Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

Ceva de Tolstoi

Scris la: 15 aprilie 2009

Tennessee Williams (1911 – 1983), un mare scriitor american, povesteste despre uitare, intr-una din scrierile sale, istoria lui Joseph Brotzky, un tanar destul de sfios si timid, al carui tata avea ca business un book store, o pravalie unde vindea carti… Batranul sau tata dorea ca Joseph sa mearga la colegiu si desigur sa aiba o educatie frumoasa si trainica. Pe cand tanarul Brotzky, nu dorea nimic altceva si nu avea nimic altceva in cap, decat sa se insoare cu dragostea vietii lui, cu Lila, o tanara frantuzoaica, plina de viata, ambitioasa, vesela, activa, plina de imaginatie… Si Joseph gandea ca el fiind mai retras din fire si melancolic, iar ea atat de vioaie, se completau de minune unul pe altul, si unirea lor in casatorie era lucrul cel mai logic si mai minunat atunci… Insa la presiunea tatalui sau, Joseph trebuie sa mearga la colegiu si sa-si inceapa aceasta treapta importanta a educatiei sale. 

La putine luni dupa aceea, tatal sau se imbolnavi si nu dupa mult timp se prapadi. Joseph se intoarse ca sa-si ingroape tatal, renunta apoi la cursurile incepute si se casatori desigur cu dragostea vietii sale… Mosteni pravalioara de carti uzate, acel business modest, prelua deci conducerea acelei mici afaceri in acel oras, dar viata cartilor se potrivi de minune cu caracterul sau. Gasi ca fascinant timpul petrecut printre carti, se entuziasma de ideile gasite frunzarind carte dupa carte, le aranja in fel de fel de feluri, le indragi nespus de mult… dar pentru Lila, aceasta viata de harciog de maculatura, i se paru cu totul plictisitoare si nostalgica. Ea dorea sa se plimbe, sa incerce lucruri noi, sa aibe prieteni, sa fie admirata… si cand odata un agent muzical i-a facut un compliment despre vocea sa, si i-a propus sa calatoreasca cu trupa lui in Europa, ea n-a putut sa reziste de loc. A acceptat fara nici o ezitare, fara nici macar sa intrebe pe sotul ei… Cand Joseph a aflat aceasta, a fost cu totul devastat… Cand s-au despartit, i-a inmanat cheia de la intrarea din fata a pravaliei si i-a spus: "Pastreaza aceasta cheie, caci vei avea nevoie de ea intr-o zi. Dragostea ta pentru mine este sincera, eu stiu lucrul acesta, si te vei intoarce intr-o zi aici, iar eu te voi astepta…" Ea l-a sarutat, a luat cheia din mana lui, si a iesit vesela pe usa, gata sa intampine noile perspective ale vietii ce o asteptau in lume… Iar el, ca sa scape de depresia ce l-a cuprins, ca sa fuga de realitatea dureroasa, s-a adancit in  cititul cartilor lui, asa cum un betiv s-ar fi apucat de baut… cu pasiune… Si oricine putea sa-l gaseasca acolo pe Joseph, zi si noapte, ingropat in carti si in citit, asteptand insa ca dragostea vietii lui sa se intoarca intr-o zi acasa, inapoi… 

Si au trecut anii, unul dupa altul, pana cand, dupa vreo 15 ani, cu ocazia unui Craciun, Lila s-a intors acasa. A intrat in aceeasi pravalie ce o lasase in urma, si cand Joseph s-a ridicat de la masa sa de citit ca sa o intampine, el nu a mai recunoscut-o de loc, si a luat-o drept un alt client…
"Cu ce sa va servesc, va rog?" – o intreba el. "Doriti o carte anume?"

Iar ea a fost cu totul socata de aceasta schimbare, nerecunoastere, si atitudine cu totul ignoranta din partea lui… Adunandu-si energia si cumpatul, ea raspunse: "Da, doresc sa cumpar o carte, dar i-am uitat titlul…" Si crezand ca se prinde intr-un joc de-a memoria, incepu sa-i povesteasca subiectul acelei carti al carui titlu il uitase, care era de fapt povestea dragostei lor. Cum doi tineri ce s-au iubit au trebuit sa se desparta, pentru ca tanara sotie a trebuit sa plece in alte tari ca sa-si urmeze cariera ei, si totusi ea niciodata n-a fost in stare sa se desparta, sau sa renunte la cheia ce sotul ei i-o daduse in pastrare, cheia locuintei lor, ca ea sa se poata intoarce acasa intr-o zi…

Si i-a spus aceasta istorie sperand ca el isi va veni in fire si-si va aduce aminte de fapt cine ii vorbeste in acele momente. Dar pe fata lui nu se putea citi nici-o recunoastere, ori aducere aminte de reala lor viata petrecuta candva… Si treptat, ea si-a dat seama ca el pierduse de fapt contactul cu dorinta inimii lui de odinioara. Ca el nu isi mai putea aduce aminte de asteptarea lui, de durerea lui ce o simtise candva. "Stii povestea aceasta, nu-i asa? Trebuie sa ti-o amintesti. Nu se poate sa nu…" – insista ea. "Este povestea vietii lui Joseph si a Lilei!" – puse ea in sfarsit punctul pe i! "Hmmm… Mi se pare ca imi este familiara aceasta istorioara…, cred ca am citit-o undeva… Da, sigur ca da, cred ca este ceva ce a scris in aceasta privinta Tolstoi…"

Si trantind cheia pe masa lui, Lila se intoarse si pleca, fugi din acel loc, caci nu-si putuse inchipui vreodata ca va trai asemenea momente…, pe cand Joseph se intoarse la locul lui de citit, dand din umeri, neintelegand nedumerirea si agitatia acelei cliente… Nerealizand ca dragostea vietii lui, ce o asteptase ani de zile, venise si plecase fara sa-i atinga in nici un fel inima, sufletul….

Nuvela lui Tenessee Williams scrisa in 1931, "Ceva de Tolstoi", ne loveste cu realitatea ideii ca este foarte posibil sa pierdem sansa de a atinge, de a prinde, de a retine, dragostea cand vine, inainte sa se duca poate pentru totdeauna… ca este usor sa pierzi iubirea cand vine la tine… . e pentru ca ceva ne distrage, fie pentru ca am pierdut dorul ei, sau altceva poate ii ocupa locul in inima noastra… Avem alte predilectii si prioritati, ne pasa de alte lucruri si persoane… Nu mai suntem in stare sa recunoastem dorinta adanca, reala, a propriei noastre inimi…

Este cumva Iisus dorinta inimii noastre supreme?… A ramas El inca pasiunea vietii noastre? Am uitat cumva pe cine asteptam?… Sau a trecut oare asa de mult timp, si viata ne-a aglomerat cu atatea lucruri importante, incat nu mai stim de ce asteptam si nu mai recunoastem chemarea Lui cand se adreseaza inimii noastre?… Ieremia 31 ne aminteste din nou: "Te iubesc cu o iubire vesnica, …te-am atras la Mine cu o iubire, gingasie (dupa alte traduceri) de nedescris.."

…Ne place atat de mult parabola fiului risipitor, care am inteles ca in alte limbi are titlul "Pilda unui Tata minunat", cand tatal asteapta cu nerabdare – atentie neimpartita – cu aceeasi pasiune de odinioara, intoarcerea fiului sau ce a plecat odata de acasa… Si este o imagine extraordinara… dar Iisus a facut ceva si mai bun, nu credeti? – El nu ne-a asteptat doar ca sa ne intoarcem, si sa ne venim in fire, nici nu ne-a dat doar o cheie, fie ea sub orice forma doriti, ci El a venit la noi, El Insusi, lasand splendoarea cerului, tovarasia propriului Sau Tata, a ingerilor si fiintelor necazute, a riscat propria Sa viata si misiune, ca sa ne salveze… ca sa ne atraga la Sine… Cum se face atunci si cum este posibil ca eu, si poate dumneavoastra, noi, sa-L uitam pe El? De ce oare se intampla acest lucru?… Fiecare va trebui sa-si ofere un raspuns la aceasta intrebare rascolitoare. Caci avem intr-adevar nevoie de o reinviorare in atitudinea noastra fata de El, care sa se manifeste cu o ardoare si pasiune puternica de a petrece timp cu El si a atrage si pe altii la izvorul puterii, vietii… singurul care este Mantuitorul si Regele nostru, Iisus.

______________________________

de Mihai Raducanu. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.