Experiente ale rugaciunii la Montreal ( II )

Experiente ale rugaciunii la Montreal
Partea II
Intr-o zi de miercuri, un frate de la biserica engleza, ne-a rugat sa mijlocim in rugaciune pentru o doamna neadventista, Gail. Aceasta devenise oarba. A trebuit sa inceteze serviciul, nu mai putea sa conduca masina, sa gateasca sau sa ingrijeasca de cei doi copilasi.   Si-a chemat mama sa stea cu ea, fiindca nu mai putea sa faca nimic. Copiii o luau de mana si o conduceau prin casa.
A vizitat 10 doctori ca sa o ajute sa-si recapete vederea, insa nici unul nu a putut sa faca nimic pentru ea. N-au putut nici macar sa stabileasca un diagnostic. Printre cei 10 doctori se afla si cel mai competent doctor din Montreal. A mers de cateva ori la sectia de urgenta a unui spital din Montreal, insa nici un rezultat.
Ne-am rugat pentru Gail 2 luni si jumatate. Intr-o zi de Sabat, in timp ce vorbeam despre rezultatele uimitoare ca raspuns al rugaciunilor inaltate, tanarul care ceruse sa mijlocim pentru Gail, se ridica in picioare si ne da uimitoarea veste ca tanara femeie a inceput sa vada cu cateva zile in urma, pana cand si-a recapatat vederea complet. I-am multumit lui Dumnezeu pentru acest raspuns incredibil si, cu lacrimi in ochi, ne-am consacrat din nou Creatorului Universului.
Doua saptamani dupa acest eveniment, vine cineva la mine, inainte sa incep sa predic de la 11-12, si-mi spune ca Gail este in sala, vizitand biserica noastra. Era impreuna cu toata familia ei. Am invitat-o sa ne povesteasca experienta vindecarii. Toata adunarea plangea. Era ceva miscator. A fost cea mai puternica marturie pe care am auzit-o vreodata. Am continuat sa ne rugam ca Dumnezeu s-o vindece si spiritual si sa-l cunoasca pe Dumnezeul care a vindecat-o si sa-L accepte in viata ei. La sfarsitul lui Decembrie 2005 Gail s-a botezat intr-una din bisericile franceze din Montreal.
In vara lui 2005 am primit o cerere din partea unei tinere engleze, adventiste, ca sa ma rog pentru ea. Mi-a cerut sa mijlocesc personal pentru ea si sa nu o trec pe lista de rugaciune publica. A dorit ca sa nu stie nimeni despre problema ei. Din acelasi motiv, nu va voi spune numele ei. Motivul pentru care m-a rugat sa mijlocesc inaintea lui Dumnezeu era ca avea cosmaruri noaptea. Nu putea sa doarma. Se trezea in mijlocul noptii ingrozita. M-a rugat sa pun inaintea lui Dumnezeu problema ei. Am inceput sa ma rog zilnic ca Dumnezeu sa-i inlature pe ingerii cei rai din viata ei si s-o lase in pace, sa aiba somnul linistit.
Ma intalnesc peste aproximativ trei luni cu ea, la o reuniune cu slujbasii tuturor comunitatilor din Montreal. Imi spune cu bucurie in glas ca visurile urate care au ingrozit-o atata timp au disparut complet si ca, in sfarsit, poate dormi bine noaptea. I-am multumit lui Dumnezeu in gand si apoi in camaruta mea, acasa, preamarind numele Lui cel mare si consacrandu-ma din nou inaintea prezentei Sale atotputernice.
In iunie 2005 am primit o cerere ca sa ne rugam pentru o fetita, Claudia, de origine franceza, pentru vindecare. Bunica ei este adventista, insa fetita si parintii sunt catolici. La data aceea Claudia avea 5 ani si jumatate. Fetita se nascuse paralizata de maini si de picioare. Parintii ei au incercat orice posibilitate ca sa imbunatateasca starea sanatatii ei, insa progresele au fost nesemnificative.
Am inceput sa ne rugam zilnic pentru ca Dumnezeu sa faca o minune in viata acestei fetite.Dupa 3-4 luni a inceput sa-si miste picioarele si mainile. In timp ce continuam sa ne rugam Dumnezeu continua sa faca minuni in viata Claudiei. Dupa inca aproximativ doua luni a inceput sa mearga greu, inconjurata de un suport, pentru a-si putea tine echilibrul.
In Ianuarie 2006, bunica fetitei a venit la ora de rugaciune de miercuri seara si ne-a spus ca nepotica ei i-a cerut sa intinda mana. Fetita s-a ridicat din scaunelul ei, a atins mana bunicii si a facut 10 pasi prin camera, sprijinindu-se doar putin de mana ei. Avea lacrimi in ochi cand povestea si ne-a rugat sa continuam sa ne rugam, pentru ca Dumnezeu a facut mari minuni in viata Claudiei in cele 8 luni de cand am inceput sa ne rugam. In mai 2006 bunica fetitei ne-a spus ca, Claudia se deplaseaza singura fara ajutorul cuiva.
I-am multumit cu totii lui Dumnezeu pentru modul cum ne-a raspuns la rugaciunile inaltate si I-am promis credinciosie pentru tot restul vietii noastre.
Adrian Golea
Sursa: www.intercer.net