Evolutionism la amvonEvoluționismul este ipoteza că formele de viață superioare, în vârful cărora este omul, sunt dezvoltări din unele inferioare. Mai întâi a apărut accidental o moleculă vie din materie anorganică. După multă vreme această ființă minusculă a căpătat în genele ei niște proprietăți pe care nu le avusese de la început. Ea a transmis aceste proprietății, urmașului ei imediat. Istoria aceasta s-a repetat în cursul multor milioane de ani. Ca rezultat avem în față omul de azi. Acest om poate fi unul inteligent, educat, talentat – un om de știință sau un artist. În ultima versiune, el poate fi un pastor, un preot creștin sau un imam musulman. Sau, cel puțin așa se prezintă unii din aceștia.
La 12 Februarie s-au împlinit 200 de ani de nașterea lui Chales Darwin, teoreticianul evoluționismului.În 2006, Michael Zimmerman, Decanul Colegiului de Arte Liberale și Știință de la Unversitatea Butler din Indianapolis a inițiat Săptămâna Evoluției. Aceasta a fost făcută o ocazie de celebrare și de publicare de materiale care să susțină filozofia rspectivă.
Ce atrage atenția însă este faptul că sute de biserici, mai exact 974, s-au alăturat acestei sărbătoriri. Predicile, lecțiile de la Școala de Duminică, chiar și dansurile au fost încadrate în tema evoluționismului.
Mirarea provine de acolo că, prin definiție, evoluționiștii sunt atei. Ei neagă nu numai raportul biblic al creațiunii, dar chiar și existența lui Dumnezeu. Apariția unor comunitați creștine care să afirme deschis credința lor în evoluționism ,în acelaș timp cu credința în Dumnezeu, este un fenomen relativ recent.
Defunctul papă Ioan Paulal II-lea încuraja aceasta ideie, cu câțiva ani în urmă. Rev. William L. Rhines Jr. de la Biserica din Wilmington, Delaware, după zeci de ani de slujbă la amvon, declară acum că această credință în Dumnezeu, Creatorul, a mângâiat și a dat speranță la generații de închinători negri ca să treacă peste înjosirile rasismului. Dar acum, zice el, noi facem parte din clasa de mijloc, chiar din nivelul ei de sus și este cazul să cântărim aceste teme eterne. El încurajează o discuție despre aceasta la Biserica Metodistă Ezion-Mt .Carmel.
Una din cele mai vechi biserici negre din Statele Unite este The First African Baptist Church din Savannah, Georgia. Rev. Thurmond Tillman nu se opune evoluției, dar crede că negrii au alte subiecte mai urgente de discutat, cum ar fi cele sociale: “Trebuie să ne preocupe unirea lumii, nu dezbinarea pe tema originii”. Relația personală cu Dumnezeu vine în primul rând, susține Tillman. Și testul acestei relații este relația unii cu alții.
“Trebuie să-i dăm lui Dumnezeu mult mai mult credit decât o facem acum, cum ar fi beneficiul îndoielii, care să includă evoluția”, zice Mike Ghouse, președintele Congresului Mondial Mahomedan, cu sediul în Dallas, Texas, care a sărbătorit anul acesta pentru prima dată Săptămâna Evoluției.
Zimmerman, conducătorul Săptămânii Evoluției anunță că aproape o mie de biserici din diferite denominațiuni creștine în Statele Unite s-au declarat pe față în favoarea evoluționismului. Pastorii și preoții lor propovăduiesc un posibil acord între această teorie și Biblie. Fără să intrăm în discutarea argumentelor respectivilor, să observăm câteva trăsături particulare ale acestei mișcări.
Mai de mult, au apărut pe scenă preoți, pastori si profesori de seminar teologic care au tagaduit unele din adevărurile de bază ale Evangheliei, cum ar fi creațiunea, potopul universal, învierea Domnului Hristos, sau a doua Lui venire. Am aflat că toți cei patru profesori de Limbă Ebraică Biblică din Israel sunt atei. Nu ne vom ocupa de acest fel de necredință.
Ne interesează acum poziția celor care afirmă credința că Dumnezeu a creat la început, cândva în trecutul îndepărtat lumea, dar că zilele săptămânii din Geneza 1 s-ar putea să fi fost totuna cu erele geologice susținute de teoria evoluției, eventual milioane de ani.
Cei care iau această poziție ar putea să ia în considerație următoarele observații:
Raportul creațiunii din Geneza nu are intenția să explice CUM a fost creată lumea, ci să afirme de la bun început CINE merită creditul pentru aducerea ei la existență.
Motivația acestei rețineri este asociată necesar cu incapacitatea omului de a înțelege acest subiect. Fie că este vorba de limitele intelectuale ale omului, fie că intră în discuție păcatul cu efectele lui distrugătore, mai curând amândouă acestea justifică lipsa unei explicații mai detaliate a acestei lucrări a lui Dumnezeu.
Dar aceasta duce și la o altă concluzie. Ca să comunice cu omul, mai ales în starea lui decăzută, Dumnezeu a trebuit să coboare nivelul expresiei Lui. Cum facem noi înșine cu copiii noștri. Coborâm răspunsurile noastre la nivelul înțelegerii lor. Să observăm aceasta în relațiile cu semenii noștri. Există limbi mai dezvoltate și unele mai puțin cuprinzătoare. Dicționarul explicativ al limbii române (ediția 1998) conține 80.000 de cuvinte. Dicționarul Enciclopedic al Limbii Engleze (Webster’s Encyclopedic Unabridged Dictionary, 1989) are peste un sfert de milion de cuvinte.
Observația de bază că Dumnezeu S-a coborât la nivelul de înțelegere al omului în revelația Sa duce inevitabil la următoarea concluzie: suntem în siguranță câtă vreme rămânem la Cuvântul revelat. Ne dăm seama că, dincolo de expresia biblică, este mai mult, dar speculațiile noastre pot fi riscante. Deoarece consecințele pot fi veșnice. Niciun om inteligent nu-și va lua acest risc. Strict la obiect: “Astfel a fost o seară și apoi a fost o dimineață; aceasta a fost ziua întâi” (Geneza 1,5) înseamnă pentru toți locuitorii pământului o zi de 24 de ore. Unde Biblia tace, tăcem și noi.
Următoarea observație pare de aseemenea pertinentă. Cei care nu preferă să admită sensul literal al primelor unsprezece capitole din Geneza urmează să aibă probleme și cu restul Bibliei. “Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului și toată oștirea lor prin suflarea gurii Lui…. Căcă El zice și se face, poruncește și ce pruncește ia ființa” (Psalmul 33,6.8). Aceasta este una din mai multe alte declarații care spun același lucru.
O congregație poate rămâne mahomedană dacă nu crede în inspirația divină a Bibliei, dar o biserică se poate numi creștină doar dacă Il urmează pe Domnul Hristos. El Si-a clădit predicile și intreaga doctrina pe citarea respectoasă, de zeci de ori, a Scripturii, începând cu raportul creațiunii (Matei 19,8). Într–o parabolă, El ii lasă fără speranță pe cei care nu ascultă pe Moise și pe prooroci (Luca 18,31).
Structural și cronologic, evoluționismul a fost asociat cu necredința în Dumnezeu. Când a devenit o modă în lumea științifică, a apărut în public și încercarea de a pune de acord teoria evoluției cu raportul creațiunii biblice.
Această încercare are o justificare teoretică. Este greu, de fapt imposibil, de tăgăduit existența unor legi inteligente în universul din jur. Încercarea aceasta are și o singură referire la Dumnezeu, Creatorul. Se spune că ar fi posibil ca zilele creațiunii din Geneza 1 să fi fost perioade foarte lungi de dezvoltare evolutivă. Din punctul acesta mai departe încep probleme de nerezolvat, atât pentru atei, cât și pentru credincioși. Ultima expunere a acestei încercări o reprezintă biserici întregi care afirmă că au găsit formula de împăcare.
La anvoane adventiste ?
Am întâlnit biserici catolice, evanghelice și musulmane care sunt de acord cu teoria evoluției. Inevitabil tentația aceasta poate să apară și la adventiști. Studenți și intelectuali din rândurile adventiștilor sunt confruntați cu întrebări grele. Moda din lumea științifică îi asaltează și pe ei. Dorința de acceptare între literați poate deveni o forță puternică la un moment dat. Unii, aparent puțini la număr, au și cedat sub presiune. Totuși, adventiștii au un avantaj extraordinar, unic, de protecție contra necredinței în creațiunea lui Dumnezeu. Acesta este Sabatul, ziua de odihnă săptămânală.
Motivația poruncii care comandă păzirea zilei a șaptea este tocmai amintirea perpetuă a creațiunii. Zice porunca: “Adu-ți aminte de ziua de odihnă ca s-o sfințești. Șase zile să lucrezi și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău …Căci în șase zile a făcut Domnul cerul și pământul, marea și tot ce este în ea, iar în ziua a șaptea S-a odihnit. De acea a binecuvântat Dumnezeu ziua a șaptea și a sfințit-o” (Exodul 20,8-11).
Salut ca inspirată de Dumnezeu ideea că dacă Sabatul ar fi fost ținut totdeauna (cum a rânduit Dumnezeu, nu cum îl țineau iudeii), nu ar fi fost pe lume niciun necredincios și niciun ateu. Aici este momentul să observăm că săptămâna, ca unitate de timp, nu are nicio justificare științifică. Ziua corespunde cu o mișcare a planetei Pământ în jurul axei ei. Anul corespunde cu o mișcare completă a Pământului în jurul soarelui și așa mai departe. Orice elev de școală elementară știe aceasta. Pentru săptămână nu există o explicație astronomică. Singura sursă posibilă a săptămânii este raportul creațiunii lui Dumnezeu.
Este adevărat că nu putem explica zilele de douăzeci și patru de ore dinainte de ziua a patra din săptămâna creațiunii. Cum a putut fi o seară și o dimineață înainte de crearea soarelui?
Dar aceasta nu este singura întrebare. Nu înțelegem nimic din procesul creațiunii, ci îl acceptăm prin credință. Chiar dacă nu suntem dispuși să credem, nu avem altă soluție. Îl înlocuim cu niște speculații nesusținute cu absolut nicio dovadă. Putem sugera, de exemplu, că sunt și alte surse de lumină în univers, afară de soarele din sistemul nostru, surse posibil de folosit temporar, etc. Dar singurul argument rămâne credința în Dumnezeu, Creatorul.
Adventiștii de ziua a șaptea sunt mai protejați contra evoluționismului ateu de către ziua de odihnă creată de Dumnezeu. Rețineți că ziua de odihnă pusă de oameni în locul Sabatului, nu mai face nicio referire la creațiunea lui Dumnezeu.
O lege duminicală.
Tema unei sau unor legi care să impună respectarea duminicii, apare ca derivată necesar din punerea în discuție a Sabatului ca protecție contra evoluționismului.Este comună adventiștilor credința că marea luptă între bine și rău va culmina printr-o dezbatere privind ziua de odihnă. Specific, tema va fi închinarea, sau plecarea în fața autorității lui Dumnezeu, în contrast cu plecarea în fața autorității omenești. Detaliul la care mă refer este această credință că o lege extrem de dură va cere oamenilor să sfințească duminica.
Nu văd vreo problemă cu darea unei legi duminicale. Un timp de criză poate justifica legi care să dicteze oamenilor când să muncească și când au voie să se odihnească. Totuși, pentru o posibilă dificultate de a plasa o discuție pe tema zilei de odihnă în context contemporan, sugerez următoarele: Este posibil ca această mare discuție finală să aibă ca titlu evoluționismul. Credința în Dumnezeu, Creatorul, și credincioșia față de Sabatul Lui sunt inseparabile. Nimeni nu poate abandona pe una și rămâne cu cealaltă, decât în perioada de ignoranță.
Titus Cazan
Sursa: www.tituscazan.com
