Homosexualitatea în Romani 1:26-27

Homosexualitatea în Romani 1:26-27

În timp ce un număr de creştini susţin că Rom. 1:26-27 vorbeşte despre homosexualitate şi o respinge în toate formele, socotind-o păcat, alţii admit că pasajul vorbeşte despre homosexualitate, însă problema dezbătută de Pavel este cea a idolatriei şi pederastiei, Pavel neavând cum sa aibă în vedere orientarea sexuală, în forma ei contemporană. Mai mult, aceştia susţin că referinţa la natură ar trebui înţeleasă în modul următor:
Atunci când spune despre homosexualitate ca fiind „împotriva firii” (Rom. 1:26 KJV), Pavel nu condamnă orientarea sau relaţiile homosexuale, ci pervertirea a ceea ce este natural. Este „împotriva firii” pentru homosexuali să practice heterosexualitatea sau pentru heterosexuali să practice homosexualitatea. Pavel nu îi condamnă pe oameni pentru că s-au născut homosexuali şi nici orientarea homosexuală.[18]
Problema nu este dacă în Rom. 1:26-27, Pavel vorbeşte despre homosexualitate şi o consideră un păcat; de aceasta putem fi siguri. Problema este dacă homosexualitatea în Rom. 1 include toate formele de homosexualitate.
I. Contextul istoric
Anticilor nu le erau străini nici „homosexualii de contingenţă” (persoane care nu sunt cu adevărat homosexuale, cum ar fi adolescenţii şi adulţii care s-au plictisit de heterosexualitate şi se angajează în raporturi sexuale cu persoane de acelaşi sex) şi nici „homosexualii situaţionali” (persoane care din lipsa raporturilor heterosexuale, recurg la acte homosexuale), dar aveau şi o oarecare idee sau noţiune de „homosexualitate constituţională” (homosexualitatea despre care se spune că e permanentă şi că poate face parte din constituţia individului). În mitul platonician al androginului găsim cel puţin ideea că o persoană este atrasă de cei de acelaşi sex datorită constituţiei sale.
În acest mit, Platon explică cum că primul om a fost dual: avea patru mâini, patru picioare, două feţe şi două părţi intime, adică era ca doi oameni spate în spate, cu feţele în direcţii opuse. Unele dintre aceste făpturi primare duale erau doar bărbaţi sau doar femei, însă altele (al treilea sex) erau parte femeie, parte bărbat. Aceste făpturi primare aveau aşa putere că au devenit insolente, până acolo că au atacat zeii. Din pricina insolenţei lor continue, Zeus a scindat făpturile cu patru picioare în făpturi cu două picioare. Un bărbat dual a ajuns doi bărbaţi, o femeie duală, două femei, iar bărbatul-femeia (androginul) a ajuns bărbat şi femeie.
Astfel explică Platon dorinţele sexuale diferite manifeste în societate, căci fiecare făptură îşi caută perechea, de acelaşi sex sau de sex opus, potrivit orientării originare. Când părţile duale se întâlnesc, se îndrăgostesc una de alta. Prin crearea acestui mit, Platon încearcă să explice atracţia pe care unii bărbaţi sau unele femei o simt pentru persoanele de acelaşi sex.[19]
Este puţin probabil că Pavel, care era un om educat şi cita şi autori greci (Fapte 17:28; Tit 1:12), să nu cunoască mitul lui Platon şi ideea de homosexualitate înnăscută. Ca atare, afirmaţia că Pavel se referea doar la homosexualitatea sau pederastia violentă sau exploatatoare, dar nu şi la relaţiile homosexuale stabile, întemeiate pe iubire, pentru că acestea nu ar fi fost obişnuite la acea dată, nu poate fi demonstrată.
A.C. Thiselton afirmă: „Pavel era martor şi la relaţii abuzive, reglementate de interese financiare sau de putere, şi la relaţii de „iubire genuină” între bărbaţi. Să nu înţelegem greşit cunoştinţele ‚lumeşti’ ale apostolului.”[20]
II. Contextul literar
Contextul literar la Rom. 1:26-27 este de natură universală. În vreme ce Romani 1 arată că toţi cei dintre Neamuri sunt păcătoşi – şi Pavel prezintă un catalog al viciilor (Rom. 1:21-32) – şi Romani 2 arată că şi iudeii sunt tot păcătoşi, Rom. 3 conchide că toţi oameni sunt păcătoşi şi toţi depind de harul lui Dumnezeu, descoperit în jertfa lui Hristos pentru oameni. Romani 5 dezvoltă ideea că toţi am fost robi ai păcatului, dar în Isus suntem izbăviţi de acesta.
Argumentul lui Pavel nu se limitează la omenirea din primul secol d.H., ci cuprinde oamenii din toate timpurile, în ceea ce priveşte creaţia, căderea, păcatul şi mântuirea. Ca atare, lista viciilor care include şi activitatea homosexuală nu se limitează la o anumită perioadă de timp, ci rămâne valabilă şi în prezent. Cum Pavel nu face nici o deosebire între diversele forme de homosexualitate, se pare că apostolul condamnă toate cazurile de raporturi sexuale între persoane de acelaşi sex.
Cadrul discutării homosexualităţii în Rom. 1 este creaţia. În Rom. 1:20 se vorbeşte despre facerea lumii şi lucrurile făcute de Dumnezeu. Argumentul lui Pavel este că Dumnezeu poate fi cunoscut prin creaţie. Dar deşi Neamurile „măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu” (Rom. 1:21). Dumnezeu a fost înlocuit cu zeii care nu erau nimic altceva decât imagini ale lucrurilor create, oameni sau animale. Lista animalelor, menţionarea oamenilor şi conceptul de „asemănare”/”imagine” sugerează faptul că în Rom. 1:23 sunt prezente ecouri ale Gen. 1:24-26. Rom. 1:25 afirmă că Neamurile s-au închinat lucrurilor create în locul Creatorului.
Mai mult, Rom. 1:26-27 evocă Gen. 1:27, folosind aceiaşi termeni, anume „parte bărbătească” (arsēn) şi „parte femeiască” (thēlu), în loc de „bărbat” şi „femeie”. Cum versetele anterioare vorbesc clar despre creaţie, homosexualitatea trebuie înţeleasă în contextul creaţiei. „Idolatria şi relaţiile homosexuale împreună constituie un atac asupra lucrării Creatorului în natură”[21], indiferent de ce formă de sexualitate este vorba. Raportul creaţiei ne descoperă planul lui Dumnezeu pentru bărbat şi femeie, anume căsătoria monogamă heterosexuală.
III. Analiza textului
Rom. 1:26-27 declară că Dumnezeu le-a îngăduit oamenilor să îşi exercite liberul arbitru, chiar şi în moduri ruşinoase şi pernicioase. După o descriere a lesbianismului, este abordat subiectul homsexualităţii masculine. Termenul „întrebuinţare/funcţie/relaţie” apare în NT doar în Rom. 1:”6-27, încă în acest context trebuie înţeles ca raport/relaţie sexuală. Ultima parte a vers. 22 vorbeşte despre pedeapsa pe care o primesc aceşti păcătoşi.
Susţinerea că expresia „raport sexual firesc” şi opusul, „nefiresc/împotriva firii” din Rom. 1:6-27 se referă la ceea ce este natural pentru individ nu găseşte susţinere. Nicăieri termenul phusis nu este folosit cu acest sens. În Romani substantivul apare de 7 ori[22]; cât priveşte expresia para phusin, doar de două ori (Rom. 1:26, 11:24). În Rom. 11:24 apare un măslin sălbatic „din fire” (kata phusin).
Ramurile măslinului sălbatic au fost tăiate şi „împotriva firii” (para phusin), altoite într-un măslin de cultură. Kata phusin înseamnă a exista în armonie cu ordinea creaţiei. Para phusin se referă la ceea ce stă în contrast cu ordinea intenţionată de Creator.[23] Acest mod de înţelegere corespunde afirmaţiei din Rom. 1 unde creaţia constituie fundalul la discuţia despre idolatrie, homosexualitate şi alte vicii. Aici activităţile şi comportamentul „împotriva firii” implică o judecată morală negativă. „…practica homosexuală este o violare a ordinii naturale (stabilite de Dumnezeu).”[24] Aici sunt incluse toate formele de homosexualitate.
Deşi Pavel a trăit la câteva sute de ani după darea Legii lui Moise, din punctul lui de vedere această Lege rămâne în vigoare şi în perioada NT. Menţionarea raportului homosexual între adulţi în vers. 27 are la bază Lev. 18 şi 20. Pavel merge un pas mai departe, incluzând şi raporturile sexuale dintre femei care nu apare în VT. Cu privire la obiecţiunea că Rom. 1 „identifică o normă de neprihănire iudaică temporară, iar nu un principiu moral universal”, De Young remarcă: „Dumnezeu nu poate pedepsi Neamurile pentru că au încălcat o lege iudaică.”[25] De vreme ce Dumnezeu îi pedepseşte pe cei ce practică homosexualitatea, legile din Lev. 18 şi 20 trebuie să fie de natură morală şi universală.
Faptul că Pavel adaugă şi lesbianismul la relaţiile homosexuale, denotă faptul că Pavel socotea toate relaţiile homosexuale ca fiind păcat. „De regulă, în antichitate raporturile lesbiene nu se conformau modelului pederastic masculin şi nici nu dădeau naştere la asociaţii cultice sau prostituţie.”[26] Nu avea caracter exploatator. Prin urmare, însoţirile homosexuale bazate pe iubire, iar nu pe interese mercantile nu sunt excluse de pe lista de păcate din Rom. 1.
Că Pavel nu era preocupat de coerciţie în relaţiile homosexuale poate fi dedus din Rom. 1:27: „…bărbaţii…s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii; au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.” Evident, într-o astfel de uniune homoerotică, partenerii se doresc reciproc, amândoi sunt responsabili pentru actele lor şi amândoi vor primi pedeapsa. Dumnezeu nu este nedrept să pedepsească un tânăr care a fost obligat să joace rolul femeii într-o relaţie homosexuală, fie prin viol, fie fiind silit să intre într-o relaţie pederastă.
În Rom . 1 homosexualitatea nu este limitată la un anumit timp, la o anumită cultură sau la anumite forme. Practica homosexuală este păcătoasă.
IV. Implicaţii
Adresându-se tuturor formelor de activitate homosexuală, textul nostru ne avertizează să nu ne angajăm în acest tip de comportament sexual. Cei care au făcut-o sunt chemaţi să nu mai facă. În 1Cor. 6:9-11 Pavel consemnează că au fost creştini care au avut parte de o asemenea schimbare. Totodată, Rom. 1 şi contextul nu ne îndeamnă să urâm, să dispreţuim, să blamăm sau să ridiculizăm păcătoşii. Toţi am păcătuit şi avem nevoie de mântuirea ce ne este oferită prin Hristos.
Prin urmare, adventiştii manifestă respect faţă de toţi oamenii, heterosexuali sau homosexuali, şi recunosc că toţi oamenii sunt făpturi create de Tatăl ceresc şi au preţ în ochii Lui. Adventiştii se opun atitudinii batjocoritoare sau abuzive faţă de homosexuali. Adventiştii iubesc păcătoşii, dar se disociază de păcat. Adventiştii sunt chemaţi să sprijine profilaxia homosexualităţii şi să lucreze pentru homosexuali, ceea ce în unele situaţii poate însemna respectarea sfatului dat de Isus în mat. 18:15-20, ca să-i salveze pentru Împărăţia lui Dumnezeu (1Cor. 5:1-5). Adventiştii susţin schimbarea şi îi susţin pe cei care se luptă să se schimbe.[27]
Ekkehardt Mueller, BRI
Sursa: http://lucianfl.blogspot.com