Intre Birkenau si New York… domneşte o întrebare: Unde era Dumnezeu când s-au întâmplat atâtea atrocităţi ale istoriei?Cum a putut un Dumnezeu Atotputernic să nu intervină atunci când copiii împreună cu mamele lor erau trimişi la gazare în lagărul Auschwitz-Birkenau, sub ochii reci ai unor ofiţeri SS fără inimă? De ce nu a făcut nimic ca cei peste 3000 de oameni din turnurile gemene din New-York să poată fi salvaţi? De ce nu răspunde atunci când cancerul năpădeşte mădularele unei tinere mame, sub privirea neputiincioasă a copiilor ei?De ce mor atâţia copii de foame?
Lista poate continua…dar nu te grăbi prea tare. Citeşte puţin: ,,Tot din cauza unei evadări a fost ucis şi SS-istul Pestek, cetăţean român. Pestek colabora cu partizanii şi promisese câtorva deţinuţi că-i va ajuta să evadeze…Cam prin mai 1944 a evadat de la Birkenau Jaroslav Lederer din Pilsen, despre care se spunea că ar fi fost ofiţer în armata cehoslovacă. Îmbrăcat în uniformă SS, el a plecat cu Pestek cu bicicleta. Curajosul Pestek a revenit în lagăr, să ajute şi pe alţi deţinuţi să evadeze…” ( Ota Kraus, Erich Kulka, Fabrica morţii. O mărturie despre Auschwitz, Editura Politică, Bucureşti, 1959, p.93-96. )
Iată câteva cuvinte din mărturia deţinutului nr. 29.867, Josef Neumann din Medzilaborce, unul dintre cei mai vechi de la Birkenau: ,,În afară de mine, Pestek a mai îndemnat şi pe alţi deţinuţi să fugă, în primul rând pe frumoasa Renne Neumannova, deţinută din lagărul familial pentru evreii cehi. Pestek era îndrăgostit de această fată şi voia s-o salveze. Probabil că ea fusese principalul motiv al revenirii sale în lagăr. Pregătit de evadare, la ora fixată, mă apropiam de locul stabilit. Dar încă de departe am observat că în baraca în care se ascunsese Pestek, se întâmpla ceva neobişnuit…Pestek fusese trădat şi era înconjurat de SS-işti…Cam peste o lună, după multe torturi, Pestek a fost împuşcat” .
Ce explicaţie ai da pentru faptul că un român se întoarce în ,,fabrica morţii” de la Birkenau? De ce s-ar sacrifica el pentru nişte idealuri în loc să stea departe de o astfel de atmosferă? De ce călugărul Maximilian Kolbe hotărăşte să moară în locul unui deţinut necunoscut? Nu simţi adierea dragostei divine prin har aici? Nu pricepi că numai o inimă de mamă înrâurită de dragostea lui Dumnezeu poate să se sacrifice împreună cu copilul deşi avea posibilitatea să trăiască şi să meargă la muncă? O adiere de pace şi Duh Sfânt vorbesc despre prezenţa divină chiar acolo, în nenorocire, chiar dacă Dumnezeu nu-şi permite să treacă peste liberul arbitru al celor mai odioase specimene umane.
Nu înţelegi că toţi oamenii aceia care au intrat în turnuri după ce avioanele au lovit necruţător, pompieri, asistenţi medicali şi trecători inimoşi, care şi-au pierdut viaţa prin prăbuşirea tonelor de fier şi moloz nu au făcut altceva decât să demonstreze că există ceva mai preţios decât viaţa proprie, iubirea semenilor? Nici un argument umanitar sau vreunul de pe scara evoluţiei nu poate sta în picioare în faţa unui astfel de gest. Dacă încă nu este suficient, priveşte pe acea mamă bolnavă de cancer atunci când primeşte vizitatori şi când, în loc să aibă nevoie de încurajări, ea este cea care încurajează pe ceilalţi, le îndreaptă ochii celor care o compătimesc spre o altfel de vreme a lui Isus care va veni, spune ea, o lume pe care o simte, despre care vorbeşte cu o siguranţă de necontestat, în timp ce privitorii, înmărmuriţi, nu ştiu de unde ar putea avea atâta pace în această situaţie dramatică.
Un ateu trecea pe lângă un tânăr cerşetor.
-Tinere, crezi în Dumnezeu?
-Da domnule!
– De ce nu-i zici să-ţi dea de mâncare?
– El vă spune dumneavoastră să faceţi asta pentru mine domnule, dar ce vină are El dacă dumneavoastră nu doriţi să ascultaţi?
Ce vină are Dumnezeu că în fiecare zi în SUA se aruncă mâncare rămasă de la restaurante astfel încât ar fi ajuns pentru toţi copiii care azi mor de foame sau ce vină are Dumnezeu că românii cheltuie o groază pe nimicuri în timp ce o plasă de ţânţari ce salvează familii africane de la moarte costă doar câţiva dolari?
Cornel Darvasan
