George Müller a deschis un orfelinat dar el nu a cerut niciodată cuiva bani. Când nu exista hrană și nici bani, el s-a rugat lui Dumnezeu , si ajutorul a venit întotdeauna. Când traversa Atlanticul cu vaporul pentru o întâlnire specială în Quebec, nava a fost întârziată de ceață. Câteva ore căpitanul a ținut nava la jumătate de viteză, de teama aisbergurilor și a altor nave. În cele din urmă, Müller se duse la căpitan. „Căpitane”, a spus el, „am o întâlnire în Quebec sâmbătă dimineață și trebuie să fiu acolo”. „Îmi pare rău”, a spus căpitanul, „dar nu putem ajunge la timp acolo decât dacă ceața se ridică și nu văd nicio șansă să se ridice curând ”. „În acest caz, va trebui să-I cerem lui Dumnezeu să ridice ceata. Sunt sigur că El vrea să fiu la această întâlnire zise Muler ”
Căpitanul era creștin, dar nu-l văzuse niciodată pe Dumnezeu făcând un miracol. Cu toate acestea, el l-a însoțit pe Müller în sala de diagrame, unde au îngenunchiat. Müller a oferit o simplă rugăciune de credință, cerându-i lui Dumnezeu să ridice ceața. Căpitanului i s-a părut o rugăciune atât de puerilă, care nu a crezut niciodată că ar putea schimba situația. Era pe cale să demonstreze cum se face o adevărata rugăciune, când Müller l-a oprit. – Nu este nevoie să te rogi, căpitane, spuse el; „Ceața este deja ridicată. Avem nevoie acum de viteza maximă. ” Căpitanul nu l-a crezut și deschise ușa pentru a se uita afara. Ceața dispăruse.
Există cineva aici a cărui rugăciune nu a primit niciodată răspuns, si visele lui / ei nu s-au împlinit niciodată?
După 120 de ani de muncă grea, Noe și-a văzut familia salvată; Speranțele lui Abraham s-au realizat după 25 de ani și, de asemenea, dorința lui Sara de a rămâne însărcinată; Visele lui Iosif s-au dovedit în cele din urmă adevărate; chiar și captivitatea lui Iov a fost transformată si chiar David și-a văzut ambițiile împlinite.
Există o promisiune în Psalmul 37:4. care tulbură mulți oameni: „Domnul sa-ti fie desfătarea si El îți va da ce-ti dorește inima” Pentru mulți dintre noi anii trec și pare să nu se realizeze niciodată „dorințele inimii”. Nu primesc niciodată ceea ce și-au dorit. Unii își doresc o căsnicie fericită și nu o primesc niciodată; alții își doresc sănătate și rămân bolnavi; alții vor refăcuta relația cu soțul sau cu un copil și nu pare că se întâmpla niciodată. Dacă nu sunteți în acest grup, poate că aparțineți de cer. Nu sunteți de pe aceasta planeta păcătoasa.
În încercarea de a înțelege problema, vrem să citim condițiile acestei promisiuni. Sunt cu caractere mici, astfel încât abia le observați? Să vedem: Psalmul 37: 1, 2: „Nu te mania pe cei rai si nu te uita cu jind la cei ce fac răul; Caci sunt cosiți iute ca iarba si se vestejesc ca verdeața.”
1. Promisiunea nu este data „răufăcătorilor” sau „lucrătorilor nelegiuirii”. Ei bine, cu siguranța nu faceți parte din acel grup!
2. Trebuie să „ai încredere în Domnul”. Cu alte cuvinte, credeți că Domnul vă iubește, credeți că aveți binecuvântarea de care aveți nevoie chiar in ciuda împrejurărilor. Tatălui ceresc îi pasă de „dorințele inimii voastre”. El le-a pus acolo, in inima. Și El nu insuflă niciodată astfel de „dorințe” în „inima ta” fără să plănuiască să ți le „dea” de îndată ce ești gata să le ai fără să devii mândru (Psalmul 37: 4). Primul pas este ca tu să știi Cine le-a pus acolo și că El este Cel care îi „împlinește”. Psalmul 145: 16: „Iți deschizi mana si saturi după dorința tot ce are viața. Învață să crezi că un cec semnat de Domnul este la fel de bun ca aurul în mâinile tale. Poate că asta este problema noastră!
3. „Încrede-te în Domnul …” Dar poate ca „Dorința inimii tale” este o mașină nouă, luxoasa, dar Isus nu merge cu o mașină luxoasa. El a mers pe jos si a călărit pe un măgar. O mașina mai modesta ar putea fi mult mai potrivita. Acum, dacă vă „desfătați în El”, veți fi cu adevărat fericiți de ceea ce îl face pe El fericit.
Și iată că descoperi că ești mult mai fericit în Dacia ta decât ai fi putut fi într-un Rolls Royce. Da, El ți-a dat de fapt „dorințele inimii tale”, dar tu nu ți-ai cunoscut propria inimă. Ei bine, există și4. Psalmul 37: 7: „Taci înaintea Domnului si nădăjduiește in El… ”Regele David a prețuit astfel de „dorințe” încă din copilărie. În timp ce își îngrijea oile, a visat la castele însă Cu greu a îndrăznit să le exprime în rugăciunea reală. Visul său secret suprem că ar putea să lupte cândva luptele Domnului, (să fie un rege al lui Israel?). Nu putea să îndrăznească să le menționeze familiei sale, pentru că frații săi mai mari l-au disprețuit la fel cum cei zece frați ai lui Iosif, disprețuit pentru „visele” sale (1 Samuel 17:28; Geneza 37: 8). Lui David, nu i-a fost rușine de a-și dezvălui sufletul în psalmi, a scris despre acele „dorințe ale inimii [sale] secrete”. Ai îndrăznit să exprimi acele „dorințe ale inimii tale” în rugăciunea reală către Tatăl tău ceresc? Sau ți-e rușine să recunoști că le ai? Sau crezi că sunt prea banale pentru a-i atrage atenția? Mântuitorul așteaptă; îi poți exprima „dorințe” către El, dorințe pe care nu le poți spune altcuiva. El spune, Matei 7: 7:„Cereți și vi se va da.”De aceea El insistă că rugăciunea adevărată trebuie să fie un lucru secret între tine și Tatăl vostru ceresc (Matei 6: 6). Un astfel de secret cu Dumnezeu poate începe în copilăria ta; spune-I Lui acele „dorințe” ascunse, fără rușine. El nu te va disprețui dacă le exprimi în cuvinte reale in rugăciune!
David, este prototipul tău, a trebuit să aștepte, să aștepte și să aștepte „cu răbdare” ca Domnul să-i împlinească acele „dorințe” (Psalmul 40: 1); ani și decenii. El și-a înălțat rugăciunile „secrete” și, în cele din urmă, „Tatăl care îl vede în ascuns [l-a răsplătit] ”. Termină de citit acest psalm! Te va lega de inima lui Isus Însuși. Avem relatarea primei apariții publice a lui David. Profetul Samuel fusese îndrumat de Domnul să meargă și să ungă pe unul dintre fiii lui Isai pentru a fi rege în locul lui Saul, pe care Dumnezeu îl lepădase. Șapte fii ai lui Isai au trecut înaintea profetului, dar alegerea Domnului nu a fost pentru niciunul din ei.1 Samuel 16:11, 12:Și Samuel i-a spus lui Isai: „Aceștia sunt toți fii tai?” Apoi Samuel a zis lui Isai: A mai rămas cel mai tânăr, dar paste oile” . Atunci Samuel a zis lui Isai , Trimite sa-l aducă…”La un moment dat a fost nevoie de un muzician pentru a cânta înaintea lui Saul.
Apoi cineva l-a recomandat pe fiul lui Isai și Saul a trimis soli, spunându-i: 1 Samuel 16:19:Trimite-mi fiul tău David, care este cu oile. Deci, vedem că David s-a întors la oile sale, după ce a fost uns rege, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Un rege uns care păstorește oile! Cât de natural ar fi fost să se convingă că își irosea talentele și că era de datoria lui să conducă oameni în loc de oi. Dar nu a făcut aceasta, pentru că era un om după inima lui Dumnezeu, iar Domnul este „blând și smerit cu inima”.
Ellen G. White, in Conflict and Courage, pagina 180: „David, a fost numit om după inima lui Dumnezeu.” Aici avem o mostră a genului de oameni pe care Dumnezeu îi folosește în lucrarea Sa. 1 Samuel 16:21 David a venit la Saul și a stat înaintea lui. Și l-a iubit foarte mult și a devenit purtătorul său de arme.În cele din urmă, David este la curte. Se pare că acum există mai multe perspective că ar putea ocupa funcția pentru care fusese uns, decât atunci când îngrijea oile. Dar totuși el este doar un purtător de arme, un slujitor. Acum ne vom aștepta să-l vedem începând să lucreze el însuși și să-și susțină pretențiile cerând fidelitatea oamenilor. DAVID A FOST UN BĂRBAT DUPA INIMA LUI DUMNEZEU ȘI DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE…1 Corinteni 13: 4-5. Dragostea nu se lauda, nu se umfla de mândrie … nu își caută folosul sau.În loc să ocupe tronul, care îi aparținea de drept, David s-a dus și …1 Samuel 17:15:S-a întors de la Saul pentru a hrăni oile tatălui său la Betleem.
Obiectul special pentru care a fost chemat la Saul pare să fi fost realizat, iar regele uns s-a întors mulțumit la oile tatălui său în pustie.Dar nu a rămas acolo. A fost război și trei dintre frații săi erau în armata lui Saul. Frații săi se aflau în armată, unde existau unele șanse să se distingă și să devină cunoscuți, în timp ce David, cel ales și uns, era un băiat, păstor necunoscut. În cele din urmă, el a fost trimis și în armată, dar numai ca mesager pentru a transporta provizii și pentru a veni din nou. (1 Samuel 17:17, 18) Să presupunem că David a refuzat cu mândrie să facă un serviciu atât de degradant. De ce ar trebui el, regele uns, să acționeze ca un băiețel? Dacă David ar fi refuzat să îndeplinească acea umilă sarcină, ar fi ratat ocazia de a face un lucru care i-ar fi adus numele în fața întregului Israel și ar fi atras ochii națiunii asupra lui. De multe ori ne lipsește un loc înalt, pentru că ne considerăm deja prea sus pentru a ocupa un loc mai mic.Goliat a fost ucis, iar David a fost în mare favoare.1 Samuel 18: 2, 5:Și Saul l-a luat în ziua aceea și nu l-a mai lăsat să plece acasă la casa tatălui său. Și Saul l-a pus peste oamenii de război și a fost primit înaintea tuturor oamenilor și înaintea robilor lui Saul.Aici, în cele din urmă, era o poziție mai potrivită cu chemarea sa reală; cu toate acestea, el era doar un slujitor.
Dar „favoarea este înșelătoare”, iar privirea lui Saul față de David s-a răcit curând. Considerarea oamenilor față de David a stârnit gelozia lui Saul și așa …1 Samuel 18:13 Saul l-a îndepărtat de el și l-a făcut căpitan peste peste o mie. Deși a fost chemat să coboare într-o poziție mai joasă decât ocupase, nu a existat nicio plângere; 1 Samuel 18:14 David s-a comportat cu înțelepciune în toate căile sale; iar Domnul era cu el. David a izbutit in tot ceea ce făcea , si Domnul era cu el. Filipeni 2: 6, 7 Observați aici aceiași atitudine pe care a avut-o si Isus. „El măcar ca avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotrivă cu Dumnezeu. Ci s-a dezbrăcat pe sine insu-și, a luat chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor.” Dar prin disponibilitatea sa de a sluji, David își demonstra capacitatea de a domni. În cele din urmă, David a fost nevoit să fugă pentru viața sa dinaintea lui Saul. Dar de ce s-a supus unei asemenea nedreptăți? De ce nu s-a luptat pentru ași revendica drepturile? Tronul îi aparținea de drept, iar oamenii îl respectau și îl iubeau. De ce nu și-a declarat dreptul la tron, de ce nu a adunat oamenii din jurul său și nu a pus stăpânire pe locul în care Dumnezeu l-a uns? Motivul pentru care: „DUMNEZEU A FOST CU EL” și a fost un om după inima lui Dumnezeu. \
La fel Hristos a fost manifestarea lui Dumnezeu pentru oameni. ..și El,1 Petru 2:23:Când era batjocorit nu răspundea cu batjocori: si când era chinuit, nu amenința, ci se supunea dreptului judecător.
De două ori Saul a fost complet în mana lui David, dar el nu dorea să facă acest lucru. La un moment dat, tăiase coltul mantalei lui Saul, si inima lui îi bătea puternic chiar și pentru asta. Domnul l-a uns pe David ca rege și David era hotărât să-l lase în întregime pe Domnul să-l aducă pe tron. Este ușor pentru oameni să spună că cazul lor este în mâinile Domnului și, în același timp, să spună că Dumnezeu le-a lăsat toate detaliile lor. Ideea păgână că „Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută pe ei înșiși”, are un loc important în gândirea multor creștini. Așadar, prietenii lui David au încercat să-l convingă. 1 Samuel 24: 4:Aceasta este ziua în care Domnul îți spune: „Iată, voi da pe vrăjmașul tău în mâinile tale, fa ce-ti va plăcea. Dar David nu trebuia să fie convins. Dumnezeu spusese că David ar trebui să fie rege și era treaba Lui să își îndeplinească promisiunea. Maniera lui David de a se conduce a fost o revelație a caracterului lui Dumnezeu pentru oamenii din timpul său și al nostru. De ce este Dumnezeu singur printre „mulți zei” cel sfânt? De ce cere El închinare exclusivă? Este El egoist? De ce să nu împărtășim închinarea Sa cu alți zei? Să ne uităm la Filipeni 2: 5-8, ca la o radiografie a AGAPE, a caracterului lui Dumnezeu. Există șapte pași pe care i-a făcut Fiul lui Dumnezeu când a coborât, din ce în ce mai jos când a venit in lumea noastră.
1. A renunțat la „egalitatea Sa cu Dumnezeu”
2. „S-a golit pe Sine”.
3. „A luat asupra Sa forma unui rob”.
4. „A fost făcut după asemănarea omului [căzut]”.
5. „S-a smerit”.
6. „A devenit ascultător până la moarte”.
7. „Chiar moartea de cruce”.
Aceasta este moartea care implică „blestemul lui Dumnezeu”, condamnarea îngrozitoare a ruinei conștiente finale, o moarte infinit mai rea decât durerea fizică implicată. Vă rog să citiți Galateni 3:13, pentru a afla ce este „moartea crucii”. A fost moartea întregii umanității, pentru că El „a gustat moartea pentru fiecare om” (Evrei 2: 9), darul total, final, dat de Sine, „revărsarea sufletului Său până la moarte” până când nu a mai rămas nici o picătură, a purtat păcatele multora (Isaia 53:12). Dacă o imagine valorează o mie de cuvinte, o avem: aici in AGAPE și1 Ioan 4: 8 Dumnezeu este AGAPE. Nicio altă ființă din universul larg al cosmosului ceresc sau pământesc nu a făcut vreodată o astfel de jertfă! Orice „alt zeu” este un „zeu” anti-agape. Asta înseamnă că a te închina oricărui „zeu mai mic” înseamnă a te închina lui Satana însuși. Isus nu a spus: „Dacă cineva vrea să mă urmeze, eu îi voi satisface toate nevoile, astfel încât să poată trăi o viață fericită și confortabilă”. El a spus: „Dacă cineva vrea să vină după Mine, să se lepede de sine și să își ia crucea zilnic și să Mă urmeze”.
Dacă dorești să fii o persoană după inima lui Dumnezeu, atunci nu te mai uita la tine însuti ci pune accentul pe crucea Lui.Este calea Crucii: calea crucificării. Dar, a bucuriei! EL este întotdeauna Calea; iar când noi suntem răstigniți împreună cu El, aceasta se va manifesta în viața noastră. Psalmul 37: 4, 5:„Domnul sa-ti fie desfătarea si El îți va da ce-ti dorește inima.” Modul în care noi oamenii înțelegem în mod natural, textul este invers. După noi ar trebui să spună: „Domnul să-ți dea ce-ti dorește inima , și atunci te voi bucura in El” Indiferent cât ați așteptat „dorințele inimii voastre”, puteți alege să credeți că Tatăl vostru ceresc este fidel cuvântului Său, chiar dacă nu vedeți nici un răspuns la rugăciune. Acesta este un punct extrem de critic în viața noastră: este locul în care alegem să credem sau să nu credem. In Romani 4:17:Dumnezeu cheamă acele lucruri care nu există ca și cum ar fi existat…. Și avem privilegiul să împărtășim credința Lui; să credem în ceva ce nu putem vedea încă. Aceasta a fost definiția credinței. Și avem Vestea Bună că El va avea un popor pe pământ care, de asemenea, a ales să-L creadă chiar și atunci, când totul pare să sa fie in întuneric.
Ai de ales să fii loial Tatălui tău ceresc. Și apoi lăsați acea „dorință a inimii voastre” în grija Lui și mulțumiți-I în avans că la momentul potrivit vă veți bucura de ea. Dacă acordarea acelor „dorințe” este întârziată, s-ar putea ca „dorințele” în sine să fie purificate? Dacă „dorința inimii mele” este pentru o mașină sport de lux, dacă Domnul mă iubește cu adevărat, El nu va acorda „dorința” – cel puțin nu acum în această lume săracă. A cheltui atât de mult pentru satisfacție personală și mândrie nu ar fi în concordanță cu trăirea prin credință în această Zi a Ispășirii. „Dorințele inimii tale” nu sunt cu adevărat totul, „dorința” nu poate aduce fericire în cele din urmă. Dacă ți-ai cunoaște inima mai bine, ți-ai da seama că „dorința inimii tale” este să-l vezi pe Isus zâmbind la tine, să știi că El este mândru de tine, că te onorează. Nimic din această lume nu vă poate oferi bucuria pe care o aduce armonia cu El. Răspunsurile „fast-food” la rugăciune nu aduc cea mai mare bucurie. Mulțumirea imediată în rugăciune nu este ceea ce bunul nostru Tată Ceresc înseamnă în promisiunile Sale. S-ar putea să doriți ceva în timp ce sunteți adolescent, care mai târziu v-ați putea bucura mult mai mult. „El îți va împlini dorințele inimii tale” în momentul în care ești capabil sa înțelegi mai bine totul; când ești mai matur. Deci, crede, „odihnește-te în Domnul; așteptați-L cu răbdare ”(Psalmul 37: 7). Aceasta este calea care te va conduce spre fericirea reală.
A M I N!
Pastor John Piroski
3 octombrie 2020
