In evanghelizarea publica, ar trebui limitat adevarul?
În general vorbind, răspunsul este “nu”. Adevărul este adevăr şi de aceea nu poţi restrânge sau limita adevărul, în acelaşi fel în care nu poţi condensa sau comprima lumina. Totuşi, în prezentarea adevărului trebuie să ţinem cont de contextul cultural, educaţie, şi probabil de prejudecăţile celor pe care vrem să-i contactăm. Când vorbea de mâncarea evanghelistică, autorul Epistolei către Evrei foloseşte expresiile “lapte” şi “hrană tare”, sugerând prin aceasta că unii oameni, în ceea ce priveşte capacitatea lor de a absorbi doctrină solidă, sunt mai mult ca nişte copii care au nevoie de hrană lichidă decât de alimentaţie solidă (vezi Evrei 5:12).
Problema nu este aceea dacă ar trebui să restrângem sau chiar să ascundem adevărul, ci mai degrabă cât de bine am putea să ne îndeplinim marea însărcinare evanghelistică. Nu avem nici un motiv să epatăm pe scena evanghelistică, precum proverbialul taur într-un magazin de porţelanuri. Poate că localnicii au fost avertizaţi spunându-li-se tot felul de insinuări şi falsuri despre biserica noastră. Într-un asemenea caz, ar trebui să procedăm într-o manieră pedagogică, în primul rând construind credibilitate şi sinceritate, dezvăluind corectitudine, preocupare plină de grijă pentru bunăstarea şi salvarea fiinţelor umane.
O altă problemă este lipsa în mare măsură a libertăţii religioase în unele ţări. În asemenea locuri, predicarea publică a mesajului nostru este puternic restricţionată şi uneori este interzis cu desăvârşire să predici. În alte ţări trebuie procedat cu extrem de mare grijă şi sensibilitate, fiind aproape nevoie de un al şaselea simţ. Sunt unele ţări unde vorbirea despre profeţi falşi, apostazie şi apelul de convertire la creştinism autentic, ar avea ca rezultat imediat stoparea lucrării noastre şi chiar expunerea predicatorilor şi convertiţilor la pedeapsa cu moartea, din pricina a ceea ce este văzut ca blasfemie, apostazie sau trădare.
Tatăl meu, Walter R. Beach, obişnuia să se refere la pericolul de a amplifica detaliile. Vorbind despre fiecare copac în parte am putea împiedica pe ascultători să vadă întreaga pădure a adevărului Evangheliei. Din nou Ellen G. White are un sfat valoros: “Nu este cea mai bună politică să fii foarte explicit şi să spui tot ce se putea spune despre un anumit punct, când lucrarea ar putea fi realizată cu câteva argumente… . Este un plan mult mai bun să păstrezi o rezervă de argumente decât să reverşi un potop de cunoştinţe privind un anume subiect” (Counsels to Writers and Editors, p. 56).
NOTA:
Aceaasta întrebare și răspunsul aferent este preluat din cartea „101 Intrebări pe care și le pun adventiștii” scrisă de John Graz și Bart Beach. Întrebările din această carte sunt reale, trimise de către membri ai Bisericii. Cu toate acestea, răspunsurile nu se consideră a fi replici oficiale.
John Graz şi Bert Beach nu au pretenţia de a oferi soluţii infailibile sau de a reprezenta ultimul cuvânt. Însă, având în vedere experienţa bogată în cadrul denominaţiunii, pe cea de conducători şi educaţia lor, ei au oferit răspunsuri bine gândite şi interesante la multe întrebări şi probleme propuse.
Sursa: www.adventist.ro
