Articole CreştineResurse Spirituale, Practice şi Gratuite

Categorii

Invata de la pasari

Scris la: 15 aprilie 2009
Cand m-am mutat in actuala locuinta vremelnica, ma simteam singura si trista, nimic nu ma putea mangaia de norii necazurilor. Dar au venit dumnealor – cei doi porumbei salbatici care au grija de mine. La inceput zburau si se asezau pe balustrada balconului; ma priveau curiosi si ingrijorati. Le presaram firimituri de paine si isi luau masa impreuna; totdeauna impreuna…

Cu timpul ne-am obisnuit si cand venea masa le cantam incet despre Domnul si ei nu se speriau, ci clipeau din cand in cand, parca a liniste sufleteasca.

intr-o zi am gasit pe balustrada numai unul. Statea trist in razele soarelui… M-am apropiat si l-am intrebat usor – ca sa nu-l sperii – de ce e singur si el a privit spre cer amarat, fara sa-mi raspunda. Stiam ce inseamna sa fii singur, dar nu intelegeam unde-i era sotia. Dar pana la urma am inteles totul: el era un singuratic si vazandu-i pe cei doi confrati ce fericiti se simteau la mine, a venit si el. Numai ca atunci cand au aparut cei doi, el, singuraticul, s-a napustit asupra lor, i-a lovit si alungat. De suparare imi venea sa-l alung si eu pe el, dar m-am gandit ca nu-i bine, numai daca-i voi arata iubire, va invata si el sa iubeasca. El era rau, pentru ca fiintele singuratice sunt rele. Singuratatea te face rau. L-am inteles asa cum era si l-am primit. Este adevarat ca o perioada ceilalti doi nu au mai venit din cauza morocanosului, dar au gasit o cale foarte inteleapta; si si-au schimbat orele de vizita, astfel ca veneau dupa ce pleca el. Si asa s-a restabilit pacea, iar eu am fost scoasa din incurcatura.

De la un timp s-a facut tare frig afara si mi-e mila cand imi vad prietenii, stand unul langa altul, pe balustrada, cu ciocul in pene si privind inauntru. As vrea sa-i aduc in casa, la caldura, dar inca nu au incredere in mine si prefera vantul de afara. As vrea tare mult sa vina, dar nu vreau sa-i oblig. Tot privindu-i mi-am dat seama ca asa facem si noi cu Dumnezeu: venim zilnic sa mancam de la El, dar tot mai zburam in lume. Cateodata „frigul” ne strange la geamul Sau. Stim ca inauntru e cald si bine, dar inca nu avem incredere deplina in El si preferam frigul acestei lumi. il doare suferinta noastra si isi intinde mainile rugator spre noi, dar nu vrea sa ne forteze. ii este teama sa nu zburam speriati si sa nu ne mai intoarcem. El are multa rabdare si inca mai asteapta… Poate ne hotaram! Iubirea se masoara prin rabdare.

 

______________________________

de Autor necunoscut. Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.