Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

Pe aceeasi tema, in, “E-fervescentia”

Scris la: 15 aprilie 2009

Pe aceeasi tema, in „E‑fervescentia

E-fervescentia este un forum de dialog pe internet, pe teme de religie si viata, la adresa  http://www.adventist.ro/Efervescentia/index.php .  Cele peste 600 de interventii FL  pot fi urmarite acolo sub nickname Anduraru.   

Ruben, 1 Oct. 2002: „Pana vor trece 2300 de zile si sanctuarul va fi curatit (Dan 8:14)”

Dragi frati, de curand am inceput sa reexaminez temelia noastra ca biserica: doctrina sanctuarului. Si am luat verset cu verset capitolul 8 din Daniel. Sunt de acord cu teoria millerita a cornului mic, cu identificarea lui cu Roma pagana si apoi cu cea papala. Am inteles ca sanctuarul si slujbele lui au fost pangarite de Papalitate si ca, prin urmare, era nevoie de curatire.

Dar am doua intrebari la care vreau sa gasesc raspuns.

De cand incep cele 2300 de seri si dimineti? Raspunsul pionerilor cu cele 70 de saptamani nu ma satisface. Chiar daca cele 70 de saptamani au fost „taiate” din perioada mai lunga, aceasta nu implica faptul ca au fost taiate dela inceputul ei. Tot asa de bine puteau sa fie in mijlocul celor 2300 de zile, sau la sfarsitul lor.

Sanctuarul trebuia curatit de intinaciunile facute de cornul mic. Cred ca acesta este primul sens al versetului. Ce legatura are aceasta curatire cu cea prefigurata de Yom Kippur?

As vrea, daca se poate, argumente exclusiv din Biblie si istorie, pentru ca Ellen White spune ca Domnul doreste sa aiba un popor care sasi sustina crezurile numai si numai pe baza Bibliei.

Nu pun aceste intrebari ca sa „incui” lumea, dar as vrea un raspuns care sa fundamenteze in mintea mea baza adventismului.

Ruben, 24 Ian. 2003

Somn usor in continuare fratilor…

Anduraru, 26 Ian. 2003

Draga Ruben, nu cred ca este vorba de indiferenta e‑fratilor fata de acest subiect, ci de o perioada de scadere a e‑fervescentei. [...]

Referitor la dubiile tale despre decuparea perioadei de 70 de saptamani din cele 2300 zile – daca sunt taiate de la inceput sau din alta parte a acelui lung timp apocaliptic – vreau sa‑ti spun:

1. indoielile tale sunt absolut originale; nimeni nu si‑a pus vreodata problema aceasta. Daca era ceva neobisnuit in legatura cu locul de unde s‑au decupat cele 70 de saptamani, ingerul ar fi precizat, pana la urma; fiindca fara acea informatie n‑ar fi avut cum sa dezlege taina aceasta credinciosii din timpul sfarsitului, asa cum a promis Domnul in Daniel 12.

2. Daca nu esti sigur ca timpul are un singur sens si ca, de exemplu, nimeni nu decupeaza un val de stofa decat de la capatul desfacut, ai putea sa ne spui si noua de unde crezi tu ca a fost taiata perioada celor 70 de saptamani !? Ma poti lamuri si pe mine, cum putea fi decupata aceasta perioada, incepand cu sfarsitul ei, de exemplu ?

3. ingerul ii spune profetului ca cele 70 de saptamani sunt destinate iudeilor. Daca perioada de 70 saptamani (destinata iudeilor, Ierusalimului si Templului) este extrasa din mijlocul (/ din cursul) duratei de 2300 zile, inseamna ca bucata de timp ramasa de la inceputul (nedeterminat!) al celor 2300 zile si pana la inceputul celor 70 saptamani (decretul de restaurare civila) nu este destinata iudeilor. Astfel ne pomenim cu aberatia ca, inainte de anul 457 i.e.n. a fost o perioada nedeterminata in care Dumnezeu ar fi avut un alt popor ales in locul lui Israel…

4. Daca perioada de 70 de saptamani este masurata din orice alt punct al celor 2300 de zile decat de la inceput, atunci nu exista nici o diferenta daca este din al doilea sfert, din al treilea, sau de la celalalt capat; chiar ideea de decupare / „taiere” si alocare isi pierde orice sens, fiindca aceasta nu ar arata absolut deloc legatura cronologica cu perioada mai lunga si n‑ar aduce nici o informatie in plus. incearca sa experimentezi cumva schematic si comunica‑mi rezultatul.

in mod sincer, ma bucur ca te preocupi de profetiile lui Daniel. Sa fii iubit !

Ruben, 10 Feb. 2003

Draga e‑frate Anduraru, fiti putin mai ingaduitor cu cei nestiutori si mai putin initiati in profetie. Aveti dreptate cand spuneti ca nu avea cum sa fie taiata perioada, de la sfarsit…. Era o eroare de exprimare a mea… Oricum, nu cred ca timpul are doua sensuri si nici ca pamantul sta pe spatele elefantilor. Atata m‑am pricopsit si eu in ale „stiintei”. Si aveti dreptate cand spuneti ca nu prea se putea sa lase Domnul in negura data inceperii perioadei de 2300 zile.

Faptul ca o perioada anterioara celor 2300 zile s‑ar fi referit la alt popor, nu implica faptul ca Domnul nu avea popor deosebit, ci pur si simplu ca acea parte a profetiei nu se refera la Israel….

inca o intrebare: Ce legatura are curatirea sanctuarului, in urma faptelor cornului – care arunca adevarul la pamant –, cu Ziua Ispasirii?

Domnul sa va binecuvinteze!  (Sfat: Sa mai lucrati putin la felul de corectare a erorilor altora).

Anduraru, 23 Feb. 2003

Draga Ruben, n‑am dorit sa te supar. Daca am „reusit”, totusi, a fost partial din cauza neatentiei mele si partial fin cauza hipersensibilitatii tale (in fine, si asta este o calitate, dar care adesea ne face nefericiti!).

„Razbunarea” Sanctuarului din Daniel 8:13‑14 are legatura cu orice pasaj biblic care se refera la evenimentele finale, tocmai pentru ca sfarsitul celor 2300 zile se refera la un eveniment final. Chiar daca traducerea termenului ebraic prin „curatit” nu este cea mai fericita, acest triumf al Sanctuarului (caruia i se face dreptate in Daniel 8:14.25c‑26) este echivalent cu semnificatia finala a Zilei Ispasirii din Leviticul 16 si cu cele doua judecati executive de la incheierea judecatii investigative din Daniel 7.

Sa nu uitam ca in Daniel 8 avem un scenariu care ne trimite la Ziua Ispasirii: berbec, tap, Sanctuar, arderea de tot zilnica, faradelegea, „ostirea” (serviciul preotilor), „Capetenia Ostirii” (Marele Preot), si termenul ebraic môēd (timp fixat / sarbatoare calendaristica).

(Multumesc pentru sfat !!)

Eduard,  22 Feb. 2003, „Hotarate / taiate ?” 

Care este cuvintul ebraic tradus in Biblia romana[1] prin taiat ? Este acest inteles al cuvintului, cel mai comun? Alte versiuni ale Bibliei traduc cuvintul ebraic ca hotarit, ceea ce pare sa se potriveasca mai bine cu contextul: 70 de saptamini au fost hotarite pentru poporul tau. Contextul imediat nu indica o taiere „din”…, si nu propune din ce vor fi taiate cele 70 de saptamini. Ofera contextul o justificare pentru traducerea „taiate” ?

Anduraru,  23 Feb. 2003

Draga Eduard, participiul pasiv נחתך neHTak provine dintr‑o radacina verbala care nu se mai gaseste in VT si care poate fi de origine aramaica: חתך Hätak = a taia din, a decupa, a scurta. Acest radical se gaseste cu sensul amintit chiar si in alte limbi semito‑hamitice (akkadiana, araba, egipteana, etiopiana). Ebraica tarzie (talmudica) si ebraica moderna pastreaza inca acest sens de taiere, decupare; ba inca s‑au format si substantive din acest verb: e.g. חתיכה Hátika, felie, parte taiata.

Asa cum se intampla in diferite limbi cu radacinile care au sensul de taiere, retezare (e.g. lat. decido, fr. trancher), in evolutia limbii s‑a ajuns de la sensul concret, la un sens abstract derivat: a decide, a hotari. in Daniel 9 insa este greu de presupus ca acesta ar fi fost sensul intentionat, pentru urmatoarele motive:

1. Pastrarea sensului primar un timp atat de indelungat, arata ca pe vremea lui Daniel termenul avea numai acest sens primar.

2. Pentru „a hotari”, Daniel  foloseste alte verbe in cartea sa, inclusiv cele pe care le pune in gura lui Gabriel in capitolul 9: חרץ Härac si מנה mäna. Daca ingerul a ales acel unic נחתך neHTak a facut‑o cu un scop.

3. Raportarea la context este intotdeauna decisiva. Dar nu trebuie sa ne oprim la contextul imediat. Traducatorii nu pot vedea relatia cu profetia anterioara din capitolul 8, pentru ca in teologia bisericilor populare nu se obisnuieste aceasta. Traducatorul este adesea mai putin decat un exeget; prin urmare, mai putin decat un adevarat traducator.

Voi reveni daca va fi nevoie. Sa fii iubit !

Ebed‑melek , 24 Feb. 2003:

Eh, asa da, fratele meu de suferinta, gasesc de bine indreptarea dumitale in ce priveste contextul larg, si mutarea accentului de pe contextul imediat. Pesemne ca intre timp ai mai studiat cum vine problema.

Anduraru , 24 Feb. 2003

Etiopiene, ma bucur ca ai fost prompt, asa ca ai de la mine un bonus: te voi ajuta sa‑mi intelegi mai bine procedura. Nu ma voi vindeca niciodata de credinta in prioritatea contextului imediat. Stiu ca exista unele exceptii rare (cand analizezi un proverb din Proverbele, de exemplu), unde contextul proxim nu este decisiv; dar in Daniel 8:13‑14 nu este nimic exceptional ca procedura. Contextul imediat nu ne trimite la Leviticul 16 sau la Evrei 9:23, asa cum au crezut Parintii nostri. Eu am dorit sa arat insa ca, chiar daca nu se justifica apelul la Leviticul 16 in contextul imediat, totusi o hermeneutica sanatoasa permite si chiar cere sa apelam la toate pasajele cu continut escatologic, in care Dumnezeu pedepseste pe cei rai si ia apararea celor drepti si a tronului Sau. Acestea cuprind si Leviticul 16, dar mai aproape este Daniel 7:9‑14 et infra.

Apelul la contextul imediat (ceea ce ne reproseaza opozitia ca ignoram) este legitim si obligatoriu. Oricare ar fi evenimentul vizat in Daniel 8:14, el trebuie sa reprezinte un mod de a se face dreptate Sanctuarului, prin care faptele cornului sa se intoarca asupra capului lui.

Á propos de traducerea curatit, folosita de vechile versiuni biblice, este clar ca vine din Septuaginta (si Ieronim se orienteaza dupa Sptuaginta cand nu are o solutie ebraica). Avand in vedere ca nu toate cartile LXX au fost traduse in greaca in sec. III, ci mai intai Pentateucul, iar altele mult mai tarziu, se prea poate ca verbul καθαρiσθησεται, va fi curatit, din LXX la Daniel 8:14 sa fie o traducere interpretativa. Acest verb se foloseste foarte des in cartile Macabeilor, cu privire la curatirea Templului sub Iuda Macabeul, ba chiar se vede ca autorul este dependent de cartea lui Daniel. Sunt convins ca evreii au folosit aceasta expresie greceasca in sensul care circula, cu referire la curatirea Templului de semnele idolatriei (cf. 2 Cr 29:15‑18, 34:8), si nu se refereau la curatirea pacatelor, specifica zilei de Yom Kippur. Mai mult, daca Inspiratia ar fi dorit o referire directa la Leviticul 16, nu vad de ce n‑a calauzit pe profet sa aleaga termenul obisnuit, specific, pentru acea curatire (טהר †ähër), in loc de a alege un pasiv de la radicalul צדק cädaq (a fi drept), ciDDëq, hicDìq (a indreptati, a razbuna, a face dreptate).

Aceasta este o provocare a contextului imediat pe care trebuie s‑o rezolvam. Leviticul 16 poate avea legatura cu aceasta, dar trebuie mai intai demonstrat ca Ziua Ispasirii avea semnificatia de judecata finala. Aici ne impotmolim uneori in Epistola catre Evrei, unde autorul se pare ca o aplica la evenimentele mesianice contemporane lui. Dar cred ca Yom Kippur avea, ca si Pastele, o aplicatie dubla: una la Primul Advent, alta la Al Doilea Advent. De aceea, anumite ceremonii din Ziua Ispasirii se aplica la Prima Venire (jertfa, de exemplu), altele sunt in legatura cu A Doua Venire (punerea pacatelor pe capul lui Azazel si inlaturarea lor definitiva).

Autorul cartii Evrei nu este insa foarte clar intotdeauna, si am sentimentul ca nu urmareste o explicatie metodica a ritualului, ba inca face si greseli ca aceea din capitolul 9, unde spune ca altarul tamaierii era in Locul Preasfant. Este insa foarte interesant ca el se refera in carte la judecata divina, si acest aspect n‑a fost suficient studiat in legatura cu ritualul la care autorul se refera.

Sa fii iubit, dom’ profesor!

Eduard, 24 februarie 2003, Etimologie

Etimologia unui cuvint este importanta in studiul diacronic al sensului unui cuvint, dar numai contextul imediat clarifica intelesul cuvintului in fraza sau in paragraf si limiteaza ambiguitatea polisemica a cuvintului. Faptul ca in pasajul citat cuvintul ebraic este folosit ca de sine statator, fara referire la o sursa din care cele 70 de saptamani sunt taiate, este un argument in favoarea intelesului de hotarit si in defavoarea intelesului de taiat.

Beni, 25  februarie 2003, „Greseala” lui Pavel din Evrei 9.

[...] Am citit intr‑o carte a lui Samuel Schultz (Calatorie in Vechiul Testament) ca, dupa robia babiloniana, cand chivotul a „disparut” de la poporul Israel, ascuns intr‑o pestera necunoscuta (cf. Ellen White, in PK 453), cu ocazia refacerii Templului, pe locul chivotului a fost asezata o piatra, iar pe aceasta o cadelnita (sau o tamaietoare, cum spune traducerea lui Nitzulescu si altele).

Asa imi explic eu de ce Pavel pune tamaietoarea (tradusa incorect de Cornilescu prin „altarul pentru tamaie”) in Sfanta Sfintelor. Ma rog, e un punct de vedere si o ipoteza plauzibila pentru mine, cel putin pana acum. Daca ai acces la surse mai demne de incredere in legatura cu acest aspect, anunta‑ne.

Anduraru, 26 Feb. 2003

Draga Beni, [...] La chestia cu cadelnita s‑au mai gandit si altii. Din punct de vedere lingvistic ar fi acceptabil, pentru ca acelasi termen grecesc (θυμιατηριον, thümiatērion) se foloseste de vreo doua ori in LXX pentru cadelnita. Dar frumusetea cazului este ca autorul aseaza cadelnita asta impreuna cu chivotul acela de ziceai ca e disparut. Autorul epistolei il descrie ca si continand mai multe obiecte decat pe vremea lui Moise si Solomon (Ev 9:4, cf. 1 Rg 8:9, Ex 16:33, Num 17:10), iar in Sfanta nu mentioneaza tamaietorul (altarul tamaierii).

Exista o teorie care incearca sa rezolve neconcordanta (ca tamaietorul, desi asezat in Sfanta, functional ar fi apartinut Sfintei Sfintelor), dar este o solutie prea „subtila” ca sa fie adevarata. Autorul putea s‑o spuna mai clar. Pentru mine este mai simplu sa accept ca a gresit, fara sa‑mi zdruncine credinta in Biblie, fiindca eu nu cred in inspiratia verbala. Aceasta viziune teologica permite autorilor inspirati sa dea pe fata atat diferentele stilistice si culturale, precum si unele posibile erori in detalii (date secundare, adiacente), care nu afecteaza cu nimic mesajul. Ellen White a facut cateva greseli de acest gen. De ce n‑ar fi facut si Pavel, sau, poate, carturarul care i‑a notat predica? (Se sustine ca epistola nu are stilul lui Pavel, desi teologia si mesajul lui sunt prezente).

 Vezi totusi si 1 Regi 6:22, unde cronicarul regal pare sa spuna, de asemenea, ca altarul tamaierii apartinea Locului Preasfant: WTT rybiD>l;‑rv,a] x:Bez>Mih;‑lk\’w> wükol‑hammizBëSH ´ášer‑laDDübìr, unde rybiD>l; laDDübìr poate insemna „apartinand Sfintei Sfintelor (oracolului)” sau „spre (/langa) Sfanta Sfintelor”. in timp ce LXX, urmata de versiunile care traduc dupa ea, omit aceasta propozitie (e.g. NJB, FBJ), unele traduceri prefera ideea de apartenenta (NRS: that belonged to the inner sanctuary; LND: che apparteneva al luogo santissimo; NRV: che apparteneva al santuario), altele, de vecinatate (CNS: era inaintea Locului prea sfint; GNV: was before the oracle; IEP: ch\’ era dinanzi alla cella; NEG: qui était devant le sanctuaire; LBA: que estaba junto al santuario interior; KJV: that was by the oracle), altele subliniaza destinatia (TOB: destiné a la chambre sacrée), ori sunt la fel de ambigue ca in ebraica (VUO: altare oraculi; TNK: altar of the Shrine). Autorul epistolei catre Evrei poate sa fi fost influentat de aceasta rostire ambigua din 1 Rg 6:22; dar in greaca, in textul din Evrei, expresia nu mai este ambigua: se afirma ca Sfanta Sfintelor „avea” (e;cousa, échusa) un altar de aur, in acelasi fel in care spune ca chivotul „avea” (e;cousa) tablele marturiei, vasul cu mana si toiagul lui Aaron. Daca autorul a dorit sa exprime ideea de apartenenta, si nu de locatie, oricine poate recunoaste ca n‑a gasit forma cea mai simpla de a o spune, ca sa nu zicem ca a gresit complet in logica si exprimare.

Pentru  mine, important este ca pot accepta asemenea greseli la oamenii onesti si inspirati de care Dumnezeu s-a folosit, si cred ca bine ar fi sa le vedem si sa tragem concluziile corecte, decat sa dam explicatii penibile pe care nici noi sa nu le putem crede. Multe lucruri s-ar simplifica, daca s-ar renunta la mitul inspiratiei „totale” a Scripturii. Sa fii iubit!

Anduraru,  26 Feb. 2003, Lui Eduard

Eduardule, vaz ca‑ti umbla mintea… Sunt perfect de acord cu principiul ca sensul pragmatic al unui termen (guvernat de contextul imediat) este mai important decat cel etimologic. Dar am ceva de adaugat la ceea ce numesti contextul imediat:

Te gandesti, oare, numai la cuvintele exprimate de autor, sau si la ideea pe care o are in minte ? Si cam cat spatiu literar ocupa la tine contextul imediat?

Pentru intelegerea adevaratei situatii logice este nevoie sa analizezi adesea si aspectele psihologice ale discursului. Numai asa poti distinge intre un sens si altul, – de exemplu, intre sensul propriu si o ironie.

Si inca o intrebare: contextul istoric (imediat) poate avea precedenta, uneori, asupra contextului literar (imediat) ?

Contextul literar imediat al lui Daniel 9:24 este un continuum care incepe in capitolul 8:26 si se incheie in 9:23, si nu cuprinde doar cuvantul vecin cu neHTak. Acest pasaj ne deschide orizontul intelegerii contextului istoric, al situatiei psihologice concrete a lui Daniel.

De asemenea, trebuie sa‑ti mai amintesti ca ingerul urmarea sa transmita lui Daniel profetia care urma (9:24‑27), iar pentru explicarea celei din 8:14.16 doar sugera directia, doar punea acolo o cheie pe care s‑o gaseasca inteleptii din Daniel 12:4.9‑10.

Daca totusi Daniel (sau Gabriel, daca vrei!) a ales pe neHTak ca sa exprime ideea de hotarare, a fost o alegere nefericita, fiindca avea optiuni mai bune si mai la indemana. Eu cred ca Gabriel a fost trimis sa explice aceste chestiuni cronologice, nu atat pentru Daniel si contemporanii lui (care oricum, n‑aveau sa le priceapa), cat pentru noi. Eu votez cu inteleptii maSKilìm din Daniel 12. Ce altceva risc, decat sa ajung sa cred ca judecata despre care se arata clar in Daniel 7, ca incepe dupa cele 1260 „zile” (adica dupa 1798), si inca intr‑un timp istoric, inainte de sfarsitul lumii, a inceput, de fapt, in 1844 ?

Daca 457 i.e.n. nu este data inceperii celor 2300 de zile, atunci arata‑mi care este, sau cum se poate ajunge la ea ! Fii maSKìl,[2]„Batrane”!

Polihronu, 26 Feb. 2003, „A propos de maskilim”

E ironic, poate, ca „stralucirea” de care „vor straluci” este… Zoharul![3] Daca vrei sa ametesti intr‑un ebuliant dans interpretativ, apucate de apocaliptice.

Emanatii de tot felul, intr‑un arbore mai mult sau mai putin vital, indepartindu‑ne, poate, in loc sa ne apropie, de „Cel fara de sfirsit”. Asta nu e deloc a condamna la inutilitate pe maskilimi. Dimpotriva. De aici splendoarea lor ‑ discern adinc in hatisurile simbolice, iluminindu‑i si pe neinitiati: „Cei cu spiritul iscoditor vor lumina precum slava din tarii, vor fi ghid pentru multi, stralucind ca stelele in veac”. (Daniel 12:4).

Anduraru, 26 Feb. 2003

Thanks, Polly, pentru compliment! Daca aduc ceva lumina, nu fac decat sa transmit ce am primit de la Soare, alteori poate am cateva raze intepatoare, iar altele, poate mai  boante.

Gabriel foloseste, intr‑adevar, in Daniel 12, termenul זהַר zóhar stralucire, splendoare, si care se mai afla doar in Ezechiel 8:2. Cartea Zohar este insa o abordare mistica, desi autorii i‑au ales un nume imprumutat din Daniel 12, intrucat si rabinii se considerau „maskilimi”.

Alegerea acestui termen in Daniel 12 este foarte fericita din punct de vedere lingvistic si poetic. Pe de o parte, aceeasi radacina verbala mai inseamna si a sfatui (derivat sigur de la a lumina, cum zicem si noi: „l‑am luminat”…) folosit foarte mult de Ezechiel, contemporanul lui Daniel. Acest „z” de la zohar tradeaza o influenta aramaica, deci exilica (compara pe זעיר cu צעיר, de exemplu. in ebraica exista radicalul צהר cähar / dzähar, folosit doar in substantive: cohar (soarele la amiaza; fereastra superioara a arcei lui Noe – „bagea”; yic•har (untdelemn limpede, pur).

Mi se pare interesant ca Iisus, cand citeaza promisiunea din Daniel 12, inlocuieste pe זהַר zohar cu „soarele”, fiindca el este „zóharul” cerului (Mt 13:43); iar in loc de „intelepti”, zice „drepti”, – rezumand astfel si a doua parte a versetului, intrucat numai dreptii pot calauzi pe drepti: alti maskilimi pot fi doar isteti (o calitate pe care noi, muritorii, se pare ca o ravnim mai mult…). Dar Michael / Christos defineste pe maskil ca fiind in contrast cu nelegiuitul, nu cu prostul (Dan 12:9‑10).

Multumesc pentru traducerea ta poetica si… sa fii iubit !

(Trebuie sa recunosti ca Eduard le are cu principiile lingvistice. N‑am intalnit prea multi din acestia…).

Polihronu , 26 Feb. 2003,  „Aha !”

Recunosc. As vrea sa vad mai mult din el (imi veti scuza decalcul).

Eduard, 27.02.2003

Domnule Profesor, contextul imediat al cuvintului este zona discursului, sau sectiunea din text care se refera la acelasi subiect. Daniel 9:20‑27 este raspunsul ingerului la rugaciunea lui Daniel (vv. 1‑19). Ca urmare a acestei rugaciuni, ingerul vine sai explice viziunea pe care Daniel nu a putut s-o inteleaga (Dan 8:26‑27), si ii spune lui Daniel: „Ia aminte la cuvintul acesta si intelege vedenia!”

in pasajul din Daniel 9:20‑27 ingerul nu face nici o referire la o perioada mai lunga decit cele 70 de saptamini. Perioada incepe cu decretul de rezidire si se termina cu pustiirea.

Polihronu, 27 Feb. 2003, „HMM !”

Eduardule, stii bine ca polisemia unui cuvint nu este eliminata de context, ci doar limitata, calificata, semantizata. Tocmai intr‑un discurs apocaliptic astepti tu ca termenii sa aiba sensuri unice? Asta e frumusetea jocului ‑ „hotarit”, „taiat” se pot intelege simultan. Evolutia semantica a unui cuvint nu este un „punctuated equilibrium” ‑ perioade de staza intrerupte de abrupte revolutii de sens….

Chiar daca citesti „hotarite”, inca iti poti pune cu legitimitate problema relatiei dintre cele doua perioade – 70 saptamini si 2300 zile. Si nu ai neaparat nevoie sa recurgi la etimologie pentru ca sa vezi ca ambele termene isi au startul in contemporaneitatea (mai mult sau mai putin imediata) a profetului.

Eduard,   28 Feb. 2003

Problema este ca intelesul de taiat e cerut de nevoia interpretului de a integra textul in teoria lui doctrinala, si nu de evidenta textuala, i.e., de a stabili o legatura intre anumite texte din capitolele 8 si 9, pentru a ajunge la un anumit time setting. Dar din ce trebuie taiate cele 70 de saptamini, si de ce este nevoie ca sa fie taiate de acolo? Cu alte cuvinte, care este nevoia care ne forteaza sa alegem intelesul de taiat in loc de hotarit?

Anduraru, 28 Feb. 2003, Lui Eduard

Draga Ed, aici nu e chestie de dom’ profesor, ci de a fi dispus sa privesti dincolo de text, in contextul, subtextul si supratextul spiritual si emotional, zi‑i psihologic, zi‑i cum vrei, numai pune‑l la socoteala. incep sa ma conving tot mai mult, ca ratiunea pura nu e suficienta pentru intelegerea unui text. Ea este strict necesara, este primordiala, dar este insuficienta. Altminteri, ar putea face literatura si robotii.

Ai afirmat: „contextul imediat al cuvintului este zona discursului, sau sectiunea din text care se refera la acelasi subiect”. Sunt de acord cu definitia, dar nu sunt in totul de acord cu aplicarea ei la situatia din Daniel 9. Exista sectiuni mai mici sau mai mari, dupa cum exista subiecte si subiecte. Unele subiecte sunt secundare, altele sunt principale. in fine, poate exista un subiect dominant, all‑encompassing, presant asupra tuturor subiectelor secundare, si la care se revine ca la o tema, desi el nu este atat de general ca tema.

Orice exeget care este un believing critic, are datoria sa raspunda la urmatoarele intrebari:

Ø        Ce anume nu a inteles Daniel in cap. 8:27, de ce s‑a pecetluit profetia pana la vremea sfarsitului, si de ce s‑a imbolnavit profetul ?

Ø        De ce, in capitolul urmator, este preocupat tot de subiectul timpului (cat mai dureaza pana la Restaurare?), si de ce striga Daniel, in momentul culminant al rugaciunii: Nu intarzia, Doamne! (9:19).

Ø        De ce Daniel evoca viziunea anterioara, in acest capitol, daca nu exista nici o legatura intre mesajul prezent si acea viziune?

Ø        De ce, atat Daniel, cat si ingerul, subliniaza atat de frecvent verbul בין Bìn, a intelege, in capitolul 9? Are aceasta legatura cu finalul capitolului 8, care spune: nu puteam s‑o inteleg?

Ø        De ce, in Daniel 9:24, ingerul intra, in mod brusc, in subiectul intrerupt in capitolul 8:26?

Ø        De ce alege ingerul un termen special (= decupate), daca pentru sensul hotarate avea optiuni mai bune la indemana?

Ø        De ce nu pot vedea exegetii ca raspunsul ingerului trebuia doar sa sugereze solutia, nu s‑o faca atat de explicita, incat s‑o inteleaga insusi Daniel si multele generatii care au urmat de atunci ? Are vreun sens promisiunea Domnului ca profetia referitoare la timp este pentru vremea sfarsitului, si nu pentru Daniel si contemporanii lui? (vezi Dan 8:26, 12:4.9‑10).

 Tu insuti ai facut o afirmatie care m‑a surprins (in sens pozitiv!):

Ca urmare a acestei rugaciuni, ingerul vine sai explice viziunea pe care Daniel n-a putut s-o inteleaga (Daniel 8:26‑27), si ii spune lui Daniel: Ia aminte, dar, la cuvintul acesta, si intelege vedenia.  

Fii consecvent, rogu‑te! Daca ingerul a venit sa‑i explice viziunea din 8:26‑27 (sper ca n‑a fost o eroare de keyboard!), atunci de ce nu‑l lasi pe inger s‑o explice asa cum a dorit el? Cum explica Daniel 9:24 profetia anterioara, altfel decat ca perioada de 70 de saptamani este decupata din cele 2300 zile? Fara acest rationament, ingerul nu aduce nici o explicatie.

Daca ingerul ar fi spus direct ca 70 de saptamani au fost decupate din cele 2300 zile, atunci nu mai era nimic pecetluit pana la vremea sfarsitului. Chiar si cel mai natang haldeu ar fi inteles, nu numai profetul Daniel. Dar sa nu uitam acest aspect: ingerul a ascuns chiar si de Daniel taina celor 2300 zile. Ea era numai pentru cei din timpul sfarsitului.

Tocmai ai primit in mesajul anterior un raspuns „Poli”inteligent care merita atentie.

Da, sensul de decupat este cerut de nevoia interpretului de a integra textul, dar nu „in teoria lui doctrinala”, ci in subiectul dominant al timpului hotarat al sfarsitului – 2300 zile. Evidenta textuala are, aici, mai ales valente implicite, pentru a dezvalui secretul in asa fel, incat sa nu se inteleaga multa vreme, pana la timpul sfarsitului, iar atunci nu toti sa inteleaga, ci numai maskilim-ii. Acesta este un subiect pe care nu‑l poti intelege daca nu esti binevoitor sa admiti aceasta posibilitate. Apoi vei avea si mintea pregatita sa vada argumentele pe care Dumnezeu le‑a pus in text sau in subtext.

intrebi: „Din ce trebuie taiate cele 70 de saptamani, si de ce este nevoie sa fie taiate de acolo ?” Nevoia este aceea de a avea un punct de pornire pentru cele 2300 zile. Daca raspunsul ingerului nu sugereaza nici o solutie, atunci profetia din Daniel 8:14.26 este inca pecetluita si nu mai poate fi inteleasa decat printr‑o descoperire supranaturala separata, care sa depaseasca Biblia, ceea ce Dumnezeu nu obisnuieste sa faca!

Urmeaza o parabola, poate destul de stangace, dar sper sa fie utila pentru ilustrarea subiectului din Daniel 8‑9. Nu este o paralela exacta, dar chiar daca pe alocuri este mai obscura decat originalul biblic, important este sa ilustreze problema. Putem contribui in comun la perfectionarea sau inlocuirea ei cu un model mai bun.

Gavrilescu, un curier al regelui, il viziteaza pe Danilovici, caruia ii spune:

–« Conflictul tau cu Schlauhorn nu va ramane nerezolvat. ti‑a calcat in picioare mostenirea, ti‑a jefuit turmele, ti‑a ucis paznicii, ti‑a luat in stapanire casa, si inca nu s‑a oprit. Dar fii pe pace, ca va plati totul, iar tu vei fi repus in drepturi, prin judecata regelui. »

–« Astept de mult, prietene si abia mai pot suporta. Pana cand va dura demoniada asta a lui Schlauhorn? »

–« Majestatea Sa mi‑a soptit strict confidential: ‘Pana se vor implini 6 ani si jumatate’. Ca judecator suprem, el are motive sa mai astepte, dar aceasta nu inseamna ca ezita sa faca dreptate. Plangerile lui Schlauhorn sunt deja pe biroul lui, iar eu i‑am inmanat personal memoriul tau. Sa treaca cei 6 ani si jumatate, dupa cum iti spuneam, decizie care va ramane neschimbata, apoi se va ocupa in mod sigur de cazul vostru.»

Danilovici ramane perplex. De cinci ani asteptase ca tribunalul suprem sa‑i faca dreptate, sa‑si recapete mostenirea, iar ticalosul de Schlauhorn sa fie judecat… Si acum, primea raspuns ca pana la deschiderea procesului trebuie sa se implineasca 6 ani si jumatate. Si de cand sa numere el acesti ani? De cand i‑a luat Schlauhorn mostenirea, sau de cand regele i‑a vorbit lui Gavrilescu ? Sau de cand Gavrilescu l‑a anuntat pe el, sau cine stie de cand ? Sarmanul Danilovici are deja 65 de ani, si se intreaba daca va mai apuca sa vada sfarsitul procesului. Gavrilescu a plecat la fel de repede cum venise, lasandu-l in ceata si disperare.

Dupa un an, Gavrilescu trece iarasi pe la amicul sau din provincie. Ca raspuns la o plangere speciala a lui Danilovici, regele ii trimitea, un mesaj nou prin curierul Gavrilescu.

–« Prietene, am fost trimis sa‑ti aduc raspunsul privitor la lunga ta asteptare, la de-ciziile mai vechi si mai noi ale regelui. Iata cand si cum vei fi repus in drepturi. Fii foarte atent acum, fiindca am venit sa‑ti dezvalui un secret din partea Majestatii Sale: mai intai, numara deoparte 2 ani, pana cand Casa Regala va anula toate datoriile cetatenilor, inclusiv cele produse de ei unii altora, pentru a oferi o noua sansa acestui regat peste care s‑a abatut faradelegea. Din momentul publicarii acestei hotarari in toate judetele, vei numara mai intai un prim an, apoi inca un an. in ultimele zile ale celui de‑al doilea an, marea pace a casei regale va fi acordata tuturor. Daca cei de tipul lui Schlauhorn vor continua cu abuzurile, desconsiderand bunatatea regelui, atunci sentinta pe care o va pronunta Majestatea Sa, la judecata, va veni in sfarsit pe capul lor.»

in loc de morala: Cand anume, incep, cu cea mai mare probabilitate, cei 6 ani si jumatate de asteptare ai lui Danilovici?

Eduard, 2 Martie 2003

Draga Frate, care este profetia celor 2300 de zile? Pe care texte se bazeaza ea, si ce cuprinde? Daca poti, te rog descrie aceasta profetie in mod complet, ca sa putem verifica daca ea este biblica sau nu. in mod deosebit, este foarte important sa stim ce evenimente istorice sunt incluse in aceasta profetie, daca exista astfel de evenimente, cu ce eveniment incepe si cu ce se termina.

Anduraru, 3 Martie 2003

Ed, nu stiu exact carui Frate te adresezi, de folosesti majuscula, dar pentru ca este o „directa” foarte generoasa care, – ignorand la fel de direct si de magistral replicile anterioare, – pare sa mi se adreseze, va trebui sa raspund (pe scurt).

Dupa cum vad, ne intoarcem la scoala lui Alcuin, my Brother:

„Care este profetia celor 2300 zile ?” – Este tot cea din Daniel 8:14.

„Pe care texte se bazeaza ea?” – Tot pe textul din Daniel 8:14  din MT, LXX,  Theodotion, Vulgata.

„Si ce cuprinde?” – Cuprinde tot versetul 14 din Daniel 8 si intregul lui cadru lingvistic, filologic, teologic si canonic, de la contextul cel mai apropiat, in cercuri concentrice, pana la contextul cel mai larg:

Cercul I: v. 13;

Cercul II: v. 1‑12, 15‑27;

Cercul III: Daniel cap. 7 si 9;

Cercul IV: Daniel 2 si cap. 10‑12:

Cercul V: Cartile exilice (Ieremia, Ezechiel);

Cercul VI: Leviticul si alte carti despre Sanctuar, Epistola catre Evrei, Apocalipsa;

Cercul VII: VT si NT in contextul lor cultural‑istoric;

Cercul VIII: Spiritul Profetic si studiile respectabile care formeaza contextul unitatii de credinta, creand cadrul comunitar, confesional, care priveste interpretarea nu doar ca pe un drept individual (care tinde sa devina afacere privata), ci si ca o lucrare a Spiritului Sfant, (Singurul Vicar al lui Christos), care asigura comuniunea de credinta. 

(Ed) „Daca poti, te rog descrie aceasta profetie in mod complet,…”

«Tu zici, ’Daca poti!’…» Nu stiu la ce fel de „descriere” te referi; iar „in mod complet” ar putea insemna o teza doctorala – pe care, probabil, n‑o va citi nimeni.

(Ed) „…ca sa putem verifica daca ea este biblica sau nu.”

Probabil te referi la eventuala „descriere”, nu la profetie, fiindca profetia este biblica prin natura ei… 

(Ed) „in mod deosebit, este foarte important sa stim ce evenimente istorice sunt incluse in aceasta profetie, daca exista astfel de evenimente, cu ce eveniment incepe si cu ce se termina.”

Daca te referi la cele 2300 de zile, sfarsitul acestei profetii nu marcheaza un eveniment istoric, ci Judecata lui Dumnezeu (descrisa dramatic in textul paralel din Daniel 7:9‑14).

inceputul perioadei are doua interpretari:

1. Dupa intelegerea maskilimilor, coincide cu inceputul celor 70 de saptamani din Daniel 9:24;

2:  Dupa opinia respectabila a altor cetateni onesti ai satului global, ea este ca Melchisedec, fara inceput si fara sfarsit, ba inca poate fi redusa la jumatate (1150!), inmultita cu 3,14 sau cu plus infinit, dupa principiul apotele…plastic al Dr. Ford.

(P. S. Keep out of reach of children!)

Eduard,  4 Martie 2003

Draga prietene! De fapt, am dorit, daca se putea, sa faci un rezumat al profetiei celor 2300 de ani, ca, pornind de acolo, sa analizam doctrina in lumina Bibliei. Daca invatatura aceasta are nevoie de o teza de doctorat, atunci cui foloseste? Daca te‑as fi intrebat care este convingerea ta cu privire la Sabat, probabil ca mi‑ai fi citat doua sau trei texte care ar fi fost suficiente ca sa exprime credinta ta in Sabat. Nu s‑ar putea face acelasi lucru cu profetia celor 2300 de zile?

Polihronu,  4 Martie, 2003

Edi, draga! De ce imi creezi impresia ca nu te prea omori cu cititul replicilor care ti se ofera? De vreo trei mesaje incoace, esti mereu in raspar cu stadiul discutiei. La ce bun stiinta lingvistica, daca nu citesti ce se scrie? Valabila, intrebarea asta retorica, si pentru textul biblic.

Anduraru, 4 Martie, 2003

Dear Ed, cred ca am inteles ce vrei, si asta se poate face destul de repede. Comparatia cu doctrina Sabatului este binevenita, deoarece situatia este similara. Argumentele tale biblice in sprijinul doctrinei Sabatului nu vor satisface pe multi credinciosi sinceri, si nu ma refer la ignoranti, ci la profesionisti ai Bibliei, la teologi. Chiar si lucrarile lui Bacchiocchi sunt combatute.

Nu vreau sa spun ca acesti oameni sunt rauvoitori sau nesinceri, pentru ca nu accepta argumentele noastre (desi, unii sunt mai mult decat neseriosi). Dar educarea mintii de a judeca numai intr‑un anumit sistem si obisnuinta cu argumentatii prefabricate poate modela mintea in mod radical si iremediabil. De aceea am zis ca e nevoie, probabil, de teze de doctorat si de cineva care sa le citeasca.

Si acum, o expunere simpla, daca chiar vrei, dar suficient de bogata, ca sa poata verifica si alti forumisti. Nu astept nici o replica la subiect inainte de studiul serios al referintelor (oferite nu ca proof‑text, ci ca afirmatii contextualizate, la acelasi subiect).

Judecata nu consta doar in executarea unor sentinte, ci include o faza indispensabila, de proces judiciar, de investigare a cazurilor. (Ap 20:11‑12, Ps 50:4, Mt 22:11‑14, 1 Cor 9:27, 10:12, vezi si 2Pt 1:5‑11, Ap 17:14b, Dan 7:10, 12:1, 1Pt 4:17‑18; cf. Ez 9:6b, Rom 9‑10.12‑13. Chiar si inainte de a administra judecatile Sale istorice si locale, Dumnezeu a facut « cercetari » (Gen 3:9+, 11:5, 18:21 et al.).

Judecata cuprinde nu numai pe cei pierduti, ci si pe cei mantuiti (Dt 32:35‑36, Ps 135:14, Ev 10:19‑27, 12:22‑23, cf. 11:39‑40, 12:1, Rom 14:10c., 1Cor 4:3‑5, Rom 2:1.3.6.

Prin Judecata, Dumnezeu insusi Se lasa verificat de intregul univers (Rom 4:4, Ev 1:2, Ef 3:10, Col 1:16.20, 2:10.15, Ev 9:23, 1 Pt 1:12c, 1Cor 4:9).

Timpul Judecatii incepe dupa cele trei vremi si jumatate = 1260 / 1290 zile (dupa 1798, cf. Dan 7:10‑11.21‑22.25‑26, 12:7‑11), dupa cele 1335 zile (508‑1843); mai precis la sfarsitul celor „2300 zile” (Octombrie 1844), care incep simultan cu perioada de 70 de saptamani (457 i.e.n. – 34 e.n., cf. Dan 9:24‑27) „decupata” pentru Israel. [Anul 1844 ca sfarsit al celor 2300 zile din Dan 8:14 rezulta din aplicarea cheii hermeneutice 1 zi = 1 an pentru profetia apocaliptica, din corelarea acestei descoperiri cu explicatia data de Gabriel in cap. 9:24, si cu datele istorice din Ezra 4 si 7].

Evanghelia Judecatii este proclamata de cei trei ingeri din Ap 14 (6‑12). Mesajul lor este un ecou al cuvintelor lui Solomon (Ecl 12:13‑14). Apocalipsa se mai refera la aceasta judecata in cap. 3:5, 6:9‑11, 7:1‑4, 10:1‑11, 11:1‑2, 12:17.

Dezvaluirea timpului Judecatii a fost lasata in mod exclusiv pentru inteleptii din timpul sfarsitului (Dan 8:17.19.26, 12:4.9).

Sa fii iubit, old friend!

Ruben, 10.07.2003 , Lui Alin

…Mi-am batut si eu capul si gura destul pe tema asta. As vrea sa vorbim. Pana una alta, consulta, te rog, Traducerea literala a Bibliei, GBV, editia 2001, sau Noul Testament GBV 1998. iti spune ceva expresia tw/n a`gi,wn, tōn haghíōn din greaca? Nu ti se pare o neglijenta a lui Cornilescu traducerea acestei expresii prin Sfanta Sfintelor (Locul Preasfant)?

Daca vrei sa vorbim mai mult, eu zic sa o facem altfel decat prin internet.

Am citit si eu cartea lui Martin si cartea lui Gigi Panciu.[4] Mi-ar place sa le citim impreuna si cu textul grecesc langa noi.

Acum vreo cinci ani aveam si eu acelasi respect ca tine pentru Ellen White si pentru Miller…, asa ca iti inteleg reactiile.

Tu poti face ceva. Nu te bloca. Studiaza in continuare. Si fi (sic!) dispus, chiar daca este greu, sa accepti dovezile, daca sunt bazate pe Biblie. Pace tie!

Anduraru, 11.07.2003

Draga Ruben! Ca sa nu-l mai acuzi pe Cornilescu de traducere gresita (sau ca sa-i poti acuza si pe altii in aceeasi masura) iti redau, mai jos, cateva versiuni biblice care contin aceeasi traducere ca a lui Cornilescu. Dupa care, doresc sa stiu de la tine un singur lucru: De ce atat de multi traducatori au tradus Locul Prera Sfant / Sfanta Sfintelor, desi cam tot atatia au tradus sanctuar, sau locuri sfinte, sau Locul Sfant / Sfanta… ?

CORNILESCU, Evrei 9:8: Prin aceasta, Duhul Sfint arata ca drumul in Locul preasfant, nu era inca deschis cata vreme sta in picioare cortul dintai.

LSG: Le Saint -Esprit montrait par lá que le chemin du lieu trés saint n\’était pas encore ouvert, tant que le premier tabernacle subsistait.

DBY: the Holy Spirit shewing this, that the way of the holy of holies has not yet been made manifest while as yet the first tabernacle has its standing;

GNV: Whereby the holy Ghost this signified, that the way into the Holiest of all was not yet opened, while as yet the first tabernacle was standing,

KJV: The Holy Ghost this signifying, that the way into the holiest of all was not yet made manifest, while as the first tabernacle was yet standing:

NIB: The Holy Spirit was showing by this that the way into the Most Holy Place had not yet been disclosed as long as the first tabernacle was still standing.

NIV: The Holy Spirit was showing by this that the way into the Most Holy Place had not yet been disclosed as long as the first tabernacle was still standing.

NKJ: the Holy Spirit indicating this, that the way into the Holiest of All was not yet made manifest while the first tabernacle was still standing.

NLT: By these regulations the Holy Spirit revealed that the Most Holy Place was not open to the people as long as the first room and the entire system it represents were still in use.

RWB: The Holy Spirit thus signifying, that the way into the holiest of all was not yet revealed, while the first tabernacle was yet standing:

WEB: The Holy Spirit this signifying, that the way into the holiest of all was not yet made manifest, while the first tabernacle was yet standing:

NEG: Le Saint -Esprit montrait par là que le chemin du lieu tres saint n\’était pas encore ouvert, tant que le premier tabernacle subsistait.

 ~yvid\’Q\\h; vd,qol. %r,D,h; xT;p.nI al{ dA[ yKi vd,Qoh; x;Wr [;ydIAh tazOB. HNT

 `AnAkm.-l[; dme[o !AvarIh\’ !K\’v.mih; dA[-lK\’

qódeš qódašìm (Sfanta Sfintelor, Locul Preasfant).

LBA: Queriendo el Espíritu Santo dar a entender esto: que el camino al Lugar Santísimo aún no había sido revelado en tanto que el primer tabernáculo permaneciera en pie;

R60: dando el Espíritu Santo a entender con esto que aún no se había manifestado el camino al Lugar Santísimo, entre tanto que la primera parte del tabernáculo estuviese en pie.

R95: El Espíritu Santo da a entender con esto que aún no se había abierto el camino al Lugar santísimo, entre tanto que la primera parte del Tabernáculo estuviera en pie.

Din experienta mea si a altora stiu ca atunci cand te pripesti, in orice, faci prostii. Nu stiu exact cine esti, dar banuiesc ca ai putea sa-mi fii fiu. Referitor la citirea si aprecierea lui Miller si a Ellenei White am un avans de cateva decenii. in orice caz, lecturi ca acelea pomenite de tine (Panciu!), nu vor face decat sa-ti deranjeze mintea, fara sa-ti dea solutii sanatoase. Trebuie sa fiu tare nebun sa-mi las obligatiile si pasiunile mai nobile, ca sa ma dedic unui studiu in doi, al nu stiu carui produs de Panciu – sau de Odobesti. Mai bine, vorba ta, sa studiem Biblia. Sa fii iubit!

Ruben, 13.07.2003   

Bravos! De la un profesor de limbi biblice astept o analiza a textului, si nu o citare a diferitelor traduceri, care – stie toata lumea – variaza intre traducere literala si parafraza.

La versetul pe care il citati nu m-am uitat sa vad ce termen apare. Dar, de exemplu, in Evrei 8 scrie clar ca a intrat in „cele sfinte” (tōn haghíōn) si nu in Sfanta Sfintelor. Si sa stiti ca traducerea din greaca in ebraica ori sanscrita a Noului Testament nu ma ajuta prea mult.

Ori daca dumneavoastra credeti ca, pe timpul lui Pavel, Isus era intrat in Sfanta Sfintelor, inseamna ca nu mai sunteti adventist.

De ce au tradus oamenii in atatea feluri? intrebati-i pe ei. Dar corectitudinea nu este ceva ce stabileste multimea, ci este ceva stabilit de gramatica.

Drumul deschis spre Locul Preasfant s-a deschis intr-adevar la cruce, dar Isus nu a intrat atunci in Sfanta Sfintelor (cum prin eroare ne spune Cornilescu in cap. 8).

Eu chiar m-as bucura sa va folositi un pic mai mult cunostintele de greaca, in care eu sunt mai pre la inceput. Domnul sa va binecuvinteze!

Polihronu, 14.07.2003, Lui Ruben, de data asta…

Ca in Evrei, Isus intra direct in Sfinta Sfintelor nu este, draguta, deloc de mirare. Daca citesti atent epistola in cauza, vei vedea ca in sanctuarul din cer sau in cerul-sanctuar (pentru unii, cel putin) in care intra Isus nu exista perdea despartitoare. Trupul lui Isus este perdeaua, cu o accentuare a functiei de acces, in detrimentul celei de separare. Unde e Dumnezeu (tronul Lui), acolo este Sfinta Sfintelor (si restul sanctuarului din tipologie). Din cauza asta, argumentul tau nu are nicicum temei. Epistola catre Evrei, pur si simplu, nu trateaza subiectul etapelor activitatii preotesti a lui Hristos. Intrarea Lui in cerul-templu este mai mare decit orice intrare din tip – la inaugurare, sau de Yom Kippur – si este unica, irepetabila – asta e mesajul epistolei. in rest, ai face bine sa studiezi tipologia insasi (revelatie divina prin excelenta) si previziunile profetice (revelatie destul de directa si ele). Poate vrea Dumnezeu sa ne spuna ceva si prin ele…

Anduraru, 15 iulie 2003, Lui Ruben

Frumosule, aici suntem intr-un forum pe internet, nu chiar la universitate. Daca numeri interventiile mele si le mai si masori si le cantaresti, intelegi ca deja este prea mult. Uneori sunt mai explicit, alteori incerc sa va ajut, sa sugerez o solutie, sa dau o directie, dar nu neaparat sa-mi fac temele aici in forum, cu toata bucataria exegetica, in fiecare caz – si, mai ales, in locul tuturor.

Felul in care vorbesti despre traduceri arata ca nu esti deloc familiar cu o asemenea munca. Te iert, numai pentru faptul ca, atunci cand eram incepator la limbile biblice, aveam exact aceleasi sentimente si aceleasi sentinte. Acum stiu ca multe din solutiile si sentintele mele de atunci, erau niste balonase.

in mai multe locuri in evrei, apare acel ta hághia (neutru plural de la to hághion, ceva sfant). Ideea de a vedea doar functia gramaticala a unui termen este rudimentara. in mod literal, acest ta hághia inseamna cele sfinte, dar sensul pragmatic al termenului este cel care conteaza. Or, acest ta hághia este corespondentul ebraicului qódeš (sfintenie, ceva sfant – loc, obiect, ritual), deoarece in Septuaginta asa a fost tradus. Sensul lui pragmatic insa, dincolo de etimologie si de forma gramaticala (care nu este relevanta aici), este, de la caz la caz, denumirea unui act sfant, obiect sfant (Num 4:20, Lev 21:22, 22:2), loc sfant (Lev 19:8); a intregului Sanctuar (Ex 40:9, Lev 20:3), a primei incaperi a Sanctuarului (1Rg 8:8), a celei de-a doua incaperi (Lev 16:2.3.16-17.20.23.27). Este semnificativ ca acest ultim sens (loc preasfant) este prezent atat in Leviticul 16, cat si in Evrei (care evoca Ziua Ispasirii, pentru a arata superioritatea infinita a sistemului Sanctuarului ceresc).

Ai zis: „…daca dumneavoastra credeti ca, pe timpul lui Pavel, Isus era intrat in Sfanta Sfintelor, inseamna ca nu mai sunteti adventist.” Asta iarasi este o concluzie pripita, care ma face sa cred ca ai vreo 25 de ani. Sper ca intelegi, nu este o ofensa, te invidiez pentru varsta. Eu cred ca intrarea Marelui Preot in Sfanta Sfintelor la ziua Ispasirii, putea foarte bine sa prefigureze atat intoarcerea lui Iisus la Tatal, dupa inaltare, cat si inceputul judecatii de cercetare la 1844.

Ce ma impiedica sa le cred pe amandoua? Afirmatia clasica adventista, ca Iisus a intrat in Sfanta Sfintelor la 1844, si nu mai inainte, se refera la semnificatia escatologica a Zilei Ispasirii. Aici insa noi am gresit gandind ca viziunile Apocalipsei si ale Ellenei White descriu realitatea literala cereasca, si ca Sanctuarul ceresc trebuie crezut ca o replica fizica a celui terestru (exceptand faptul ca este mai mare si mai glorios!). in realitate, tot ce au vazut profetii in viziune, nu sunt decat trairi si imagini induse de inspiratie, care a avut un scop practic (didactic) si nu de a ne satisface curiozitatea cu privire la topografia si mobilarea cerului. A vorbi despre Sanctuarul ceresc in termeni de tamaie, candele, chivot, perdea etc., se poate numai ca limbaj conventional, didactic, si nu ca o reflectare a realitatii fizice.

Cat priveste aparentul conflict dintre cele doua aplicatii ale Zilei Ispasirii {1). in trecut, la Cruce, inviere, inaltare si / sau 2). de la 1844}, nu ma impacientez deloc, intrucat si Pastele avea doua aplicatii mesianice: 1). eliberarea spirituala prin Christos, la prima Sa venire, la Cruce; 2). eliberarea noastra totala prin A Doua Venire a lui Christos. Prima semnificatie este subliniata in Evanghelii si Epistole, a doua in Apocalipsa. Iar Cina Domnului le conecteaza pe amandoua, in cuvintele Scripturii: „vestiti moartea Domnului pana va veni El”.

 

Ai rab-da-re, fra-ti-oa-re !



[1] Se refera, probabil, la Biblia lui Serban, in care, la Daniel 9:24 apare expresia: „..s‑au taiat preste poporul tau”.

[2] „Maskil” este termenul ebraic pentru „intelept”, folosit in Daniel 11 si 12.

[3] Aluzie la termenul ebraic „zohar” (stralucire) din Daniel 12, care a devenit, in evul mediu, numele unei vestite opere cabalistice iudaice.

[4] Walter Martin (autor evanghelic american), The Kingdom of Cults, tradusa in romaneste http://www.ecc.ro/detalii.php?cid=40; Gigi Panciu (AZS renegat, rezident in Spania), Cine suntem noi adventistii de ziua a saptea ? Cele doua carti nu pot fi puse alaturi, intrucat prima este lucrarea unui teolog cu intentii serioase, in ciuda limitelor lui, iar a doua este lucrarea unui spirit diletant care are nevoie atat de informare, intelepciune si putina cultura, cat mai ales de pocainta si modestie.

______________________________

de Florin Laiu. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.