Everestul profetiilor mesianice„Isus a venit pe acest pământ ca să împlinească cea mai măreaţă lucrare ce poate fi îndeplinită între oameni. (Ellen G. White, Căminul Adventist, 133)”
INTRODUCERE
A. Muntele Everest ce aparţine lanţului muntos Himalaya, are o altitudine de 8.848m; este cel mai înalt vârf de pe pământ. Tot astfel, Isaia 53 este cea mai înaltă descoperire profetică referitoare la suferinţa lui Mesia.
1. Nici un alt pasaj biblic nu prezintă într-o lumină mai clară natura ispăşitoare a lui Hristos şi caracterul morţii Sale. După prezentarea naturii ispăşitoare, este relatată suferinţa lui Lui.
2. Cu toate că a fost scrisă în secolul VII. î.Hr., ea pare să fi fost scrisă ieri. Charles Spurgeon, vestitul evanghelist, spunea „Ce capitol, o Biblie în miniatură, Evanghelia în esenţa ei!”
B. Capacitatea de a inspira cititorul şi puterea acestui capitol de a mişca inimile sunt nemăsurate.
Ellen G. White spune că Satana a studiat dinadins profeţiile lui Isaia şi alte profeţii cu referire la Mesia. Profeţiile au trezit în el frică şi nelinişte, şi s-a decis să-i aducă pe oameni într-o stare de confuzie, orbindu-i, astfel încât aceştia să nu mai găsească nici o relevanţă în ele. În mare parte el a avut succes cu acest plan şi încă încearcă să ne ţină departe de înţelegerea sacrificiului făcut de Isus pentru noi, căutând să ne împiedice să-I oferim dragostea noastră. De asemenea Ellen White afirmă că ar trebui „să ne lăsăm imaginaţia să cuprindă fiecare scenă” din viaţa lui Isus, în mod special pe cele de la sfârşitul vieţii Sale. „Acest capitol ar trebui studiat. El îl prezintă pe Hristos ca fiind Mielul lui Dumnezeu […] Întregul capitol ar trebui să fie memorat.” (Ellen G. White, Comentarii Biblice AZŞ, p. 1147).
ISUS PREVESTIT (ISAIA 53:1-3)
A. O plantă este susţinută de rădăcina ei. Când un copac este tăiat de la rădăcină, o plantă firavă creşte şi înfloreşte din rădăcina ce pare lipsită de viaţă.
1. Apocalipsa 22:16 spune că Isus este „rădăcina şi sămânţa”. Rădăcina ne vorbeşte despre divinitatea Lui; sămânţa ne vorbeşte despre umanitatea Sa.
2. Simbolul folosit de Isaia, „Lăstar”, vorbeşte despre pruncul din Betleem. Cuvântul s-a făcut trup. S-a făcut asemenea nouă.
B.”Pământ uscat.” Nu era nici viaţă nici bucurie; cu toate acestea rădăcina se afla acolo. Orice agricultor ştie că nu este normal ca un lăstar să apară în pământ uscat. Legile naturii cer să existe umezeală în pământ pentru ca încolţirea să poată avea loc.
1. Robul Domnului urma să aibă o origine la fel de ciudată precum acest „pământ uscat.”
2. Din punct de vedere uman, această ultimă comparaţie se potriveşte foarte bine: „Care persoana faimoasă s-a născut într-un staul? Cine dintre vestiţii bărbaţi ai acestui Pământ a muncit din greu ca să influenţeze pe ceilalţi doar prin integritatea, caracterul, şi virtutea proprie?”
ISUS A LUAT LOCUL NOSTRU (ISAIA 53:4-6)
A. În Isaia 53, este evidenţiată de 11 ori natura ispăşitoare a suferinţei lui Hristos:
1. suferinţele noastre le-a purtat
2. durerile noastre le-a luat asupra Lui
3. pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit
4. străpuns pentru păcatele noastre
5. zdrobit pentru fărădelegile noastre
6. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El
7. prin rănile Lui suntem tămăduiţi
8. Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor
9. El fusese şters de pe pământul celor vii
10. lovit de moarte pentru păcatele poporului
11. va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor
B. Suferinţa a fost înlocuitoare, de bună voie, în ascultare de Tatăl, pentru noi toţi, şi pentru a ne îndemna la o cercetare de sine.
1. Isus a luat asupra lui suferinţele şi vina noastră, împreună cu consecinţele lor. Prin moartea lui Hristos au fost păstrate atât mila cât şi dreptatea.
2. A suferit în locul nostru. „Pentru tine Fiul lui Dumnezeu a consimţit să poarte această povară a vinovăţiei; […] El, Purtătorul de păcat, a îndurat mânia judecăţii divine şi, pentru tine, S-a făcut păcat.” (Ellen G. White, Hristos Lumina Lumii, 755. 756). Vinovăţia fiecărui urmaş al lui Adam apăsa asupra inimii Sale. (Ibid., 753).
ISUS A ÎMPLINIT SCRIPTURILE (ISAIA 53: 7-9)
A. Isaia îl prezintă pe Isus ca fiind ascultător până la moarte.
1. Termenul „ca un miel” scoate în evidenţă supunerea celui condamnat. El nu s-a împotrivit şi nici nu s-a apărat. Tăcerea a fost dovada cea mai puternică a supunerii sale totale şi necondiţionate.
2. El s-a golit pe Sine de propria dumnezeire. (Filipeni 2:6-8; 2 Cor 5:21).
B. Isus a împlinit profeţiile referitoare la Sine:
1. A suferit pentru alţii (Matei 26:28)
2. Tăcerea în faţa celor care Îl condamnau (Matei 26: 63; 27:12-14).
3. A fost pus laolaltă cu cei nelegiuiţi (Marcu 15:27, 28)
4. A mijlocit pentru cei nelegiuiţi (Luca 23:34)
5. S-a jertfit până la moarte
ISUS ŞI ROADELE LUCRĂRII SALE (ISAIA 53:10-12)
A. Lupta dusă pentru eliberarea celor pe care Satan îi ţinea captivi a fost teribilă. În timp ce Satan căuta să se înalţe pe sine ca să fie asemenea lui Dumnezeu, Isus s-a dezbrăcat pe Sine de tot şi S-a umilit.
1. În ciuda umilirii teribile pe care a suferit-o, El a propăşit.
2. Văzând roadele muncii Sale în convertirea popoarelor, El s-a simţit răsplătit pe deplin pentru agonia pe care a suferit-o.
3. Hristos Însuşi Şi-a văzut propria crucificare ca o împlinire a acestei profeţii (vezi Luca 23:37).
B. Cât de mare este preţul unui om înaintea lui Dumnezeu! În ce va găsi plăcere Mesia? Se va bucura să vadă deplinătatea gloriei ce vine de la Tatăl. Tresaltă de bucurie văzând nenumăratele milioane de oameni care Îl caută cu o credinţă sinceră şi devin făpturi noi.
CONCLUZIE
Văzând că Domnului i-a făcut plăcere să ne salveze, haideţi să-I fim recunoscători acceptând mântuirea pe care ne-o oferă azi.
Sursa: http://resursepredici.blogspot.com
