mediu, ar face faptul acesta ca homosexualitatea sa fie legitima din punct de vedere moral? Faptul ca te „nasti” alcoolic, pedofil, sau homosexual face alcoolismul, pedofilia sau homosexualitatea sa fie ceva bun? Se pare ca „studiile” sunt prezentate cu scopul de a implica ideea ca homosexualitatea nu este un pacat de care sa te pocaiesti, ci un semn al identitatii cuiva, care trebuie sa fie respectata. 
in al treilea rand, studiile sunt deficitare, deoarece sunt intemeiate pe filozofia determinista comportamentala (behaviorism). Dintr-o asemenea perspectiva, practic, oamenii nu au de facut nici o alegere legata de faptele lor morale si, ca urmare, nu pot sa fie considerati responsabili din punct de vedere moral. in conformitate cu filozofia aceasta, comportamentul omului este predeterminat in mare parte de mediul inconjurator si de mostenirea genetica. Totusi, determinismul comportamental, sau biologic este incompatibil cu conceptia biblica despre om. Fapturile omenesti sunt create dupa chipul lui Dumnezeu si sunt inzestrate cu libertatea de a alege. Credinta in filozofia comportamentului natural si invatatura Bibliei care spune ca suntem raspunzatori fata de Dumnezeu pentru comportamentul nostru (doctrina judecatii) nu pot sa fie impacate. Mai mult, aceasta filozofie „nu am ales eu, nu pot sa ma schimb” ridica intrebari serioase cu privire la puterea lui Hristos de a ne ajuta sa „biruim toate inclinatiile spre rau, mostenite sau cultivate” (Hristos Lumina Lumii, p.671; conform cu Divina vindecare, p.175,176).
 
3. „Orientarea homosexuala este naturala, sau normala”.
Pe temeiul afirmatiei discutabile ca homosexualitatea este innascuta, adica de origine genetica, aparatorii sustin ca trebuie sa acceptam homosexualitatea ca fiind o stare naturala, sau normala a omului.
 
Raspuns
Daca lasam la o parte aspectele importante legate de modalitatea in care se desfasoara „cercetarile” stiintifice si felul de interpretare dat „descoperirilor”[4] facute si chiar daca am dovedi ca orientarea homosexuala este innascuta, totusi faptul acesta nu ar face homosexualitatea sa fie normala, sau vrednica de dorit. Multe defecte sau infirmitati din zilele noastre sunt innascute, dar cu greu le-ar putea numi cineva normale, numai pe temeiul acesta. Chiar daca homosexualitatea ar putea sa fie innascuta, de ce sa fie considerata normala, sau naturala?
Cand spunem ca un lucru este natural, ne referim la ceva ce se intampla de repetate ori in lumea naturii, dar nu-i atribuim o judecata morala. De exemplu, paianjenii ucid si mananca alti paianjeni, inclusiv pe partenerii lor. „Totusi, in categoria morala, un fapt este natural numai daca este in armonie cu intentia lui Dumnezeu. Faptele sunt bune sau rele. De exemplu, uneori, oamenii ucid si mananca alti oameni. Cu toate acestea, faptul ca in lume exista canibalism – probabil ca o implinire a unor conceptii religioase adanc sustinute, sau a unor gusturi culinare ciudate – nu inseamna ca este ceva natural, in sensul conformarii cu vointa lui Dumnezeu. in rezumat: ce este natural pentru experienta, sau dorinta omeneasca nu este obligatoriu natural in planul moral al lui Dumnezeu”.[5]
 
4. „Orientarea homosexuala este data de Dumnezeu”.
Multi homosexuali afirma ca au avut dintotdeauna sentimente homosexuale, pe care le-au constatat inca din copilarie. Ca urmare, spun ei, inclinatiile lor homosexuale „naturale” sunt de la Dumnezeu.
 
Raspuns
Scriptura nu sugereaza niciunde ca, daca pare sa fie natural, un lucru este inevitabil de la Dumnezeu. Dimpotriva, Biblia invata ca multe stari si dorinte „naturale” nu sunt de la Dumnezeu si ca sunt contrare vointei Sale.
De exemplu: „Omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu” (1 Corinteni 2,14). inainte de convertire, „eram din fire copii ai maniei” (Efeseni 2,3). „Fiindca umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, si nici nu poate sa se supuna” (Romani 8,7). Scriptura invata ca suntem un neam cazut, nascut in pacat: „Iata ca sunt nascut in nelegiuire” (Psalmi 51,5; conform cu Ieremia 17,9; Romani 5,12). Pacatul a stricat natura noastra fizica si spirituala (1 Corinteni 15,1-54; Ioan 3,5.6). Prin urmare, nu putem sa presupunem ca, daca un lucru este natural, sau innascut, inseamna ca trebuie sa fi fost randuit de Dumnezeu.
 
5. „Orientarea homosexuala este neutra din punct de vedere moral”.
Aparatorii homosexualitatii se folosesc de presupunerea ca oamenii se nasc homosexuali, pentru a sustine ca ar trebui sa privim homosexualitatea ca fiind o expresie naturala a sexualitatii omului. Ei afirma ca, asemenea heterosexualitatii, homosexualitatea poate sa fie practicata corect, sau abuziv. Abuzul este gresit. Totusi, spun ei, homosexualitatea intr-o relatie monogama, iubitoare, stabilita de comun acord, este corecta din punct de vedere moral.

Raspuns
Oare homosexualitatea este neutra, sau legitima din punct de vedere moral, numai pentru ca ar putea sa fie naturala, sau innascuta (o afirmatie nedovedita)? Daca am putea sa demonstram convingator ca adulterul, incestul, pedofilia, violenta si minciuna sunt mostenite genetic, oare am fi indreptatiti sa le consideram legitime, sau neutre? Oare standardul moralitatii trebuie sa fie determinat de ce este innascut?
Contrar acestei invataturi a evangheliei – „homosexual din nastere”, Biblia ne invata ca homosexualitatea este imorala. Asemenea celorlalte deviatii sexuale, orice astfel de practica sau pofta, in afara cadrului unei casatorii heterosexuale si monogame, bazate de dragoste si comun acord (Levitic 18), este o uraciune, indiferent daca practica sau „orientarea” este innascuta ori dobandita. „Comportamentul imoral nu poate fi legalizat printr-un botez rapid in bazinul genelor”.[6]
Moralitatea nu este determinata de ce anume o anume stare de fapt existenta, chiar daca este innascuta. Cele Zece Porunci si randuiala lui Dumnezeu dinainte de caderea in pacat sunt cele care ofera normele calauzitoare morale pentru a stabili daca homosexualitatea este morala, sau imorala. Saltul de la ce este (presupusele „fapte dovedite stiintific” despre starea de homosexualitate) la ce ar trebui sa fie (moralitatea homosexualitatii) este prea mare, ca sa-l facem noi.
 
6. „Schimbarea orientarii homosexuale este dificila si rara”
Sustinatorii afirma ca, deoarece homosexualitatea este o stare innascuta, homosexualul nu are nici o sansa (sau doar una foarte mica) de a se schimba vreodata. Avand in vedere ca nu exista nici o posibilitate ca un homosexual sa se schimbe, orice schimbari trebuie sa aiba loc la nivelul institutiilor societatii, cuprinzand educatia, legea si religia.
 
Raspuns
Afirmatia des repetata ca „schimbarea orientarii homosexuale este dificila si rara” aproape sugereaza ca este imposibil sa schimbi inclinatiile pacatoase ale unui om.[7] Acest lucru ar putea sa fie adevarat, daca schimbarea este o lucrare omeneasca. Totusi, daca Dumnezeu indeplineste aceasta lucrare, asa cum invata Scriptura si Ellen G. White, atunci schimbarea orientarii pacatoase a unei persoane nu este „dificila si rara”.
Chiar daca presupunem ca este „dificil si rar” sa schimbi starea de a fi homosexual si ca oricata rugaciune si consiliere si orice efort de orice fel nu vor putea sa faca un homosexual sa-si schimbe cu usurinta orientarea, oare „dificultatea si raritatea” schimbarii face homosexualitatea sa fie mai putin pacatoasa? Merita sa citam declaratia unui fost homosexual: „in nici o referinta biblica din Vechiul Testament, sau din Noul Testament, nu se afla nici un factor circumstantial care sa fie legat de vreun fel de pacat. Nu citim niciunde ceva de felul: „Sa nu faci un lucru, in aceasta modalitate anume! (Desigur, cu exceptia faptului ca ai incercat din greu sa te schimbi, te-ai rugat si ai cerut consiliere si ai constatat ca, pur si simplu, nu ai putut sa incetezi sa doresti sa faci un lucru in aceasta modalitate. Daca aceasta este situatia, atunci, pacatul „in aceasta modalitate anume” nu mai este pacat. Este ceva innascut, un dar neschimbator, iar tu poti sa te simti liber a-ti ingadui sa-l faci!’”[8]
in al doilea rand, daca este acceptata, invatatura care spune ca un homosexual „este dificil si rar de schimbat” duce la invatatura care spune ca „o data pacatos, esti pentru totdeauna pacatos”. Deoarece voi trata acest argument in sectiunea urmatoare, aici voi mentiona doar ca acest stalp cardinal al doctrinei „homosexual din nastere” combate fagaduinta crestina a „nasterii din nou”. Ea implica faptul ca si dupa convertire, un dependent de droguri, sau de alcool, un mincinos ocazional sau permanent, sau un pervers sexual vor ramane pentru totdeauna asa cum sunt. Totusi, miile de convertiri si vieti schimbate miraculos din zilele noastre neaga acest argument pro-homosexualitate, care spune ca schimbarea orientarii pacatoase a cuiva este „dificila si rara”.
 
7 „O data homosexual, (aproape) pentru totdeauna homosexual”.
 
Aici duce in cele din urma logica predestinatiei biologice: Oamenii se nasc homosexuali; starea lor este dificil si rar de schimbat; prin urmare, ei vor ramane pentru totdeauna homosexuali. Daca trebuie sa se schimbe cineva, atunci institutiile societatii si biserica sunt cele care trebuie sa se schimbe, nu homosexualul. Legile societatii si Biblia trebuie sa se schimbe spre a-l adaposti pe homosexualul care, o data ajuns astfel, va fi pentru totdeauna homosexual.
 
Raspuns
Probabil ca intrebarea cea mai importanta pe care o ridica subiectul homosexualitatii este daca Hristos are, sau nu, puterea de a-i ajuta pe oameni sa biruiasca pacatul din viata lor. Desigur, aceasta este o intrebare importanta, numai daca homosexualitatea este pacat. Ea ne obliga sa raspundem la intrebarea daca puterea de schimbare a lui Dumnezeu este mai eficienta, decat influenta neputincioasa a terapiei psihologice.[9] Marturia Scripturii demasca minciuna ca „o data homosexual, esti pentru totdeauna homosexual”. Homosexualii pot sa fie schimbati si au fost schimbati realmente prin puterea lui Hristos. 
Apostolul Pavel scrie: „Nu stiti ca cei nedrepti nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu? Nu va inselati in privinta aceasta: nici curvarii, nici inchinatorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomitii, nici hotii, nici cei lacomi, nici betivii, nici defaimatorii, nici raparetii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu. Si asa erati unii din voi! [timpul trecut] Dar ati fost spalati, ati fost sfintiti, ati fost socotiti neprihaniti, in Numele Domnului Isus Hristos, si prin Duhul Dumnezeului nostru    (1 Corinteni 6,9-11 – sublinierile adaugate).
intr-o modalitate asemanatoare, Ellen G. White a declarat fara echivoc faptul ca „o convertire adevarata schimba inclinatiile spre rau, mostenite sau cultivate” (Seventh-day Adventist Bible Commentary, 6,1101). Cu adevarat, „Cei care-si pun increderea in Hristos nu vor fi robiti nici unui obicei sau tendinta ereditara sau cultivata. in loc sa fie prizonierii naturii inferioare, ei trebuie sa fie stapani peste orice pofta si pasiune. Dumnezeu nu ne-a lasat sa ne luptam impotriva raului cu propria putere limitata. Oricare ar fi tendintele noastre catre rau, mostenite sau cultivate, le putem birui prin puterea pe care El este gata sa ne-o ofere” (Divina vindecare, p.175,176). De asemenea: „Hristos a dat Duhul Sau ca putere divina pentru a birui toate inclinatiile spre rau, mostenite sau cultivate, si pentru a intipari caracterul Sau asupra bisericii” (Hristos Lumina Lumii, p.671).
Pe scurt: „Noi suntem o priveliste pentru lume, ingeri si oameni. ingerii si oamenii urmaresc sa vada ce fel de spirit de conduce, sa vada daca ajungem la inaltimea aprobarii Cerului. Poate ca simtiti ca nu sunteti in stare sa corespundeti aprobarii Cerului. Poate ca spuneti: ‘M-am nascut cu o inclinatie fireasca spre raul acesta si nu pot sa-l biruiesc’. Totusi Tatal nostru ceresc a pregatit toate mijloacele prin care sa fiti in stare sa biruiti orice inclinatie nesfanta. Voi trebuie sa fiti biruitori intocmai cum Hristos a biruit pentru voi…. Hristos a murit pe Golgota pentru ca omul sa aiba puterea de a birui propriile inclinatii firesti spre pacat. Cu toate acestea, cineva spune: ‘Nu pot sa fac asa cum vreau eu?’ Nu, nu poti sa faci asa cum vrei si, in acelasi timp, sa intri in imparatia Cerurilor. Acolo nu va fi nici un ‘asa cum vreau eu’. Nici o vointa omeneasca nu-si va gasi locul in imparatia Cerurilor. Caile noastre trebuie sa dispara si sa fie absorbite de caile lui Dumnezeu” (Advent Review and Sabbath Herald, 23 februarie 23, 1892 – sublinierile adaugate).
 
8. „Este o deosebire intre a fi homosexual si a practica homosexualitatea”.
Adesea, dezbaterile definesc homosexualitatea in doua modalitati: a) orientare, inclinatie, sau tendinta homosexuala – o atractie sexuala innascuta, o predispozitie sau o dorinta orientata spre un membru de acelasi sex si b) comportamentul sau practica homosexuala – o activitate erotica in care sunt implicate doua persoane de acelasi sex, indiferent daca aceasta practica este judecata ca fiind morala, sau imorala.[10]
Pe temeiul acestei deosebiri, unii scriitori sustin ca orientarea  spre homosexualitate, sau starea de a fi homosexual (la care se face referire, de asemenea, ca fiind homosexualitate „ontologica” sau „constitutionala”, ori ca fiind „inversiune” sexuala) este o parte permanenta si de neschimbat a constitutiei unei persoane. Ea este asemenea culorii pielii unui om – o trasatura non-comportamentala, neutra din punct de vedere moral si o stare de a fi, pe care nimeni nu poate sa o schimbe. Pe de alta parte, ei sustin ca trebuie sa judecam practica,sau activitatea homosexuala, in conformitate cu normele de moralitate acceptabile. Acesti autori afirma ca „a fi homosexual nu este pacat, dar activitatea homosexuala este pacat – este diferita de vointa lui Dumnezeu”.[11]
 
Raspuns
Multi au adoptat fara discernamant argumentul acesta. Totusi, argumentul este lipsit de continut, daca nu chiar gresit si amagitor. Oare este homosexualitatea ceva ce esti (cum ar fi faptul de a fi de culoare, varstnic, handicapat, sau femeie), ori este un pacat pe care il faci, il cultivi si il poftesti (cum ar fi adulterul, incestul, sau minciuna)? intrebarea aceasta ajunge la miezul afirmatiei pro-homosexuale care spune ca „este o deosebire intre a fi homosexual si a practica homosexualitatea”.
Sa ne gandim putin mai atent: Oare poate o persoana sa fie homosexuala, fara sa practice homosexualitatea?
Falsitatea afirmatiei precedente ajunge sa fie evidenta, daca schimbam pacatul homosexualitatii, cu acela al adulterului, sau al poligamiei. Declaratia va fi in felul urmator: „Este o deosebire intre a fi adulterin si a practica adulterul!” „Este o deosebire intre a fi poligam si a practica poligamia!” Aceste declaratii sunt lipsite de continut si de semnificatie. Un adulterin este un om care practica adulterul, un poligam este un om care practica poligamia, iar un homosexual este un om care practica homosexualitatea!
Totusi, mai mult decat atat, argumentul care face deosebirea intre a fi homosexual si a practica homosexualitatea este si o greseala subtila. Desi putini isi dau seama, acest argument pro-homosexualitate inalta pacatul homosexualitatii la nivelul de neutralitate morala a identitatii unei persoane. in loc sa se faca deosebirea intre a fi homosexual, si a practica homosexualitatea, este mai temeinic din punct de vedere teologic sa se faca deosebirea intre ispita de a actiona pe baza inclinatiei pacatoase homosexuale a cuiva (a fi ispitit nu este ceva gresit in sine) si a alege realmente sa cultivi si sa actionezi in conformitate cu ispita (o alegere gresita). Daca nu este combatuta, deosebirea pe care aparatorii homosexualitatii o fac intre „a fi homosexual”, si „a practica homosexualitatea”, va ridica o serie de intrebari teologice si etice. 
in primul rand, scriitorii Bibliei nu adopta deosebirea contemporana dintre orientarea homosexuala (starea de a fi homosexual) si practicarea homosexualitatii (comportamentul) – intre inversiune (homosexualitatea constitutionala) si perversiune (abuzurile homosexuale). Din punct de vedere biblic, o asemenea dihotomie este o izolare discutabila a faptelor, de atitudini. Cum ar putea practicarea homosexualitatii sa fie ceva gresit, si totusi inclinatia cultivata spre homosexualitate si dorinta dupa o asemenea fapta sa fie neutre din punct de vedere moral? Domnul Isus a respins argumentul acesta, cand a spus ca pacatul adulterului include si poftirea in inima a unei femei (Matei 5,27.28; conform cu 1 Ioan 3,15). Este evident ca o persoana cu o orientare, sau o dorinta puternica de a savarsi un pacat are nevoie de tot asa de mult ajutor pentru a birui acea inclinatie, ca o persoana care deja a adus la indeplinire dorinta pacatoasa – indiferent daca este vorba de minciuna, furt, adulter, sau ucidere, etc.
in al doilea rand, homosexualitatea nu este innascuta intr-o masura mai mare decat poligamia, bisexualitatea, sau senzualitatea. Toate sunt denaturari ale inclinatiilor si ale sexualitatii omenesti. Daca orientarea homosexuala scuza pacatul dorintelor homosexuale, oare faptul acesta nu presupune ca si alte orientari pacatoase (cum ar fi mania minciunii, a adulterului, a rasismului, cleptomania, mania neascultarii fata de autoritati, etc.) ar trebui sa fie scuzate ca fiind niste stari pacatoase ireversibile? Atunci, unde se afla puterea harului transformator al lui Dumnezeu?
in alt treilea rand, cu totii ne nastem decazuti din punct de vedere moral, cu slabiciuni si inclinatii spre rau (Psalmi 51,5; 143,2; conform cu 14,3; 1 Regi 8,46; Proverbe 20,9; Romani 2,23; 7,14-24; 1 Ioan 1,8). Oare starea universala de pacatosenie a omului inseamna ca inclinatiile sau predispozitiile noastre spre pacat sunt neutre din punct de vedere moral si, ca urmare, nu sunt un rau de care sa ne pocaim, sau pe care sa-l biruim prin puterea lui Hristos (Romani 7,25; 8,1; Efeseni 2,1-10; Ioan 1,13; 3,5; 2 Corinteni 5,17)? Pentru ca toti suntem decazuti moral, ni s-au oferit mijloace pentru nasterea din nou („Trebuie sa va nasteti din nou [Ioan 3,5]). Aceasta nastere din nou are loc la nivel moral. Cand sunt nascuti din nou, homosexualii (sau cei ce savarsesc adulterul) inceteaza sa fie asa (vezi 1 Corinteni 6,9.10). Ei pot sa fie ispititi de acele pacate, dar daca nu le cultiva, daca nu cedeaza ispitei si nu actioneaza spre a o infaptui, nu pot sa poarte acele pacate ca pe niste banderole de identitate (Iacov 1,12-15)! „Caci, daca este cineva in Hristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi” (2 Corinteni 5,17).
 
9. „Dumnezeu nu doreste ca homosexualii sa renunte la ‘ce sunt ei’”.
Pe temeiul presupunerii ca homosexualii se nasc astfel si pe baza unor texte ca Psalmi 139,13 („Tu mi-ai intocmit rarunchii, Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele”) si Psalmi 100,3 („El ne-a facut, ai Lui suntem”), aparatorii miscarii pro-homosexualitate sustin ca orientarea homosexuala, sau starea de a fi homosexual, este o parte a identitatii lor, definindu-i ca fapturi omenesti sexuale. in consecinta, argumenteaza ei, „Daca Dumnezeu m-a facut sa fiu asa si daca am constientizat orientarea aceasta inca din cele mai timpurii amintiri ale mele, de ce sa nu-mi exprim sexualitatea pe care mi-a dat-o Dumnezeu? De ce mi-ar cere Dumnezeu sa schimb ceva ce mi-a dat El insusi?”[12]
 
Raspuns
Adevarul este ca Dumnezeu vrea ca noi toti, inclusiv homosexualii, sa renuntam la ceva ce am avut in viata – la noi insine, la eul nostru pacatos. Biblia condamna toate formele de dragoste de sine si de ingaduinta de sine, ca fiind niste expresii ale idolatriei si prezinta renuntarea la sine ca fiind semnul distinctiv al uceniciei crestine (Luca 14,26.27; conform cu Apocalipsa 8,34-37). Nu putem sa ne schimbam singuri, dar Hristos este in stare sa ne schimbe, daca dorim cu adevarat sa fim eliberati de inclinatiile noastre sexuale obsedante.

Samuel Konranteng-Pipim
Adventists Affirm – cu permisiune
Traducere de Valentin Rusu 

Note:



[1] Kate McLaughlin, „Are Homosexuals God\’s Children?” Adventist Review, 3 aprilie, 1997, p.26-29. Conform cu Suzanne Ryan, „When Love Wasn\’t Enough”, Insight, 5 decembrie, 1992, p.2-3; Christopher Blake, „Redeeming Our Sad Gay Situation: A Christian Response to the Question of Homosexuality”, Insight, 5 decembrie, 1992, p.4-5, 6.
[1] Choon-Leong Seow, „A Heterotextual Perspective”, in Homosexuality and Christian Community, ed. Choon-Leong Seow (Louisville, Kentucky: Westminster John Knox Press, 1996), p.25.
[1] Studiile citate adesea ca dovada ca homosexualitatea este innascuta, cuprind: (1) studiul din 1991, facut de un neurologul Dr. Simon LeVay (moartea iubitului sau homosexual a fost punctul de pornire a cercetarii lui cu privire la structura creierului a 41 de cadavre); (2) cercetarea din 1991, cu privire la gemenii homosexuali, facuta de un psiholog pe nume Michael Bailey (aparator al drepturilor homosexualilor) de la Northwestern University si de un psihiatru pe nume Richard Pillard (care este homosexual declarat) de la Boston University School of Medicine si (3) studiul din 1993, facut de Dr. Dean Hamer de la National Cancer Institute asupra marcherilor genetici existenti la 40 frati homosexuali non-identici. Totusi, aceste des citate „descoperiri stiintifice” au fost dovedite ca exagerate si derutante, sau, in cel mai bun caz, neconcludente. Pentru o recapitulare si o evaluare succinta a descoperirilor facute de cercetarile citate si a referintelor folosite in sustinerea homosexualitate, vezi Thomas E. Schmidt, Straight and Narrow?: Compassion and Clarity in the Homosexuality Debate (Downers Grove, Ill.: InterVarsity Press, 1995), p.137-142; Joe Dallas, A Strong Delusion: Confronting the „Gay Christian” Movement (Eugene, Ore.: Harvest House Publishers, 1996), p. 107-131.
 
[1] Pentru mai multe informatii despre subiectul acesta, vezi Joe Dallas, „Born Gay?” Christianity Today, 22 iunie, 1992, p.20-23.
[1] Schmidt, Straight and Narrow? p.133.
[1] Dallas, A Strong Delusion, p. 117.
[1] Aceasta conceptie este formulata in numarul din 5 decembrie, 1992, al Insight, o publicatie pentru adolescentii adventisti. Numarul respectiv al revistei a fost dedicat in intregime subiectului homosexualitatii. Desi autorul, ulterior editor al revistei, a sustinut ca „nu este nici o sustinere biblica pentru practicarea homosexualitatii”, totusi a aparat teologia pro-homosexualitate, cand a afirmat ca „Exista o deosebire intre a fi homosexual si a practica homosexualitatea”. „Nimeni nu alege sa fie homosexual”; „Schimbarea orientarii homosexuale a cuiva este dificila si rara”; „Homosexualii pot sa fie niste crestini adevarati si model” si „A fi homosexual nu este un pacat”. Vezi Christopher Blake, “Redeeming Our Sad Gay Situation: A Christian Response to the Question of Homosexuality”, Insight, 5 decembrie, 1992, p.4-16.
[1] Dallas, A Strong Delusion, p. 121.
[1] Vezi “How I Treat Gay and Lesbian Persons”, Student Movement, 11 noiembrie, 1992, p.7, de John Berecz\’s profesor de psihologie la Andrews University, unde afirma ca, „in domeniul complex al homosexualitatii, incercarea de cauta ajutor din partea unui neprofesionist nepregatit, cum ar fi un pastor local, este ca si cum i-ai cere postasului sa-ti scoata vezica biliara. Daca doresti o terapie de reorientare sexuala, cea mai buna speranta este sa consulti un profesionist competent, pregatit in domeniul terapiei sexuale”.
[1]De exemplu, vezi D.S. Bailey, Homosexuality and the Western Christian Tradition (London/New York: Longmans, Green, 1955), p.xi.
[1] Blake, „Redeeming Our Sad Gay Situation”, p.11, sublinierile adaugate. Desi condamna homosexualitatea ca fiind un pacat, B.B. Beach si John Graz au scris ca „este o deosebire intre ‘a fi’ homosexual si ‘a practica un stil de viata homosexual’”. Vezi B.B. Beach si John Graz, 101 Questions Adventists Ask (Nampa, Idaho: Pacific Press Publishing Association, 2000), p.55.
[1] Astfel, ziarul studentesc de la Andrews University a continut un articol scris de David Rodgers (pseudonim), un angajat denominational care era si coordonator al activitatilor campusului pentru aceia care erau homosexuali si faceau parte din grupul Kinship. Rodgers a declarat ca homosexualitatea lui „cu siguranta, nu era o alegere…. Dumnezeu m-a facut in felul acesta si nu este ceva ce ar trebui sa schimb, sau ceva ce pot sa schimb” (Yoonah Kim, „The Love that Dares Not Speak Its Name”, Student Movement, 4 noiembrie, 1992, p.9). Acelasi articol se referea la „Ann”, o lesbiana de 28 de ani, care dorea sa-si transfere calitatea de membru la Pioneer Memorial Church de la Andrews University. Ann vorbea despre relatia ei homosexuala dedicata, in care Dumnezeu are un rol important: „Sunt lesbiana, pentru ca Dumnezeu stie ca acesta este lucrul cel mai bun pentru mine. De fapt, homosexualitatea mea m-a adus mult mai aproape de Dumnezeu, decat daca as fi fost heterosexuala” (ibid).

______________________________

de Samuel Konranteng-Pipim. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.