Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

TREZESTE-TE MEREU

Scris la: 15 aprilie 2009
 
 
TREZEªTE-TE MEREU:
Singurul secret pentru umblarea creºtinã
David Asscherick
Pastor, director la ARISE
 
 
  
Cine cade mai des?
Floyd Patterson, supranumit Gentlemanul Boxului, a fost cea mai tânãrã persoanã care a câºtigat Campionatul American de Box Greu. Într-un interviu recent cu Bert Sugar, istoric al boxului, acesta i-a amintit lui Patterson cã fusese înfrânt mai mult decât oricare alt boxeor din istorie. Dar Patterson a replicat umil:
- Da, însã eu m-am ridicat de cele mai multe ori.
El nu a câºtigat campionatul pentru cã nu a cãzut niciodatã, ci pentru cã s-a ridicat.
Aºa este ºi cu creºtinii. Singurul secret în umblarea creºtinã este sã ne ridicãm mereu. Solomon a înþeles lucrul acesta ºi l-a exprimat clar în Proverbe 24:16: “Cãci cel neprihãnit de ºapte ori cade ºi se ridicã, dar cei rãi se prãbuºesc în nenorocire.”
Observaþi cã atât cel neprihãnit cât ºi cel rãu cad. Aºadar diferenþa dintre cel neprihãnit ºi cel rãu nu este cã primul nu ar cãdea, ci cã se ridicã dupã ce cade. Dar sã mergem mai departe. Conform acestui verset, cine cade mai des? Rãspunsul este inevitabil, nu-i aºa? Cel neprihãnit cade mai des. Omul neprihãnit cade pentru cã el se ridicã mereu. E de la sine înþeles cã nu poþi cãdea decât dacã stai în picioare. Conform acestui verset, cel rãu cade doar o datã pentru cã atunci când cade, spre deosebire de cel neprihãnit, nu se ridicã înapoi.
 
Iuda ºi Petru
Sã urmãm vieþile lui Petru ºi Iuda din momentul în care Isus a fost trãdat în Ghetsemani pânã la moartea celor doi. Cine, începând de la Ghetsemani, a cãzut de mai multe ori? Iuda L-a trãdat pe Isus pentru o sumã micã de bani ºi la puþin timp dupã aceea a cãzut, atârnând îngrozitor de capãtul unui ºtreang. ªi Petru a cãzut: s-a lepãdat de Domnul sãu de trei ori, apoi a mai trãit mulþi ani, în timpul cãror a cãzut din nou ºi din nou (vezi, de exemplu, Galateni 2, unde Petru trateazã iar neamurile cu îngustime.)
Petru a mai trãit mulþi ani în care a fãcut greºeli, a pãcãtuit ºi a cãzut. ªi s-a ridicat de multe ori. Iuda a cãzut o datã ºi nu s-a mai ridicat. Deci cine a cãzut mai des? Petru. Cine va fi mântuit? Petru.
Aºadar putem repeta împreunã cu Solomon: “Cãci cel neprihãnit de ºapte ori cade ºi se ridicã, dar cei rãi se prãbuºesc în nenorocire.”
Faptul cã cel neprihãnit cade de mai multe ori (ºi asta pentru cã se ridicã) decât cel rãu nu acoperã ºi nici nu scuzã în vreun fel pãcatul. Ci mai degrabã oferã o perspectivã. Bineînþeles cã este mult mai bine sã nu cazi. (Nicio fiinþã bipedã nu ar contesta asta!) ªi mai mult chiar, prin puterea lui Dumnezeu (doar prin a Lui), este posibil sã nu cazi! Ascultaþi ce spune Scriptura: “Iar a Aceluia care poate sã vã pãzeascã de orice cãdere ºi sã vã facã sã vã înfãþiºaþi fãrã prihanã ºi plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, sã fie slavã, mãreþie, putere ºi stãpânire, mai înainte de toþi vecii, ºi acum ºi în veci. Amin” (Iuda 24, 25)
Dar rãmâne ºi ideea din Proverbe: Dacã (nu când) se întâmplã sã cazi, atunci ridicã-te. Cãci pãcatul nu este inevitabil pentru creºtinul consacrat, dar ridicarea este obligatorie!
 
            Mergi înainte
            Mântuirea este doar prin har, prin credinþã. Creºtinii protestanþi nu contestã lucrul acesta. Îndreptãþirea este instantanee – în momentul în care pãcãtosul acceptã viaþa, moartea ºi învierea lui Hristos ca singura sa nãdejde, el este considerat neprihãnit. În cuvintele inimitabile ale Ellenei White: “Dacã ne predãm Lui ºi-L primim ca Mântuitor personal, atunci, aºa pãcãtoasã cum ar fi viaþa noastrã, noi suntem socotiþi neprihãniþi pentru El ºi prin El. Caracterul Domnului Hristos este pus atunci în locul caracterului nostru, ºi suntem primiþi înaintea lui Dumnezeu ca ºi când n-am fi pãcãtuit niciodatã.” (pag. 64)
Nimeni nu ar putea sã nege cã Pavel din Tars a fost apãrãtorul veºtii bune a neprihãnirii prin credinþã. Printre lucrurile pe care le propãvãduia el era ºi faptul cã mântuirea implicã un proces continuu. Urmãtoarele pasaje sunt reprezentative, fiind printre cuvintele sale cele mai frumoase ºi mai îndrãgite:
 
“Cãci mie nu mi-e ruºine de Evanghelia lui Hristos, fiindcã ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecãruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; deoarece în ea este descoperitã o neprihãnire pe care o dã Dumnezeu prin credinþã ºi care duce la credinþã, dupã cum este scris: <Cel neprihãnit va trãi prin credinþã.>” (Romani 1:16, 17)
“Noi toþi privim cu faþa descoperitã, ca într-o oglindã, slava Domnului, ºi suntem schimbaþi în acelaºi chip al Lui, din slavã în slavã, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18)
“De aceea, noi nu cãdem de obosealã. Ci chiar dacã omul nostru de afarã se trece, totuºi omul nostru dinãuntru se înnoieºte din zi în zi.” (2 Corinteni 4:16)
           
Observaþi cuvintele lui Pavel: “prin credinþã ºi care duce la credinþã”, “din slavã în slavã”, “din zi în zi”. Ce funcþii gramaticale ºi teologice au ele în versetele respective? Rãspunsul este indiscutabil. Ele vorbesc despre un proces. Pentru Pavel mântuirea implicã un proces. Dicþionarul defineºte procesul ca o “o serie de fapte ºi paºi fãcuþi pentru a atinge un anumit scop.” Mântuirea necesitã paºi. Nu este sugestiv titlul cãrþii Paºi cãtre Hristos?(titlul în englezã al cãrþii Calea cãtre HristosSteps to Christ.)
 
Saltul creºtin
Nu am auzit pe nimeni sã vorbeascã despre saltul creºtin. Dar vorbim adesea despre umblarea creºtinã. Gândiþi-vã: Cât de departe poate sã sarã cel mai sportiv dintre noi? Patru metri ºi jumãtate? ªase metri? Ultimul record mondial la sãriturã îl deþine americanul Mike Powell, care a sãrit 8.95 de metri la Campionatul din Tokyo, Japonia, 1991.
Nu e uºor sã sari aproape 9 metri. Dar pentru omul de rând este uºor sã parcurcã 9 metri mergând. De fapt poþi parcurge distanþe mari în mers. Nu demult am citit o carte deosebitã, numitã The Places in Between (Locurile de la Mijloc), în care autorul, Rory Stewart, vorbeºte despre cãlãtoria sa de 6000 de mile de-a lungul Asiei, care i-a luat 21 de luni.
Viaþa de creºtin este adesea pe bunã dreptate numitã umblarea creºtinã, pentru cã asta ºi este – o umblare. “Pentru cã umblãm prin credinþã, nu prin vedere”, spune Pavel în 2 Corinteni 5:7. Mersul pe jos ia timp, dar poþi parcurge distanþe mari. Aºa este ºi cu umblarea credinþei.
Nu este surprinzãtor pentru adventiºtii de ziua a ºaptea cã opinia Ellenei White cu privire la acest proces se potriveºte perfect cu cea a lui Pavel.
 
Limonadã pe loc
Poþi comanda sã þi se facã limonadã pe loc. Sau ceai. Sau cafea. Dar nu existã sfinþire pe loc. Sfinþirea este termenul biblic, teologic pentru umblarea cu Dumnezeu. Ea este posibilã – ºi slavã lui Dumnezeu pentru asta – dar nu pe loc. Conform versetului lui Pavel citat mai sus ºi paragrafului urmãtor, de Ellen White, sfinþirea nu poate fi instantanee:
 
“Nu existã sfinþire instantanee. Adevãrata sfinþire are loc zi de zi, de-a lungul întregii vieþi.” The Faith I Live By (Credinþa prin care trãiesc), p. 116
“Sã creºtem în credinþã. Nu trebuie sã stãm pe loc. Trebuie ca astãzi sã facem un pas faþã de ieri ºi în fiecare zi sã ne încredem tot mai mult în Isus. Astfel trebuie sã înaintãm. Nu ai cum sã atingi desãvârºirea dintr-un salt; sfinþirea este lucrarea unei vieþi întregi.” Selected Messages (Mesaje selectate), cartea a III-a, p. 193
“Sfinþirea este un proces care dureazã o viaþã întreagã.” Ibid, p. 202
 
 
            Pentru adventiºtii de ziua a ºaptea nu este surprinzãtor faptul cã opinia Ellenei White cu privire la acest proces se potriveºte perfect cu cea a lui Pavel.
            Creºtinismul nu presupune un salt uriaº. Eliberaþi-vã de acest concep nebiblic. Umblarea creºtinã este doar o umblare. Iar parcurgerea de distanþe mari – asemenea drumului de la nelegiuire la sfinþire – necesitã timp.
             ªi dacã în timp ce mergi cazi, ce e de fãcut? Soluþia e simplã: sã te ridici.
            
             Cu mâna tremurândã
             Nu aº putea sã vã spun de câte ori am cãzut – m-am dezamãgit pe mine însumi, pe Domnul ºi familia. Au fost aºa de multe ocazii – ºi, chiar dacã aº putea, nici nu aº vrea sã le numãr. ªtiu cum este: ai fãcut un lucru inadmisibil. Ai spus cuvinte care nu ar trebui spuse. Sau te-ai uitat la un website pe care ai jurat cã nu îl vei mai deschide. Sau ai bârfit, dupã ce ai promis cã nu o vei mai face. Sau…. (poþi continua lista.)
În asemenea clipe poate fi dificil sã crezi cã mai existã iertare, cã trebuie doari sã o ceri, cã poate fi oferitã de douã mâini strãpunse de cuie. Au fost multe ocaziile când, cu mâna tremurândã, am deschis Biblia, sperând sã gãsesc speranþã în ea. Ajungeam la 1 Ioan, capitolul 1, aºteptându-mã, cu inima micã, sã nu mai gãsesc versetul 9.
Dar era mereu acolo. De fiecare datã.
Absolut de fiecare datã.
ªi dacã este acolo, atunci pot sã cer iertare. ªi aºa fac! Atunci când versetul acesta nu se va mai gãsi acolo nu voi mai putea sã îl citesc, sã cred ºi sã Îl laud pe Dumnezeu pentru el!
“Dacã ne mãrturisim pãcatele, El este credincios ºi drept, ca sã ne ierte pãcatele ºi sã ne curãþeascã de orice nelegiuire.”
Citeºte-l. Crede-l. Cere iertare.
ªi ca ºi cum nu ar fi de ajuns, versetul 1 din capitolul 2 mã încurajeazã întotdeauna:
“Copilaºilor, vã scriu aceste lucruri, ca sã nu pãcãtuiþi. Dar dacã cineva a pãcãtuit, avem la Tatãl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihãnit.”
Parcã îl aud pe Ioan spunând: “Deºi este foarte puþin probabil, dacã totuºi unul din voi pãcãtuieºte, Îl aveþi pe Isus. El este Mijlocitorul vostru. El este Ajutorul vostru. El vã va ajuta sã vã ridicaþi.” Nu uita: sã nu cazi e mai bine – mult mai bine – decât sã cazi ºi sã te ridici! Singur nu poþi asta, dar “la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinþã.” (Matei 19: 26)
Iar la Dumnezeu ceea ce este cu putinþã devine probabil. ªi ceea ce este probabil devine sigur. “Pot totul în Hristos, Care mã întãreºte.” (Filipeni 4:13) “Cãci Dumnezeu este Acela care lucreazã în voi ºi vã dã, dupã plãcerea Lui, ºi voinþa ºi înfãptuirea.” (Filipeni 2:13)
 
Învaþã sã urãºti
Dumnezeu urãºte pãcatul. Eu nu îl urãsc în totalitate, dar aº vrea. ªi Dumnezeu vrea la fel. De fiecare datã când mã ridic ºi îmi mãrturisesc pãcatul, întorcându-mã la Isus, Îi îngãdui lui Dumnezeu sã facã o minune în viaþa mea. Îi îngãdui ca prin puterea Duhului Sãu sã punã în mine scârbã faþã de pãcat. Eu singur nu îmi pot fabrica o asemenea repulsie pentru pãcat. În mod natural toate fibrele fiinþei mele tânjesc dupã el – pofta firii pãmânteºti, pofta ochilor ºi lãudãroºia vieþii. Doar Dumnezeu poate pune în inima mea urã faþã de pãcat. ªi ori de câte ori mã ridic ºi mã uit cu dezgust la urâciunea pe care am comis-o, Dumnezeu, prin Duhul Sãu, pune în mine aceastã urã. El mã ajutã, mã învaþã sã urãsc ce urãºte El, sã detest ce detestã El.
Pentru cã pãcatul L-a rãstignit pe mântuitorul. Nu uita cã Pãcatul nu este frumos. Nici interesant. Nici mic.
Pãcatul este cancerul cel mai malign din univers. Un cancer atât de distrugãtor încât L-a ucis pe Dumnezeu între mãslinii din Ghetsemani. Pe Isus L-a durut atât de mult încât abia a putut sã urce drumul înspre Calvar, din cauza teribilei greutãþi de pe spate. Nu era patibulumul (lat. barã de lemn) cea care îl apãsa, ci pãcatul. Povara pãcatului lumii.
Biblia spune cã Isus a urât pãcatul. “Tu ai iubit neprihãnirea ºi ai urât nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tãu Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarãºii Tãi.” (Evrei 1:9)
O parte a ridicãrii constã în a-I cere lui Dumnezeu putere, har, tãrie ºi echilibru ca sã nu cazi din nou. Sã urãºti pãcatul. Sã deteºti nelegiuirea. Sã urãºti ceea ce urãºte El. Sã urãºti ceea ce L-a strãpuns pe Domnul ºi Împãratul Tãu.
Pentru cã dacã îþi pui mereu încrederea în Isus Hristos, va veni o vreme când vei ceda acelui pãcat (ºtii tu care) pentru ultima oarã. Te vei ridica ºi, prin puterea ºi harul lui Dumnezeu, te vei îndepãrtat de acel pãcat. Pentru totdeauna.
 
Vinul cel nou
În Luca 5 Isus ne spune niºte parabole în care argumenteazã cã este periculos ºi fãrã sens sã amesteci lucruri vechi cu noi:
“Le-a spus ºi o pildã: <Nimeni un rupe dintr-o hainã nouã un petic, ca sã-l punã la o hainã veche; altminteri rupe ºi haina cea nouã, ºi nici peticul luat de la ea nu se potriveºte la cea veche. ªi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri vinul cel nou sparge burdufurile, se varsã, ºi burdufurile se prãpãdesc; ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi, ºi amândouã se pãstreazã. ªi nimeni, dupã ce a bãut vin vechi, nu voieºte vin nou, cãci zice: Este mai bun cel vechi.>” Luca 5: 36-39
 
            Teologii sunt în general de acord cã Isus vorbeºte aici despre trecerea de la legãmântul premesianic la cel postmesianic, pe vremea iudaismului din zilele Sale. În vinul vechi al interpretãrilor greºite ºi înguste pe care le dãdeau ei religiei iudaice, cãrturarii ºi fariseii nu gãseau niciun loc pentru vinul nou al identitãþii mesianice ºi al învãþãturilor lui Isus.
            Dar mai este încã un sens aici. Isus vorbeºte ºi despre trecerea de la o viaþã veche la una nouã, o transformare a omului vechi în unul nou, în sens experimental, personal. Aceste parabole sunt metafore pentru tranziþia, în viaþa credinciosului, de la vechi la nou.
            Observaþi cã în aceste parabole Isus face apel la bunul simþ. κi începe ambele parabole prin cuvintele “nimeni” nu face aºa. Mesajul este simplu: Gândiþi-vã la asta; nimeni nu face aºa. Folosiþi-vã creierul, spune El.
            Acum sã ne uitãm la ultimul verset. Isus foloseºte cuvântul cheie “imediat”  (în traducerea englezã se foloseºte cuvântul imediat sau pe loc: “ ªi nimeni, dupã ce a bãut vin vechi, nu voieºte imediat vin nou.”)
Unui om beat poate sã ajungã sã îi placã mustul cu timpul, dar nu pe loc. E nevoie de timp. E nevoie de un  proces. (Parcã ar fi cuvintele lui Pavel sau ale lui Ellen White!) Vinul vechi reprezintã viaþa cea veche, vechile obiceiuri, vechile filme, vechile website-uri, vechile petreceri, vechile droguri, vechea imoralitate, vechea…. (poþi continua lista.)
            Isus spune cã omul obiºnuit cu vechiul vin poate sã înceapã sã iubeascã vinul cel nou ºi proaspãt ºi sã nu îi mai placã cel vechi, dar e nevoie de timp. Chiar dacã e posibil, nu are loc “imediat.”
            ªtiu. Pentru cã eu însumi experimentez asta. ªi sper cã ºi tu. Sã disparã ce e vechi (prin harul lui Dumnezeu) ºi sã intre ce e nou (tot prin harul Sãu.)
           
            Cât de adesea?
            Cartea Calea cãtre Hristos mi-a salvat viaþa spiritualã nu doar o datã. Cum poate o carte aºa de micã ºi de simplã sã fie cu totul uimitoare? Nu ºtiu, dar aºa este.
            Mã strãduiesc sã citesc aceastã carte cel puþin o datã pe an (uneori o citesc aproape de zece ori într-un an!). Are putere ºi este valoroasã. ªi simplã.
            Iatã unul din citatele mele favorite din aceastã carte micã, dar plinã de putere:
           
“Mai sunt ºi din aceia care au cunoscut iubirea plinã de iertare a Domnului Hristos ºi care în adevãr doresc sã fie copii ai lui Dumnezeu ºi totuºi îºi dau seama de nedesãvârºirea caracterului lor, de viaþa lor plinã de greºeli ºi încep sã se îndoiascã de faptul cã inimile lor au fost cu adevãrat reînnoite prin Duhul Sfânt. Unora ca aceºtia le spun: Nu daþi înapoi cuprinºi de disperare! Va trebui adesea sã ne plecãm ºi sã plângem la picioarele Domnului Hristos din cauza scãderilor ºi greºelilor noastre, dar nu trebuie sã ne descurajãm. Chiar dacã suntem biruiþi de vrãjmaº, nu suntem lepãdaþi, nu suntem uitaþi ºi respinºi de Dumnezeu. Nu! Domnul Hristos este la dreapta lui Dumnezeu, mijlocind pentru noi. Ucenicul iubit, Ioan, spunea: <Copilaºilor, vã scriu aceste lucruri, ca sã nu pãcãtuiþi. Dar dacã cineva a pãcãtuit, avem la Tatãl un Mijlocitor, pe Isus Hristos Cel neprihãnit!>” (1 Ioan 2,1).
           
            Citeºte din nou ºi din nou cuintele de mai sus, pânã când îþi ajung la inimã Crede-le. Sunt adevãrate. Sunt scrise pentru tine.
            “Adeseea.”                
“Nu daþi înapoi cuprinºi de disperare!”
“Nu trebuie sã ne descurajãm”
“Nu suntem lepãdaþi”
“Nu suntem uitaþi ºi respinºi de Dumnezeu.”
“Nu.”
Mesajul este clar. (Ar putea fi mai clar de atât?) Chiar dacã o sã cazi ºi o sã greºeºti (în special când cazi ºi greºeºti!), mergi la cruce – la Hristosul de pe cruce. Cazi la piciorul ei. Cere iertare. Încrede-te în Isus. Ia mâna Sa. Ridicã-te. Repetã asta ori de câte ori e nevoie. Ridicã-te mereu. Aºa cum a fãcut Floyd.

______________________________

Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.