Fantasticii lilieci

Fantasticii lilieci

Fascinanţii lilieci fac parte din ordinul Chiroptera. În numar, ei întrec chiar şi rozătoarele. Este nedrept faptul că liliecii au un asemenea renume negativ şi că le sunt asociate atîtea superstiţii. Dimpotrivă: dacă nu exista polenizarea lor, se putea să nu avem lemnul de balsa, bananele, pătlagina, sau piersicile. Liliecii sunt mult mai eficienţi în capturarea insectelor decît sunt metodele folosite de oameni. Într-adevăr, un liliac gri poate elimina pînă la 8.000 de insecte pe noapte – un motiv în plus pentru a tolera cuiburile de lilieci.
De unde au apărut ei? „Toţi liliecii din ziua de azi se trag dintr-un strămoş comun care putea zbura” [1] – spune evoluţionismul. Dar în ceea ce priveşte dovezile, această declaraţie – şi cele înrudite – este rezultatul unei simple presupuneri. Aceeaşi sursă admite că „Genealogia [adică strămoşii evolutivi] liliecilor este o problemă întunecoasă, totuşi, şi a inspirat cîteva idei destul de exotice” [2] şi „liliecii prezintă una din enigmele supreme ale evoluţiei” [3].
De notat că ştiinţa secularizată nu poate oferi un răspuns privind originile liliecilor şi prin urmare imaginaţia cuiva trebuia să umple golul: „poţi construi tot felul de scenarii plauzibile despre felul în care au apărut liliecii” [4]. Oricum ar fi, evoluţioniştii continuă să susţină că liliecii au evoluat din mamifere mici şi ne-zburătoare, chiar dacă „Nu sunt cunoscute stadii intermediare între lilieci şi insectivore” [5].
Savanţii creaţionişti susţin că Dumnezeu a creat liliecii şi că ei sunt mărturii ale mîinilor Sale creatoare (vezi şi Romani 1: 20). Una dintre caracteristicile special construite ale liliecilor este uimitorul lor sonar: ei trimit sunete de mare frecvenţă şi localizează obstacolele din apropiere în funcţie de unda sonoră care se reflectă din acestea. Liliecii trimit impulsul cu frecvenţa de 100.000 Hz (cicluri pe secundă), frecvenţă care, în doar o fracţiune de secundă, poate scădea pînă la 30.000 de Hz (prin comparaţie, limita superioară a auzului uman este de 20.000 Hz). Liliecii s-ar putea asurzi cu uşurinţă dacă nu ar avea un muşchi special pe care Creatorul l-a plasat în urechea lor medie. Acesta se contractă rapid pentru a „îngheţa” osul asociat cu auzirea în timp ce impulsul este trimis – dar se relaxează tocmai la timp pentru a primi ecourile impulsurilor anterioare.
Cît de eficient este sonarul? Se prea poate ca liliecii să „simtă” mintal cu impulsurile lor ultrasonice la fel cum noi putem vedea cu proprii ochi! [6]. În loc să recunoască această complexitate ca provenind prin mîna Creatorului, secularii îl dezbracă pe Dumnezeu de măreţie, spunînd că „Impulsurile cu frecvenţa modulată par a fi evoluat în capacitatea de ecolocaţie a liliecilor, o gamă largă de frecvenţe fiind potrivite pentru descrierea ţintei şi măsurarea corectă a distanţei” [7] (subl. noastră). Creaţioniştii ar spune: „Dumnezeu a creat capacitatea liliecilor de a produce impulsuri cu frecvenţa modulată pentru că o gamă largă de frecvenţe le face potrivite pentru descrierea ţintei şi măsurarea corectă a distanţelor”.
Frank Sherwin
Bibliografie
1. Discover, November, 1998, p. 114.
2. Ibid., p. 114.
3. Ibid., p. 112.
4. Ibid., p. 114.
5. Colbert, Evolution of the Vertebrates, 2001, p. 333.
6. Hickman, Roberts & Larson, Zoology, W.C. Brown, 1997, p. 611.
7. Simmons & Young, Nerve Cells & Animal Behaviour, Cambridge U. Press, 1999, pp. 144?45.
Sursa articolului: Acts & Facts Vol. 30 nr. 10 Oct. 2003. Traducere de Paul Cocei
Sursa: www.creationism.info.ro