Hristos ca Monogenēs: traducerea corectă şi semnificaţia teologică
Controversa din biserică, cu privire la doctrina Trinităţii, se desfăşoară în prezent în mai multe zone ale bisericii mondiale. Unul dintre argumentele folosite în sprijinul ideii că Hristos nu este veşnic, ci El are un început este faptul că titlul monogenēs înseamnă „singurul născut”. Aşa cum vom arăta în continuare, aceasta este o traducere şi aplicare greşită a titlului hristologic. Termenul apare de 9 ori în NT şi întotdeauna determină obiecte umane: un fiu (Luca 7:12; 9:38), o fiică (Luca 8:42), Isus (Ioan 1:14, 18; 3:16, 18; 1Ioan 4:9) şi Isaac (Evr. 11:17). Vom începe prin examinarea sensului etimologic al termenului şi întrebuinţările lui.
I. Etimologia
Termenul monogenēs este derivat de la adjectivul monos („singur”, „numai”, „unic”) şi substantivul genos („rasă”, „tip”, „specie”). Pe baza acestor informaţii se poate sugera că monogenēs înseamnă „numai unul de acest tip”, „unic”.[1] Aceasta a devenit traducerea cea mai uzuală a termenului în limba engleză. Însă, de vreme ce genos are legătură cu verbul ginomai („a fi născut”, „a fi făcut”, „a deveni”), monogenēs mai poate însemna şi „singurul născut”. Întrebarea este dacă folosirea lui genos denotă întotdeauna ideea etimologică verbală de origine sau naştere.
Mai înainte de a trage orice concluzie, este nevoie să investigăm câteva probe suplimentare. Mai întâi, trebuie admis faptul că în literatura greacă sunt cazuri în care monogenēs pare să aibă legătură cu ideea de generare. Şi aşa stau lucrurile în special atunci când termenul este aplicat la oameni sau progenituri. De exemplu, în cazul în care se spune că cineva este „singurul” copil al unui cuplu, monogenēs poate însemna „singurul copil care i s-a născut cuiva”.
În al doilea rând, avem dovezi lingvistice care indică faptul că în perioada NT, ideea derivării sau naşterii deja fusese disociată de substantivul verbal genos. Astfel, găsim termeni ca homo-genēs („de acelaşi tip”) şi hetero-genēs („de tip diferit”), în care genēs nu are absolut nimic de-a face cu naşterea sau derivarea. Şi de fapt, în literatura greacă sunt prezente utilizări în care termenul monogenēs este complet disociat de ideea de derivare. De exemplu, despre ficat se spune că este monogenēs, adică, un organ „unic”; corpurile cereşti sunt calificate ca fiind monogenēs, „unice”. Anumiţi copaci sunt monogenēs, „singurii de felul lor”.[2]
În al treilea rând, trebuie să avem grijă să nu forţăm prea mult argumentul etimologic[3]. Studiile semantice arată că sensul unui termen nu este determinat de etimologia sa, ci de modul în care autorul îl foloseşte. Cu alte cuvinte, contextul în care este folosit termenul determină modul în care este folosit de autor. În studiul cuvintelor, este incorectă impunerea sensului etimologic al unui cuvânt în toate întrebuinţările acestuia. Deja am arătat că monogenēs este deseori folosit fără nici o legătură cu ideea de generare sau naştere, în timp ce în alte locuri pare să reţină ceva din semnificaţia etimologică. Concluzia este că în ambele cazuri contextul a fost factorul determinant în stabilirea sensului termenului, iar noi vom examina textul NT în lumina acestei concluzii.
II. Utilizări non-hristologice
Monogenēs este întrebuinţat pentru a-l desemna pe fiul văduvei din Nain (Luca 7:12). El este „singurul fiu [monogenēs] al mamei lui”. Într-o primă fază am putea conchide că el era singurul născut din văduva aceea, însă contextul nu sprijină o asemenea afirmaţie. Această informaţie nu este oferită cu rostul de a stabili o legătură genealogică între cei doi, ci pentru a descrie situaţia disperată în care se afla femeia aceasta. Deja văduvă, acum îşi pierduse şi singurul ei copil; pentru ea nu mai era altul ca el. Prezenţa termenului monogenēs intensifică patosul şi îi invită pe cei gata să simpatizeze cu ea.
Acelaşi lucru este valabil şi în cazul fiicei lui Iair, care este prezentată ca fiind “singurul [monogenēs] meu copil” (Luca 9:38). La fel ca în celelalte cazuri, accentul se pune pe pierderea sau ameninţarea cu pierderea cuiva drag şi unic pentru mamă sau tată. Deşi nu putem elimina întru totul ideea de generare, interesul scriitorului biblic nu în aceasta rezidă, ci în faptul că persoanele acelea se confruntă cu o gravă şi dureroasă tragedie. În acest caz, traducerea cu „singurul” este mult mai potrivită prin faptul că subliniază magnitudinea enormă a pierderii: nu mai este altul ca acest copil, este de neînlocuit.
În Evrei 11:17, despre Isaac se spune că este „singurul [monogenēs] lui fiu”. Traducerea cu „singurul născut” este eliminată dintre opţiuni prin faptul că Isaac nu era singurul fiu al patriarhului (Gen. 16:3-4; 25:1). El este unicul, singurul de acest tip, în sensul că el este „singurul fiu al făgăduinţei”[4] (Gen. 21:12).
III. Întrebuinţări hristologice
Când titlul este aplicat în dreptul lui Isus, sunt exprimate câteva idei teologice care ne ajută să clarificăm sensul termenului. În primul rând, El este monogenēs în sensul că El este divin, fapt pe care îl găsim exprimat în Ioan 1:18[5], unde găsim expresia ciudată „singurul Dumnezeu [monogenēs theos] aplicată în dreptul lui Isus. Ideea de generare nu-şi găseşte deloc locul în context. În acest caz, monogenēs stă în apoziţie cu „Dumnezeu” şi aduce lumină în ceea ce priveşte folosirea termenului. Deşi Isus este uman, El este şi divin şi, în consecinţă, El este şi a fost întotdeauna „unic”; nicicând nu a mai fost cineva ca El în întregul univers. Expresia rezumă tot ce a spus Ioan de la primul verset al Evangheliei, anume că Logos-ul divin s-a făcut trup (Ioan 1:1,14) şi explică de ce Isus era justificat să afirme „Eu şi Tatăl una suntem” (Ioan 10:30).
În al doilea rând, titlul monogenēs este aplicat în dreptul lui Hristos pentru a indica faptul că El este singurul şi unicul revelator al lui Dumnezeu: „Noi am văzut gloria Lui, gloria singurului şi unicului [monogenēs] care a venit de la Tatăl, plin de har şi adevăr.” (Ioan 1:14, NIV). La fel ca în pasajele anterioare, titlul monogenēs este folosit la modul absolut, i.e. fără termenul „fiu” ataşat. Contextul indică faptul că El este unicul prin aceea că El este singurul care ne poate descoperi gloria lui Dumnezeu. Aceasta este cu putinţă pentru că El este divin. Cu alte cuvinte, titlul monogenēs vorbeşte despre Isus ca fiind unic în natură şi în funcţie. Aceste două idei apar în Ioan 1:18: „Nimeni nu a văzut vreodată pe Dumnezeu, ci Dumnezeu singurul, care este lângă Tatăl, L-a făcut cunoscut.” Natura Lui divină şi apropierea Lui de Tatăl Îl califică drept singurul şi unicul revelator al Tatălui.
În al treilea rând, titlul monogenēs Îl identifică pe Isus ca fiind singurul răscumpărător prin care dragostea mântuitoare a lui Dumnezeu ajunge la noi: „Iată cum Şi-a arătat Dumnezeu dragostea printre noi: L-a trimis pe singurul Lui Fiu [monogenēs] în lume ca noi să trăim prin El” (1Ioan 4:9, NIV). Aici găsim cei doi termeni împreună, fiu şi monogenēs. În misiunea Lui răscumpărătoare, Isus demonstrează că este singurul şi unicul fiu al lui Dumnezeu, i.e. că are o relaţie unică cu Dumnezeu care a făcut cu putinţă răscumpărarea noastră. Şi de fapt, Tatăl ne-a iubit atât de mult că „a dat pe singurul Lui Fiu” pentru a-i salva pe cei care cred în El (ioan 3.16,18).
Când titlul monogenēs se referă la Isus, desemnează unicitatea naturii Lui, unicitatea relaţiei Lui cu Tatăl, unicitatea Sa ca revelator al lui Dumnezeu şi unicitatea Sa ca răscumpărător. Nu este altul ca El; El este singurul de acest fel. Ideea de „singurul născut” din Tatăl nu apare în aceste texte şi nici nu este cerută de context, căci pasajele acestea vorbesc despre natura şi misiunea lui Hristos.
IV. De la „Unicul, Singurul” la „Singurul născut”
Traducerea cu „singurul născut” a intrat în Bibliile noastre via versiunile latine.[6] În pasajele hristologice, manuscrisele latine timpurii au tradus monogenēs cu unicus („unic”), însă în versiunea latină a lui Ieronim, s-a folosit „singurul născut” (unigetus). Schimbarea a avut loc în perioada controversei ariene. Arie şi aderenţii lui afirmau că Hristos a fost creat. Apologiştii au argumentat că Hristos a fost născut înainte de toată creaţia. Potrivit acestora, generarea Fiului din Tatăl a fost veşnică şi ca atare, Fiul nu este o fiinţă creată. Cu alte cuvinte, prin folosirea sintagmei „singurul născut” cu referire la Isus s-a dorit afirmarea egalităţii eterne dintre Hristos şi Tatăl.
Accentul biblic şi adventist pus pe conflictul cosmic aşează unicitatea lui Hristos în centrul analizei teologice. Este un vrăjmaş care pretinde că este egal cu El şi care în ceruri şi apoi, pe pământ, a încercat şi continuă să încerce a uzurpa unicitatea Lui. Titlul monogenēs face clar faptul că în tot universul nu este nimeni asemenea lui Hristos. Cu adevărat El este singurul de acest fel.
[1] Vezi J.A. Fitzmyer, „Monogenēs”, în Exegetical Dictionary of the NT, vol. 2, editat de Horst Balz şi Gerhard Schneider, pag. 439.
[2] Pentru aceste exemple, vezi Gerhard Pendrick, “Monogenēs”, New Testament Studies 41 (1995):588 şi Fitzmyer, 440.
[3] Aceasta a făcut, printre alţii, James M. Bulman, „The Only Begotten Son”, Calvin Theological Journal 16 (1981), 56-79
[4] Fitzmyer, 440
[5] Aici sunt câteva probleme textuale, însă traducerea din majoritatea versiunile pare să fie cea mai bună, anume: „Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu, ci Dumnezeu singurul care se află lângă Tatăl, L-a făcut cunoscut.” (NIV); „Nimeni nu L-a văzut pe Dumnezeu vreodată; singurul Dumnezeu născut care este în sânul Tatălui, L-a tălmăcit.” (NASB); „Nici un om nu L-a văzut pe Dumnezeu nicicând; singurul Fiu sau singurul Dumnezeu născut, care este în sânul [în prezenţa intimă] a Tatălui, El L-a proclamat [El L-a descoperit şi L-a adus unde poate fi văzut; El L-a tălmăcit şi L-a făcut cunoscut].
[6] Despre istoria acestei modificări, vezi Dale Moody, “God’s Only Son: The Translation of John 3:16 in the RSV”, Journal of Biblical Literature 72 (1953): 214-216; R.L. Roberts, “The Rendering of ‘Only Begotten’ in John 3:16,” Restoration Quarterly 16 (1973), 2-3, 6-7.
Ángel Manuel Rodríguez
Sursa: http://sabatismos.wordpress.com
