Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

Vechi si nou

Scris la: 15 aprilie 2009
Vechi si nou

Traim intr-o lume a extremelor. Colectionari impatimiti de antichitati sacrifica uneori totul pentru a achizitiona piesele dorite, iar alaturi de ei traiesc oameni care detesta fara discernamant tot ce este vechi. Altii, robiti de clipa prezenta, sacrifica totul pe altarul modei, fie ca este vorba de vestimentatie, casa, muzica etc., pentru ca langa ei sa paseasca cei care neaga valoarea celor actuale, idealizand fara obiectivitate trecutul.
 
Care este atitudinea dreapta si de folos?
Atat Vechiul, cat si Noul Testament fac referire la ambele notiuni ca la cele doua brate ale unei balante si aduc in atentie Cantarea cantarilor 7,13, carte despre care nu pot sa nu amintesc fara a nota aprecierea rabinului Akiba, sec. I d.Hr.: „Lumea intreaga nu a fost demna de ziua in care Israelului i-a fost data aceasta cantare sublima”. in Noul Testament, gasim asezate alaturi „lucruri vechi si noi” in cuvintele lui Isus (Matei 13,52).
Ellen White ii sfatuieste pe crestini sa adopte in toate domeniile linia de mijloc, echilibrata, pastrandu-se departe de extreme, nu avangardisti, nu anacronici.
Un exemplu, pe cat de la indemana, pe atat de convingator este reforma sanatatii. Adusa la lumina si predicata cu peste o suta de ani in urma, ea ramane, in ciuda vremii scurse, la fel de valoroasa; nu este spectaculoasa, ci consta din recomandari dintre cele mai simple, la indemana oricui si necostisitoare. Si ce este minunat – ea are valoare in orice colt de lume, la orice varsta, dovedindu-se la fel de pretioasa, pentru ca nu a fost influentata de mode si curente, care au trecut demult in umbra.
Ne preocupa problema vechi-nou, pentru ca lumea noastra are o insusire fundamentala comuna tuturor epocilor: efemeritatea, trecerea; viitorul este necunoscut si nu stim cat ne apartine. Prezentul este doar clipa, iar trecutul inghite toata viata noastra – de aceea ne preocupa vechiul si noul. Nu doar sentimental problema este esentiala. Daca stim sa ne facem un sfatuitor din experientele trecutului, putem spera intr-un viitor luminat de perspective.
Notiunea de „vechi” a aparut in contextul pacatului, cand primele semne ale vremelniciei si-au lasat amprenta dureroasa, cand primele frunze au cazut, dezgolind ramurile maiestuosilor arbori. Adam si Eva au inteles ca Dumnezeu nu gresise; plata pacatului era moartea care, in liniste, rasplatea neascultarea omului.
Experienta de pana la pacat a primilor oameni consta intr-o permanenta crestere in intelepciune si putere de viata, totul era in urcare, purtand nimbul stralucitor al vesniciei, totul emana prospetimea noului prin amprenta divina, iar sufletele primilor oameni erau cupe din care se revarsa recunostinta si lauda, iar pacea avea un placut salas.
Experienta de dupa pacat este intunecata de teama, de un profund sentiment al vinovatiei, de izolare, de regres fizic, intelectual si sufletesc. Viata fericita de pana acum, un prezent permanent binecuvantat, cunoaste si cealalta fata, vechiul. Este momentul in care omul intelege ce lucru ingrozitor este pacatul, ca el rasplateste cu durere, degradare si distrugere. intelege insa ce minunat e si planul restaurarii, al remodelarii care se va rasfrange asupra intregii fiinte in domeniul fizic, mental si spiritual.
„Am fost creati cu perspectiva unei permanente dezvoltari si a unui progres maret, in conditiile unei vieti vesnice, nestatornicia zilelor de dupa pacat a incetinit mult acest proces, dar vestea buna este ca vesnicia care ne sta inainte ne va ajuta sa reluam curand aceasta scoala, in care sa invatam mereu mai mult despre Dumnezeul iubirii.
Este greu acum pentru noi, fiinte limitate, sa ne imaginam ce inseamna sa inveti, sa descoperi mereu lucruri noi despre taina evlaviei. Inspiratia ne incurajeaza ca nicio fiinta salvata nu se va satura invatand. Acolo, minti nemuritoare vor contempla minunile puterii creatoare si tainele iubirii rascumparatoare cu o incantare inepuizabila. Orice facultate va fi dezvoltata, orice capacitate marita. Acumularea de cunostinte nu va obosi mintea si nu va epuiza energia. Acolo vor fi realizate cele mai marete proiecte, vor fi atinse cele mai indraznete aspiratii si inca vor fi noi culmi de urcat, noi minuni de admirat, noi adevaruri de inteles, noi tinte care sa stimuleze puterile mintii, ale sufletului si ale corpului.” – (Ellen White, Tragedia veacurilor, p. 695)
De la lumea si viata mereu luminoasa si vesnic noua a cerului sa privim din nou la lumea noastra, in care vechiul si noul sunt intr-un permanent conflict, adaugand poveri zilelor si asa grele.
Pentru inceput, ne vom opri in sfera societatii omenesti pentru a observa cum actioneaza cele doua principii antagonice: vechiul si noul.
Generatii vechi si noi
Ati intuit bine, conflictul intre generatii este realitatea nedorita, dar resimtita tot mai acut in aceasta vreme a sfarsitului.
Ca sa aflam daca acest conflict este in firea lucrurilor, este un lucru normal sa deschidem Biblia. Din relatarile ei, vom afla cu placere cum mari familii exista, lucreaza, se bucura si se intristeaza intr-o convietuire linistita, placuta si calda. Un exemplu la indemana este familia lui Avraam, care numara in jur de o mie de suflete, fara sa numaram nevestele fiilor lui Iacov.
Sa incercam sa ne imaginam un altar de dimineata sau de seara sau o masa in jurul careia se strang si se roaga sute si respectiv zeci de oameni. Am fi incantati sa participam si noi, desigur. Chiar si numai gandul acesta aduce o placuta dorinta de partasie, reda increderea in oameni si in frumusetea vietii. Sa ne apropiem mai mult. Aceasta frumoasa familie are si ea probleme si tensiuni, insa ele nu reusesc sa dezbine, decat in rare cazuri – ne gandim la despartirea lui Lot de Avraam. Este insa o despartire in termeni amiabili, ei raman insa intr-o buna relatie – adevar sustinut de interventia perseverenta si indrazneata a lui Avraam in perspectiva nimicirii Sodomei.
Atmosfera familiilor de acest model mai trimite ecouri, desi slabe si putine, pana in zilele noastre. Acolo unde poluarea morala a avut ceva piedici prin izolare geografica, in comunitati de tara, oamenii se simt inca bine impreuna, la bine si la greu, se accepta si se sustin firesc, simplu si sincer.
Exista insa un vrajmas al oricarui bine, care a semanat semintele dezbinarii intre parinte si copil, intre generatii, si nu doar atat. El vrea sa ne convinga despre o realitate obligatorie, naturala. Noi stim insa ca singura ura acceptata, chiar laudata de Dumnezeu, este ura fata de pacat. insa orice deosebire ar exista intre oameni, nimic nu scuza conflictul.
Este foarte adevarat ca tinerii si varstnicii reprezinta doi poli opusi, doua fete diferite, dar ale aceleeasi monede.
Dumnezeu, Creatorul nu doar al lumii fizice, materiale, ci si al celei spirituale, a alcatuit sufletul omului si familia omeneasca cu amprenta diversitatii, pentru a fi complementari si a da astfel armonie si frumusete vietii. Tot El S-a ingrijit si de valentele necesare acestui scop, facand pe om o fiinta sociala, ale carei nevoi nu vor fi implinite decat in relatia cu semenii.
 
Tinerii
Sa-i privim putin pe cei din prima tabara, pe tineri: entuziasti, increzatori, energici, lipsiti de prejudecati si de teama. De cealalta parte, adultii mai tineri sau mai varstnici: prevazatori, echilibrati, retinuti, cu indoieli, temeri si prejudecati.
Este minunat insa ca acesti indivizi diferiti, tineri si varstnici, constituie fiecare un pion pretios in complexa tesatura care este societatea umana si care, prin darurile ei speciale, conlucreaza ca si rotile unui angrenaj complicat spre binele tuturor, pentru ca toti copiii zburdalnici si parintii lor, tineri si bunici, sa se poata bucura impreuna, in acelasi timp, de aceeasi adiere de vant si de aceeasi raza de soare, sa poata secera spicele si sa poata scoate din vatra o paine aburinda, pe care sa o aseze pe masa omenirii cu dragoste.
Fiecare are nevoie de celalalt si, la randul lui, trebuie sa se faca folositor pe caile intortocheate ale vietii, unde se intalnesc spre a-si da binete sau pentru a schimba priviri senine.
Asadar, cele doua generatii nu se masoara ca soldatii unor armate fata in fata, gata de lupta. Biblia abunda in sfaturi care-i cheama la respect si condescendenta pe tineri, apel care nu a pierdut din valoarea lui, in timp. Sa nu uitam ca porunca a cincea este singura urmata de o fagaduinta. Dumnezeu a stiut ca aici se va produce o fisura cu urmari dezastruoase, de aceea i-a indemnat pe copii sa se plece in fata perilor albi. Aceasta atitudine ar fi asigurat familia omeneasca de armonie si progres.
Nu culoarea parului aduce intelepciunea, nu in ea este meritul. Din pacate, in jurul nostru sunt multe exemple care intaresc afirmatia: numarul anilor nu este intotdeauna proportional cu intelepciunea. De ce atunci este nu doar bine, ci si necesar ca tinerii sa asculte si sa invete de la parintii fizici sau sufletesti? Pentru ca experienta de varstnici constituie un piedestal, o temelie pe care tinerii vor urca la vremea lor mai sus, fiind scutiti de greselile, caderile si descurajarile celor dinaintea lor. Cei trecuti de anii exuberanti ai tineretii, ca sa aseze aceasta treapta, au gresit, au suferit si nu de putine ori au plans, apoi au luat lupta de la capat, iar din prea plinul inimilor inteleptite in vreme, vor sa impartaseasca celor tineri experienta lor, spre a-i scuti de descurajare si suferinta.
in acelasi timp, insa varstnicii, obositi si impovarati in lupta vietii, au miscari incete, puterile le slabesc si au nevoie de vioiciunea si elasticitatea tinerilor, de curajul si de increderea lor in izbanda. Iata cum pe aceeasi planeta, invechita si ea, este loc sa se bucure de cerul albastru al primaverii, ca si de cantecul ciocarliei si cei ce acum cu priviri sfredelitoare urca, dar si cei ce au trecut de varful dealului. Ei pot sa lucreze, sa invete, sa lupte si sa atinga idealuri inalte impreuna, in armonie. Din ceea ce ne-a transmis intelepciunea de veacuri cu referire la tineri, notam cateva ganduri: voi sunteti o binecuvantare, un dar prin simpla prezenta pentru parinti, dar si pentru orice varstnic. Parintii retraiesc prin zambetul vostru propria tinerete. Din cand in cand, oferiti clipe fericite, cu un salut voios din inima celor obositi de cale sau celor pironiti intr-o camera unde singuratatea este stapana, adresand un cuvant frumos de speranta si dragoste. Veti fi pentru ei o adevarata sarbatoare a vietii. Nu stati insa prea mult in preajma noastra, sa nu vi se franga aripile, sa nu vi se incetineasca pasul, sa nu moara visele.
Voi sunteti nestematele spre care privesc cu incredere si bucurie parintii, biserica si societatea, de aceea nu ne este indiferent cum traversati marea agitata a vietii. Ca unii care am trecut inaintea voastra prin gradina de aur a tineretii, vrem sa va facem constienti de valoarea acestor clipe si sa va indemnam sa le pretuiti ca pe un dar unic; ele nu se vor mai intoarce vreodata, orice ati da in schimb. Traiti sanatos pentru a pastra armonie si vioiciunea trupului, puterea mintii si curatia sufletului! Nu incercati sa adaugati frumosul artificial, nu-L ofensati pe Dumnezeu! Este atata frumusete in linia fetei, in culoarea parului si in seninatatea privirii! Si aceasta frumusete este tocmai reflectarea sufletului vostru curat. Ea nu este data de forma sprancenelor sau de culoarea pielii.
Ocupati-va permanent mintea cu lucruri folositoare. Puterile mintii sunt sporite prin exersare si, ca argument, amintiti doar miliardele de conexiuni pe care neuronii nostri sunt capabili sa le realizeze, pentru ca Dumnezeu ne-a construit cu posibilitati nemasurate de dezvoltare. Sunt insa reguli de igiena mentala pe care sunteti datori sa le studiati si sa le aplicati. Respectarea lor deschide perspective minunate de progres si tot atatea cai de a fi folositori lui Dumnezeu si semenilor.
Nu va intinati mintea cu lucruri urate; o imagine vizuala poate ramane in memorie pana la treizeci de ani. Hraniti sufletul doar cu lucruri vrednice de iubit, in care si cerul sa gaseasca placere. Pretuiti clipele, nu doar anii! Timpul liber poate deveni un pericol subtil pe care cel rau sa-l foloseasca impotriva voastra. Valoarea vietii nu se masoara in ani. Sunt oameni care au o viata saraca, fara realizari si bucurii, pentru ca nu au cunoscut valoarea incomensurabila a dimensiunii timp. Ei mor saraci sufleteste. in necrologul lor, se pot aminti mai mult decat niste ani in mod stereotipic: data nasterii, a casatoriei, a pensionarii… trist, nu? Niciunul dintre noi nu-si doreste o asa viata saraca.
in acelasi timp, sunt oameni care fac planuri, lucreaza si lupta, se bucura si viseaza cat pentru doua vieti. Sunt cei ce nu si-au precupetit viata, sacrificand comoditatea si confortul propriu. Putin cunoscuti si mai putin rasplatiti, ei au adus totusi mari realizari si progrese veritabile, au usurat viata cu poverile ei, au prelungit zilele de sanatate, lasand o lumina in urma lor, un drum spre mai bine.
Si inca un gand pentru tineri: nu faceti pasi grabiti spre maturitate! Tineretea este un timp atat de scurt, o clipa doar, restul vietii e lung si greu. Nu va grabiti! Bucurati-va in curatie si teama sfanta de fiecare zi si ea va adauga sigur ceva nou, folositor si placut, pentru ca va purta amprenta aprobarii cerului.
 
Parul alb
Adresandu-ma taberei alaturate, tovarasilor la marsul vietii, readuc in atentie ceea ce inteleptii au rostit.
Este o mare arta sa stii sa imbatranesti. De ridurile de pe fata nu suntem raspunzatori, dar de un ton aspru sau cicalitor, da. Daca albul parului este in afara vointei noastre, de spiritul de critica si de condamnare, de neintelegere si de demagogie suntem responsabili si sa nu uitam ca este dezgustator sa acordam intelegere celor care, angrenati in competitia vietii, trec pe langa noi cam grabiti, uneori neatenti. Sa fim ingaduitori cu micile lor scapari sau lipsa de experienta.
Un capitol sensibil il constituie modul in care ii sfatuim sau corectam pe cei care au nevoie de indrumare, dar care manifesta adesea tendinta de a riposta, de a se plictisi si de a refuza sfaturile. Avem in cer pe Isus, care a calcat pe aceste carari aspre si grele. El are cele mai bune solutii. Spuneti-I Lui despre nemultumirea si durerea voastra, apoi lasati-L pe El sa gaseasca si mijloacele, si timpul cel mai potrivit de a interveni. Sa ne deprindem sa-I predam Lui toate motivele noastre de ingrijorare si sa observam apoi, in liniste, modul in care va lucra. Vom asista la minuni. Sa alegem intotdeauna calea colaborarii cu cerul, calea genunchilor plecati mai ales pentru copiii mai putin politicosi sau razvratiti. Vom gusta la vremea potrivita cele mai mari bucurii, pentru ca fiecare dintre ei sa poata straluci odata in cer, ca o stea in coroana noastra.
Sa inlocuim mustrarea cu rugaciunea, sfatul cu incurajarea, critica cu aprecierea si murmurarea cu increderea, pentru ca ei sunt vulnerabili si pot cadea usor prada complexelor de inferioritate, care ucid ca si acidul o planta tanara. Ca sa creasca, nu au nevoie de furtuna sau de trasnete, ci de adierea blanda care incalzeste sufletul si sporeste increderea si puterea.
Revenind – dupa o paranteza la subiectul nou-vechi, tanar-varstnic, armonie-conflict – la Cantarea cantarilor 7,13 si luand in considerare studiile asupra acestei carti, intelegem ca „fructele vechi si noi” sunt o aluzie la Cuvantul lui Dumnezeu, la Vechiul si Noul Testament, care, ca si fructele pentru trup, constituie cea mai buna hrana pentru suflet, ambele avand originea in Eden.
intruparea Domnului Hristos, menita sa lumineze cerul intunecat si fara perspectiva al omului cu „Steaua lui Iacov”, Lumina ce lumineaza pe orice om venind in lume, a impartit istoria omenirii in doua mari perioade. De aceea avem Vechiul si Noul Testament – primul aratand spre un Mesia salvator, iar cel de-al doilea confirmand ca iubirea s-a facut trup si s-a jertfit.
Prin Isus, cele neimplinite inca au devenit realitate, cele prezente si incarcate de vina au trecut pentru a face loc unui nou desavarsit, care incepe cu nasterea din nou, aici, in conditiile vietii pe pamant, dar care va cunoaste implinirea unei vesnice innoiri, curand in atmosfera cerului.
Legea de baza ce conduce acest Univers, din care, ca o picatura intr-un ocean, facem si noi parte, a fost, este si va fi pururi legea iubirii. Datorita ei, vechiul „dinte pentru dinte si ochi pentru ochi” s-a innoit si a devenit „iubiti pe vrajmas, faceti bine celor ce va urasc, binecuvantati pe cei ce va blestema”.
Dragostea este un lucru atat de vechi cat vesnicia, dar manifestarile ei sunt mereu noi, pentru ca valorile adevarate sunt perene, nu sunt atinse de vreme, nu vor avea sfarsit, iar dragostea este in capul listei. Ea este din cer si tinde sa ne duca din nou in el, dupa ce a traversat ca un dar nepretuit, alaturi de noi, valea plangerii pentru a ne usura poverile, a ne mangaia, a ne reface chipul si sufletul, a ne mari bucuriile si a ne impodobi zilele.
Pe cat de trecatori suntem azi, pe cat de amara e experienta vremelniciei noastre, pe atat de mult credem si asteptam lumea aceea noua in care vechiul si noul isi vor da mana, spre a se contopi intr-o armonie desavarsita.
Evanghelia, ca o adevarata „Veste buna”, trimite de pe Patmos omenirii de peste doua mii de ani un mesaj plin de speranta: „Iata Eu fac toate lucrurile noi”, cum noteaza scriitorul Apocalipsei in cap. 21,1-5. La randul sau, Isaia, evanghelistul Vechiului Testament, completeaza, sub inspiratie divina, tabloul lumii ce va locui cerul, cu doua pasaje de o rara frumusete: Isaia 35,1-10 si 65,17-25.
Nimic nu va mai aminti de framantarea si nestatornicia de pe pamant, acolo marea este de cristal, ca simbol al structurilor perfecte, iar mantuitii sunt fapturi noi, care nu se mai lupta, pacea este deplin stapana, pentru ca iubirea a refacut armonia intre om si Dumnezeu, intre om si om si intre om si celelalte vietuitoare.
Sa ne oprim pasul cat mai des si sa inaltam gandurile noastre spre a contempla linistea care ne cheama mai sus de preocuparile zilnice, pentru a pregusta din frumusetea noii lumi a pacii. 
 
Luminita Curteanu, Sfantu Gheorghe, Conferinta Transilvania de Sud

______________________________

de Luminita Curteanu. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.