Este persecutia un lucru bun?

Este persecutia un lucru bun?

Bineînţeles că nu. Persecuţia este prin natura ei ceva rău şi satanic. Noi slujim unui Dumnezeu al dragostei şi libertăţii. El acceptă închinarea numai atunci când este de bună voie.
Isus face o declaraţie interesantă cu ocazia Fericirilor rostite în Predica de pe muntele ce străjuia Marea Galileii: “Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni….” (Mat. 5:11). Era de acord Isus cu persecuţia? A persecutat El sau a cerut ucenicilor Săi să procedeze astfel? Răspunsul este din nou negativ, deşi scandalul creştinismului istoric ai cărui reprezentanţi, aşa-numiţii creştini, au persecutat şi chiar ucis, este de notorietate publică.
Una dintre cele mai notorii crime “creştine” a fost acţiunea armată a comandantului catolic francez Simon de Montfort împotriva “ereticilor”. Când a întrebat cum vor putea deosebi soldaţii săi în rândul populaţiei civile pe catolici de ereticii care se refugiaseră în biserica Beziers, se spune că nunţiul papal ar fi spus: “Ucideţi-i pe toţi, Dumnezeu va şti care sunt ai Lui!” Da, persecuţia nu este un lucru rău deoarece este nemiloasă, ci este nemiloasă pentru că este atât rea cât şi oarbă.
Isus nu a spus că persecuţia este binecuvântată, ci că ucenicii Săi sunt binecuvântaţi atunci când sunt persecutaţi. De ce? Deoarece persecuţia poate fi o pecete a adevăratei religii. Ea face deosebirea între persoana fără caracter şi credinciosul neclintit. În al doilea rând, persoana persecutată poate creşte în evlavie, credinţă în Dumnezeu şi curăţie de caracter (Vezi Mărturii Vol.9, p.228). Persecuţia poate de asemenea conduce la unitate şi recâştigarea celor apostaziaţi. Dar nu este recomandabil să speculăm referitor la ideea că persecuţia va trezi biserica, ci să mulţumim lui Dumnezeu pentru libertatea pe care o avem, să trăim credinţa şi să dăm mărturie cu toată puterea.
La urma urmei, efectul de separare şi împrăştiere al persecuţiei, închisorii şi exilului poate ajuta la răspândirea Evangheliei. Aşa s-a întâmplat în zilele lui Pavel, la fel s-a întâmplat în Rusia acum mai bine de o sută de ani şi se întâmplă chiar acum în Sri Lanka. Pavel se bucura că Evanghelia se răspândea datorită faptului că era în închisoare. Mulţi alţii au împărtăşit aceeaşi binecuvântare.
Aceasta nu înseamnă că noi trebuie să căutăm să ne atragem sau să tolerăm în vreun persecuţia, căci ea este prin natura sa un lucru rău. Dimpotrivă, noi trebuie să facem tot ce putem pentru a o limita, ştiind că, la fel ca boala, ea poate veni dintr-odată. Unii oameni, care suferă de un complex al persecuţiei, se expun fără motiv, ba chiar invită persecuţia; Hristos nu a procedat astfel. Au circulat o mulţime de zvonuri false despre apropiata persecuţie din cauza legii duminicale. Isus ne-a avertizat cu privire la îngrijorările nesănătoase legate de evenimentele viitoare, spunând: “Ajunge zilei necazul ei” (Mat. 6:34), invitându-ne să nu transferăm în prezent problemele escatologice ale viitorului.
Trebuie să ne opunem persecuţiei datorită adevărului şi pentru a termina evanghelizarea lumii întregi. Făgăduinţa ce se găseşte în Fericiri este că binecuvântarea, adică fericirea, există acum, iar în viitor un mare torent de fericire ne va inunda, căci mare este răsplata în ceruri.
NOTA:
Aceaasta întrebare și răspunsul aferent este preluat din cartea „101 Intrebări pe care și le pun adventiștii” scrisă de John Graz și Bart Beach. Întrebările din această carte sunt reale, trimise de către membri ai Bisericii. Cu toate acestea, răspunsurile nu se consideră a fi replici oficiale.
John Graz şi Bert Beach nu au pretenţia de a oferi soluţii infailibile sau de a reprezenta ultimul cuvânt. Însă, având în vedere experienţa bogată în cadrul denominaţiunii, pe cea de conducători şi educaţia lor, ei au oferit răspunsuri bine gândite şi interesante la multe întrebări şi probleme propuse.
Sursa: www.adventist.ro