Întelegi tu plutirea norilor ?

  Întelegi tu plutirea norilor ?

Norii plutesc pe oceanul aerian al cerului pe a cărui platformă ne aflăm noi, oamenii. Pentru lumină, căldură și hrană, depindem de mișcarea norilor. Dispoziția noastră mai bună sau mai rea este de asemenea influențată de prezența norilor. Gustul de viață și inspirațiia artistică se pare că au de-a face cu călătoria norilor pe deasupra capetelor noastre. Civilizația s-a dezvoltat pe planeta Pământ aparent în zonele de circulație a norilor. Până și credințele religioase au luat în considerare norii, mai ales descărcările lor electrice, ca fulgerele, trăznetele și tunetele. Cu toate acestea, cât știm noi despre nori? Mai la obiect, înțelegem noi plutirea lor?
Norii nu au cârmă, nu sunt computerizați și, aparent, nu au un centru de comandă care să dirijeze mișcarea lor. Ca urmare, norii nu sunt responsabili de recoltele slabe sau bogate, nici de inundațiile catastrofale. Nu avem motive să-i lăudăm, nici de ce să-i învinovățim. Nu le putem pune întrebări. Rămâne doar înțelegerea că este Cineva care i-a pus acolo și că El  este dispus să ne  explice cândva situația.
Cu toate progresele științifice cu care ne mândrim astăzi, întrebarea lui Dumnezeu pusă lui Iov acum peste 3500 de ani stă solid în fața noaastră:
“Înțelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui știință este desăvârșită”? (Iov 37,16).
Criza din lume.
Națiunile lumii au intrat de anul trecut (2008) sub un nor negru, amenințător. Pericolul unei prăbușiri financiare este fără precedent. Ce ar urma este greu de prezis, dar poate fi vorba de mizerie, de foamete și suferință. Câțiva parametri ai situației actuale o fac pe aceasta cel puțin ciudată.
Cauzele acestei crize sunt necunoscute.  Se încearcă unele explicații, niciuna clară, niciuna convingătoare.  Unii politicieni au exploatat aceasta în favoarea lor. Așa a făcut partidul Democrat din Statele Unite și pe acest cal a călărit Obama de la Chicago până la Casa Albă. Dar cine poate spune care a fost rolul lui Bush în criza din China sau din Rusia? Amândouă au furnizat arme teroriștilor. Cum se explică tulburarea piețelor financiare din Europa, care s-a distanțat de  câțiva ani de polititica americană? De ce a doua bancă mare din Elveția, scoasă din probleme cu miliarde date de guvern, este în majoritate proprietatea  unor capitaliști din Dubai?  Este clar că altele sunt cauzele reale ale crizei.
Necunoașterea cauzelor face ca soluțiile propuse să fie doar un joc de loterie.
Sumele puse în joc pentru rezolvarea  situației sunt nemaiauzite: Zeci, sute de miliarde, trilioane, zeci de trilioane și mai recent, sute de trilioane de dolari. Pentru comparare, când Ceaușescu a vrut să plătească datoria externă de 13 miliarde de dolari, a înfometat și a ținut în frig o țară întreagă vreo câțiva ani. Cheltuielile pentru rezolvarea crizei actuale  capătă dimensiuni demențiale.
Cei mai săraci sunt în cel mai mare  pericol. Dacă un milionar pierde 50-60 la sută  din rezervele lui, tot îi mai rămâm câteva sute de mii. Dacă un bătrâm sărac pierde jumătate din pensia lui și așa  mizerabilă, poate muri de foame sau de frig. Din nefericire, oamenii neinstruiți în mișcările pietei financiare nu își dau seama cum îi afectează acestea pe cei care nu au bani de investit.
Timpul de criză al multora este timpul când rechinii ies la atac. În fiecare din fostele republici sovietice un număr mic de puternici ai fostului regim au ajuns miliardari. Moscova este orașul cu cei mai mulți milionari din lume.  România are și ea porția ei de îmbogățiți.
Aceasta însă agravează criza. Indicatorul principal al ei este lipsa de încredere a cumpărătorului. Exact această încredere ar face să reînvie economia.
    Plutirea norilor.
“Acum, firește, nu putem vedea lumina soarelui, care strălucește în dosul norilor, dar va trece un vânt și-l va curăți” (Iov 37,21).
Auzim de cazuri de disperați care și-au pus capăt zilelor. . Un oarecare Lupoe, de lângă Los Angeles, și-a împușcat mai întâi soția și cei cinci copii, apoi s-a sinucis. A trimis mai înainte un fax la o stație de televiziune, începând cu cuvintele: “O, Doamne, Dumnezeul meu, să nu mai fie nicio speranță pentru fiul unei văduve”? – cuvinte dintr-un  film care înjosește credința.
Nu suntem fără speranță.   
Este comun între credincioși citatul biblic: “Cel ce umblă în neprihănire …i se va da pâinea și apa nu-i va lipsi “ (Isaia  33) Dar nu există nicio făgăduința a lui Dumnezeu că aceia care vin la El vor fi scutiți de necazurile vieții de pe acest pământ. Nenorociri, incendii, inundații, accidente, boli și moarte vin și peste ei, ca peste ceilalți oameni. Putem înțelege că Dumnezeu are motive să aleagă pe cetățenii pământului nou după alte criterii decât interesul egoist imediat. Mai mult, credincioșii au în fața lor și spectrul persecuției pentru credință.
Domnul i-a avertizat pe ucenici: “În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea “ (Ioan 16,33). Domnul Însuși a fost pe pământ “un om al durerii și obișnuit cu suferința “(Isaia 53,3). Apostolul Pavel enumeră între încercările credincioșilor “foametea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia, sau sabia”, în afară de prigonire pentru credință (Romani 8,35). Săracii convertiți nu se îmbogățeau, unii trăiau în sărăcie lucie, ca macedonenii; alții aveau nevoie să primească ajutoare din străinătate, din cauza foametei din Iudea.
Ceea ce este important și aceasta apare în același Psalm 91 (v. 14.15) este că Dumnezeu a promis să nu îi lase niciodată singuri pe copiii Lui în timpuri de criză, de strâmtorare.Ori, aceasta înseamnă totul pentru ei. Milioane au trecut biruitori prin această experiență. Tăria lor i-a speriat pe prigonitori. Liniștea și pacea lor în fața fiarelor sau în flăcările rugului au rămas mărturie că nu erau singuri acolo, că Dumnezeu era cu ei, ca în cuptorul de foc din Babilon, ca Ștefan, lovit de moarte cu pietre, care vorbea cu Domnul despre cei care îl ucideau.
Nu așa se încheie toate experiențele grele ale credincioșilor. Uneori Dumnezeu intervine vizibil pentru salvarea lor imediată. Dar, ca și Domnul lor în Ghetsemani, ei  lasă pe Tatăl să decidă ce e mai bine să se întâmple. Avem favoarea ca, prin puterea harului lui Dumnezeu, să rămânem liniștiți pe poziția noastră. Știm ce urmează.
Nu, nu înțeleg plutirea norilor. Nici nu știu cum se va încheia criza. actuală, nici măcar dacă se va încheia. Dar “știu în Cine am crezut  “ și sunt fericit să mă încred în El, orice s-ar întâmpla.
Titus Cazan
Sursa: www.tituscazan.com