Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

HRISTOS A FACUT TOTUL LA CRUCE

Scris la: 15 aprilie 2009
 
HRISTOS A FÃCUT TOTUL LA CRUCE: CHIAR ESTE ADEVÃRAT?
Louise R. Torres
Vicepreºedinte al Colegiului Evanghelistic din Oregon
 
 
Sã presupunem cã ai putea sã îþi iei toate elementele nutritive din mâncare, în afarã de vitamina B12. Cât timp ai trãi? Dar dacã ai consuma toþi aminoacizii, toate mineralele ºi vitaminele, cu excepþia vitaminei C. Ce s-ar întâmpla? Rãspunsul este clar. Ai avea complicaþii ºi în cele din urmã ai muri. Toate elementele nutritive sunt esenþiale. Dacã iei cantitãþi foarte mari dintr-un element, asta nu va elimina nevoia de a le consuma ºi pe celelalte, chiar dacã acestea sunt necesare în cantitãþi mai mici.
Aºa este ºi cu Evanghelia. Are toate ingredientele necesare, dar niciunul din aspectele mântuirii nu le poate înlocui pe celelalte ºi nici nu poate face ca ele sã nu mai fie necesare. Oameni find tindem sã separãm acei factori care ne fac sã ne simþim confortabili. De exemplu, sunt unii care se mângâie cu faptul cã au un Mântuitor, dar nu ºi un Domn. Sau alþii care încearcã sã îºi demonstreze umblarea creºtinã prin credinþã fãrã fapte, deºi apostolul Iacov declarã: “Dar va zice cineva: <Tu ai credinþa ºi eu am faptele.> <Aratã-mi credinþa ta fãrã fapte ºi eu îþi voi arãta credinþa mea din faptele mele.>” (Iacov 2:18) “Tot aºa ºi credinþa: dacã n-are fapte, este moartã în ea însãºi.” (Iacov 2:17)
Dumnezeu nu lucreazã cu lucruri separate. Fiecare aspect al revelaþiei divine este esenþial penru mântuire. ªi deºi s-ar putea sã existe ºi excepþii, doar Dumnezeu are dreptul sã le facã.
Am cunoscut un om care nu vroia sã se boteze. Când l-am întrebat cu privire la aceastã problemã, mi-a spus cã botezul nu e necesar. Totuºi, chiar dacã ar fi necesar, spunea el, fusese botezat în pruncie. Când i s-au arãtat condiþiile pentru botez – pocãinþa, credinþa, convertirea, acceptarea lui Hristos ºi mãrturisirea – a adus un alt argument:
-Tâlharul de pe cruce nu s-a botezat, ºi cu toate acestea Hristos i-a promis cã va fi în cer, a replicat el.
Dar eu i-am spus cã tâlharul nu avea cum sã se dea jos de pe cruce ºi sã fie botezat. De aceea, Dumnezeu, în harul Sãu, a fãcut o excepþie. Apoi i-am zis cã dacã vrea sã fie ºi el o excepþie admisã de Dumnezeu, trebuie sã se afle în aceleaºi împrejurãri extreme ca tâlharul. Dar nu îl interesa prea tare sã devinã un caz particular. Deschizând Scriptura, i-am citit cuvintele lui Isus: “Drept rãspuns, Isus i-a zis: <Adevãrat, adevãrat îþi spun cã dacã un om nu se naºte din nou, nu poate vedea Împãrãþia lui Dumnezeu.>” (Ioan 3:3) Apoi, ca rãspuns la replica ironicã a lui Nicodim, Isus a rãspuns: “Adevãrat, adevãrat îþi spun, cã dacã nu se naºte cineva din apã ºi din Duh, nu poate sã intre în Împãrãþia lui Dumnezeu.” (versetul 5) Din fericire pentru el prietenul meu a primit lumina ºi a fost botezat, cãci dupã trei luni a murit.
Hristos considera botezul unul din elementele esenþiale pentru a fi mântuit. Învãþându-i pe ucenici El le-a spus: “Cine va crede ºi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.” (Marcu 16:16). Apoi Petru, inspirat de Duhul Sfânt, a spus: “Icoana aceasta închipuitoare vã mântuieºte acum pe voi, ºi anume botezul, care nu este o curãþire de întinãciunile trupeºti, ci mãrturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos.” (1 Petru 3:21) Nu e greu de observat cã absenþa unui singur element poate fi periculoasã.
Tot la fel de periculos este sã nesocoteºti un aspect al lucrãrii lui Hristos. Unii spun: “Hristos a fãcut totul la cruce.” Totuºi, declaraþia asta are unele lipsuri. Se poate spune cã Hristos a plãtit totul la cruce – nu se mai poate adãuga nimic la sacrificiul Sãu. Dar este o mare diferenþã între a plãti preþul suprem ºi a realiza o lucrare întreagã doar la cruce. Nu doar moartea lui Hristos este esenþialã pentru mântuirea noastrã, ci ºi alte aspecte ale vieþii ºi lucrãrii Sale. “ªi fãrã îndoialã, mare este taina evlaviei… <Cel ce a fost arãtat în trup, a fost dovedit neprihãnit în Duhul, a fost vãzut de îngeri, a fost propovãduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înãlþat în slavã.>” (1Timotei 3:16) Pavel nu vorbeºte doar despre un element, ci le include pe toate.
Mai întâi sã vorbim despre preexistenþa lui Hristos. Fãrã aceasta viaþa, moartea, îngroparea, rãstignirea Sa nu ar fi existat. Întregul plan al mântuirii L-a avut pe Hristos în centru. Fãrã preexistenþa Lui, nu ar fi existat crucea. Biblia declarã: “Sã aveþi în voi gândul acesta, care era ºi în Hristos Isus: El, mãcar cã avea chipul lui Dumnezeu, totuºi n-a crezut ca un lucru de apucat sã fie deopotrivã cu Dumnezeu, ci S-a dezbrãcat pe Sine Însuºi ºi a luat un chip de rob, fãcându-Se asemenea oamenilor. La înfãþiºare a fost gãsit ca un om, S-a smerit ºi S-a fãcut ascultãtor pânã la moarte, ºi încã moarte de cruce.” (Filipeni 2: 5-8)
Pavel de asemenea scria: “Dupã ce a vorbit în vechime pãrinþilor noºtri prin prooroci, în multe rânduri ºi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârºitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moºtenitor al tuturor lucrurilor, ºi prin care a fãcut ºi veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui ºi întipãrirea Fiinþei Lui, ºi care þine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a fãcut curãþirea pãcatelor, ºi a ºezut la dreapta Mãririi în locurile prea înalte” (Evrei 1:1-3)
 
Naºterea Sa miraculoasã (numitã Întrupare) a jucat ºi ea un rol monumental în mântuirea noastrã. Faptul cã Dumnezeu a devenit om a adus pace lumii. Aºteptarea venirii Mântuitorului promis în Geneza 3:15 le determina pe femeile din Vechiul Testament sã vrea copii. Ele ºtiau cã singura speranþã a omenirii era venirea unui Rãscumpãrãtor. Douã capitole din Evanghelii sunt dedicate acestui eveniment important. Hristos trebuia sã se nascã! Fãrã sã Se nascã nu avea cum sã moarã.
Îngerul a spus: “ªi iatã cã vei rãmâne însãrcinatã ºi vei naºte un fiu, Cãruia îi vei pune numele Isus. El va fi mare ºi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; ºi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatãlui Sãu David. Va împãrãþi peste casa lui Iacov în veci ºi Împãrãþia Lui nu va avea sfârºit.” (Luca 1:31-33). “Îngerul i-a rãspuns: <Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine ºi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naºte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.>” (versetul 35). În ce priveºte importanþa profeticã a acestei realitãþi, Pavel scria: “Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sãu, nãscut din femeie, nãscut sub Lege.” (Galateni 4:4)
Dacã Hristos nu S-ar fi întrupat, nu ar fi fost nicio speranþã pentru rasa umanã. De aceea, Ioan a scris sub insiraþie: “ªi Cuvântul S-a fãcut trup ºi a locuit printre noi, plin de har ºi de adevãr. ªi noi am privit slava Lui, o slavã întocmai ca slava singurului nãscut din Tatãl.” (Ioan 1:14) Pentru evrei mângâierea era urmãtoarea: “Astfel dar, deoarece copiii sunt pãrtaºi sângelui ºi cãrnii, tot aºa ºi El Însuºi a fost deopotrivã pãrtaº la ele, pentru ca, prin moarte, sã nimiceascã pe cel ce are puterea morþii, adicã pe diavolul.” (Evrei 2:14) Dacã nu ar fi fost Întruparea, nu ar fi fost nici Crucea!
 
Viaþa Sa pe acest pãmânt. “În El era viaþa ºi viaþa era lumina oamenilor.” (Ioan 1:4). Dacã Hristos nu ar fi trãit pe acest pãmânt, oamenii nu ar fi avut un exemplu de viaþã biruitoare. Faptul cã El, om fiind, l-a biruit pe Diavol, aduce mântuire omenirii. Prin Isus putem vedea cum este posibil sã trãieºti fãrã pãcat. Despre El se spune: “Prin urmare, a trebuit sã Se asemene fraþilor Sãi în toate lucrurile, ca sã poatã fi, în ce priveºte legãturile cu Dumnezeu, un mare preot milos ºi vrednic de încredere, ca sã facã ispãºire pentru pãcatele norodului. ªi prin faptul cã El Însuºi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate sã vinã în ajutorul celor ce sunt ispitiþi.” (Evrei 2: 17-18)
Având de-a face cu necazurile ºi ispitele de pe acest pãmânt, dar învingându-le, Hristos ne dã asigurarea biruinþei. “V-am spus aceste lucruri ca sã aveþi pace în Mine. În lume veþi avea necazuri; dar îndrãzniþi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33) Isus a trebuit sã locuiascã printre noi ºi sã ducã o viaþã sfântã. Dacã nu l-ar fi biruit pe Diavol, necazurile ºi ispitele, crucea nu ar fi avut nicio valoare. Dacã singurul lucru care conta era crucea, atunci El ar fi sãrit peste toate celelalte aspecte, ar fi coborât pe acest pãmânt, ar fi urcat pe cruce ºi ar fi murit. Dar nu ar mai fi existat nicio dovadã cã omul poate sã iasã biruitor.
 
Moartea. În scrisoarea cãtre Filipeni Pavel declarã: “La înfãþiºare a fost gãsit ca un om, S-a smerit ºi S-a fãcut ascultãtor pânã la moarte, ºi încã moarte de cruce.” (Filipeni 2:8) Fãrã moartea Sa nu ar fi fost plãtitã rãscumpãrarea pentru pãcãtoºi. Doar viaþa Sa fãrã pãcat putea sã facã ispãºire pentru om. “Cãci ºtiþi cã nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aþi fost rãscumpãraþi din felul deºert de vieþuire pe care-l moºteniserãþi de la pãrinþii voºtri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fãrã cusur ºi fãrã prihanã.” (1 Petru 1:18, 19)
Prin moartea Sa suntem îndreptãþiþi ºi împãcaþi cu Dumnezeu. “Dar Dumnezeu κi aratã dragostea faþã de noi prin faptul cã, pe când eram noi încã pãcãtoºi, Hristos a murit pentru noi. Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiþi neprihãniþi, prin sângele Lui, vom fi mântuiþi prin El de mânia lui Dumnezeu.” (Romani 5: 8, 9) “ªi pe voi, care odinioarã eraþi strãini ºi vrãjmaºi prin gândurile ºi prin faptele voastre rele, El v-a împãcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca sã vã facã sã vã înfãþiºaþi înaintea Lui sfinþi, fãrã prihanã ºi fãrã vinã.” (Coloseni 1:21, 22) “ªi a împãcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrãjmãºia.” (Efeseni 2:16)
 
Învierea. “Cãci dacã atunci când eram vrãjmaºi, am fost împãcaþi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sãu, cu mult mai mult acum, când suntem împãcaþi cu El, vom fi mântuiþi prin viaþa Lui.” (Romani 5:10) “Aºa este scris ºi aºa trebuia sã pãtimeascã Hristos ºi sã învieze a treia zi dintre cei morþi. ªi sã se propovãduiascã tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocãinþa ºi iertarea pãcatelor, începând din Ierusalim.” (Luca 24: 46-47) “Cãci dacã moartea a venit prin om, tot prin om a venit ºi învierea morþilor.” (Corinteni 15:21)
Iar Pavel declarã cã fãrã învierea Sa nu existã speranþã. “ªi dacã n-a înviat Hristos,” scria el, “credinþa voastrã este zadarnicã, voi sunteþi încã în pãcatele voastre ºi, prin urmare, ºi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduþi. Dacã numai pentru viaþa aceasta ne-am pus nãdejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociþi dintre toþi oameni! ” (1 Corinteni 15: 17-19) Creºtinilor care susþin cã la cruce Isus a fãcut absolut totul le-ar fi imposibil sã îl convingã pe Pavel cã învierea nu este importantã pentru mântuirea noastrã. Hristos a trebuit sã biruiascã moartea ºi mormântul.
 
Înãlþarea. Hristos a promis: “Sã nu vi se tulbure inima. Aveþi credinþã în Dumnezeu ºi aveþi credinþã în Mine. În casa Tatãlui Meu sunt multe locaºuri. Dacã n-ar fi aºa, v-aº fi spus. Eu Mã duc sã vã pregãtesc un loc. ªi dupã ce Mã voi duce ºi vã voi pregãti un loc, Mã voi întoarce ºi vã voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sã fiþi ºi voi.” (Ioan 14: 1-3)
            Astrofizicianul Stephen Hawkins a avertizat: “Deoarece procesul nostru evolutiv a funcþionat prin dialectica determinismului ºi a agresiunii, mã tem cã supraviþuirea noastrã pe termen lung ºi speranþa speciei umane sunt în pericol. Totuºi, dacã vom putea încã un secol sã ne abþinem de la a ne distruge unii pe alþii, tehnologia se va dezvolta ºi va distribui omenirea pe diferite planete ºi nu va fi posibil ca vreo tragedie sau atrocitate sã ne distrugã pe toþi în acelaºi timp.” Fãrã sã îºi dea seama, chiar ºi ºtiinþa confirmã realitatea cuvintelor lui Hristos. Trebuie sã pãrãsim aceastã planetã decãzutã. Înãlþarea lui Hristos face ca acest adevãr sã devinã realitate! Copiii lui Dumnezeu vor fi eliberaþi. Pentru cã o Fiinþã Divinã a fost în stare sã vinã pe acest pãmânt ºi sã plece, prin înãlþarea Sa moartea pe cruce face ca eliberarea noastrã de pe acestã planetã sã devinã realã.
            Ucenicii întristaþi au fost mângâiaþi de îngerul care le-a spus: “Bãrbaþi galileeni, de ce staþi ºi vã uitaþi spre cer? Acest Isus care S-a înãlþat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaºi fel cum L-aþi vãzut mergând la cer.” (Faptele Apostolilor 1:11) Eficacitatea crucii nu putea sã devinã realitate dacã Hristos nu S-ar fi înãlþat la cer, pentru a sta la dreapta Tronului Divin. ªi nici fãgãduinþa cãlãtoriei la cer nu putea fi realã pentru cei sfinþi. La înãlþarea Sa, luând “robia roabã”, El a eliminat orice îndoialã cu privire la faptul cã omul poate fi salvat pentru vecie.
           
Lucrarea Sa din cer. “ªi tocmai de aceea este El mijlocitorul unui legãmânt nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru rãscumpãrarea din abaterile fãptuite sub legãmântul dintâi, cei ce au fost chemaþi sã capete veºnica moºtenire, care le-a fost fãgãduitã.” (Evrei 9:15) Scriptura Îl numeºte pe Isus “singurul Mijlocitor între Dumnezeu ºi oameni” (1 Timotei 2:5) ºi avocatul nostru, în caz cã pãcãtuim din nou. (1 Ioan 2:1) Pavel le scria romanilor: “Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a ºi înviat, stã la dreapta lui Dumnezeu ºi mijloceºte pentru noi!” (Romani (8:34)
            În Epistola sa cãtre Evrei Pavel argumenteazã cã înainte de cruce Isus a fost Mijlocitorul primului legãmânt, astfel încât “acum Hristos a cãpãtat o slujbã cu atât mai înaltã cu cât legãmântul al cãrui mijlocitor este El, e mai bun, cãci este aºezat pe fãgãduinþe mai bune.” (Evrei 8:6). Din aceste cuvinte ale lui Pavel reiese cã mijlocirea activã a lui Hristos a fost nu înainte de cruce, ci dupã ea. Crucea necesitã un Mijlocitor. Aºa cum sângele taurilor ºi al þapilor avea nevoie de un mijlocitor, la fel, fãrã mijlocirea lui Hristos în ceruri, crucea ºi-ar pierde din nou însemnãtatea.
           
A doua Sa venire. În cele din urmã, dacã Hristos nu Se întoarce sã îi ia acasã pe cei pentru care a murit, jertfa Sa este în zadar. În fãgãduinþa datã ucenicilor tulburaþi, cãrora le vorbise despre plecarea Sa de pe acest pãmânt, El a spus: “ªi dupã ce Mã voi duce ºi vã voi pregãti un loc, Mã voi întoarce ºi vã voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, sã fiþi ºi voi.” (Ioan 14:3) Din aceste cuvinte ale Mântuitorului reiese cã ucenicii aveau sã rãmânã pe pãmânt pânã când avea sã se împlineascã fãgãduinþa Sa.
            Acesta este motivul pentru care, apostolul Pavel, înaintat în vârstã, scria cu atâta siguranþã: “Nu voim, fraþilor, sã fiþi în necunoºtinþã despre cei ce au adormit, ca sã nu vã întristaþi ca ceilalþi, care n-au nãdejde. Cãci dacã credem cã Isus a murit ºi a înviat, credem ºi cã Dumnezeu va aduce înapoi împreunã cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iatã, în adevãr, ce vã spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rãmâne pânã la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiþi. Cãci Însuºi Domnul, cu un strigãt, cu glasul unui arhanghel ºi cu trâmbiþa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer ºi întâi vor învia cei morþi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rãmas, vom fi rãpiþi toþi împreunã cu ei, în nori, ca sã întâmpinãm pe Domnul în vãzduh; ºi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (1 Tesaloniceni 4:13-18)
            În concluzie, sã ne asigurãm cã folosim toate ingredientele spirituale pe care le-a rânduit Domnul pentru salvarea noastrã. El nu le-a aºezat în Biblie doar pentru a umple paginile. Toate aspectele lucrãrii lui Hristos sunt importante pentru mântuirea noastrã. De aceea în Biblie este scrisã o ultimã avertizare: “Mãrturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta cã, dacã va adãuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adãuga urgiile scrise în cartea aceasta. ªi dacã scoate cineva ceva din cuvintele cãrþii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieþii ºi din cetatea sfântã, scrise în cartea aceasta.” (Apocalipsa 22: 18, 19)
            În aceastã ultimã cartea a Bibliei se vorbeºte despre toate etapele lucrãrii lui Hristos: preexistenþa Sa (1:8, 11; 3:14), rolul Sãu la Creaþiune (4:11; 10:6; 14:6,7), viaþa Sa pe pãmânt (1:5; 5:5; 12:4,5), moartea (5:6,9), învierea (1:18; 2:8), înãlþarea (12:5), lucrarea Sa de mijlocirea în cer (1:12-17; 3:5; 8:2–4), a doua venire (1:7; 19:11–22; 22:12) ºi stabilirea împãrãþiei Sale (2:26; 3:21; 7:14–17; 11:15)

______________________________

Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.