Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

Vara s-a ispravit

Scris la: 15 aprilie 2009
S-au terminat vacantele, s-au sfarsit concediile, s-a ascuns soarele, au cazut frunzele copacilor, s-a ofilit iarba, s-au pornit vanturile reci ale toamnei si au inceput sa cada jucausii fulgi de nea. „Vara s-a ispravit…” intotdeauna este o oarecare nostalgie cand se ispraveste vara. E un amestec de regret, ingrijorare si neliniste. Schimbarea produce intotdeauna neliniste, regret pentru ceva deja cunoscut si neincredere fata de ce va veni. intr-un sens foarte concret, desi figurat, vara istoriei acestui pamant s-a ispravit. Este o realitate vizibila aceea ca istoria se grabeste. Este adevarat ca toamna este un timp al bucuriei realizarii, un timp al strangerii recoltei. Dar nu putem scapa de o nostalgie difuza, iar uneori, chiar de un sentiment al zadarniciei.
 
Viata seamana foarte bine cu aceasta curgere a timpului. Indiferent de varsta pe care o avem, traim sentimentul ca „vara s-a ispravit…” Deoarece scopul vietii, din perspectiva crestina, nu este moartea, ci viata vesnica, constatarea ca timpul trece, iar scopul, viata vesnica, nu pare sa fie atins, este una dintre cele mai tulburatoare constatari. Unul dintre profetii Vechiului Testament ilustreaza foarte bine acest sentiment: Secerisul a trecut, vara s-a ispravit, si noi tot nu suntem mantuiti! (Ieremia 8,20)
 
A fost mult timp vara pentru pamantul nostru. A stralucit indelung soarele peste istoria noastra. Istoria zbuciumata a umanitatii a intrat in zona ei crepusculara. „S-a ispravit vara…” incet-incet, ocaziile oferite pentru mantuire, pentru salvarea vietii, pentru a beneficia de viata vesnica se apropie de final. Harul, mila induratoare a lui Dumnezeu, este in curs de a se retrage de pe pamant. Masura de timp acordata pentru salvare este aproape implinita. „S-a ispravit vara…”  Raze palide de soare mai razbat printre norii amenintatori ai sfarsitului. Prin suierul vantului inghetat al iernii ce-si anunta sosirea se mai aude inca susurul cald al chemarii lui Isus: Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna. (Matei 11, 28)
 
Dar, din nefericire, este posibil ca vara sa se ispraveasca brusc si neprevazut. Vara ocaziilor mele personale, timpul cat soarele mi-a zambit mie, vara vietii mele se poate curma intr-o clipa. Este teribila constatarea pe care o facea profetul: Secerisul a trecut, vara s-a ispravit, si noi tot nu suntem mantuiti! (Ieremia 8,20)
 
Viata este bunul cel mai pretios pe care-l avem. Nu putem pierde ceva mai valoros decat viata si nu putem castiga ceva mai important. Privind atent la desfasurarea evenimentelor politice, religioase, sociale, observand ritmul trepidant al scurgerii timpului, aruncand o privire avizata asupra profetiilor biblice si remarcand implinirea lor fidela, fiind bulversat din cauza degradarii fara precedent a moralitatii, nu poti sa nu constati, cu sentimente amestecate, ca se apropie iarna, o iarna cand nimic nu mai rodeste, cand nimic nu mai este posibil.
 
„S-a ispravit vara…” E bine, e rau? Depinde de rezultat. Daca sunt impacat cu Dumnezeu, daca am primit darul vietii oferit prin jertfa lui Isus Hristos, daca sunt unul care beneficiaza de oferta generoasa a iubirii infinite: Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara ci sa aiba viata vesnica (Ioan 3,16), atunci e bine ca s-a ispravit vara. Dar daca nu? Daca, din nefericire, vara s-a ispravit fara ca eu sa fiu mantuit, nu poate exista ceva mai tragic. Este tragismul faptului de a fi avut o sansa si de a fi ratat-o. „S-a ispravit” si nu se va mai intoarce vreodata.
 
Din fericire, desi afara zapada ia in stapanire totul, desi s-au transformat in amintiri duioasele zile de vara, mai straluceste printre noi speranta salvarii. Dumnezeu inca mai face un ultim efort: poate-poate mai pot fi salvat. Poate acum, in prag de iarna, voi face ce n-am facut toata vara. Poate, cu o ultima tresarire a constiintei, voi apuca viata, voi primi mantuirea si voi fi salvat. Poate… Daca nu, vai mie.
 
Semnele timpului – noiembrie 1997

______________________________

de Valeriu Petrescu. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.