Ce a însemnat „când Pavel a scris:„ Femeile vor fi salvate prin nașterea de copii „(1 Tim. 2:15, NV)?
Adesea, unele pasaje se pretează la interpretări diferite. În aceste cazuri, trebuie să examinăm contextul imediat, precum și contextul biblic general și să oferim ceea ce considerăm cea mai bună opțiune fără a fi dogmatic. Presupun că ceea ce mulți consideră deranjant este faptul că acest text pare să sugereze că mântuirea nu este prin credință și că dezvăluie o viziune restrictivă asupra femeilor (de exemplu, locul lor este acasă, crește copii).
1. Comentarii despre terminologie: Observați acești trei termeni. Primul este verbul „a mântui” (greacă, sozo), folosit în Epistolele pastorale (1, 2 Timotei și Tit) pentru a se referi la mântuirea spirituală realizată de Dumnezeu prin Isus (de exemplu, 1 Tim. 1:15; 2: 4; 2 Tim. 1: 9). Această mântuire este întotdeauna însușită de credință. Al doilea termen este prepoziția „prin” (dia greacă). Se pare că introduce mijloacele de mântuire, cum ar fi, de exemplu, în 1 Corinteni 15: 2. Al treilea termen este substantivul „naștere a copilului” (tehnogonia greacă), a cărui formă verbală înseamnă „a purta copii” și implică durerea care o însoțește (1 Tim. 5:14).
2. Varietatea interpretărilor: Aceste cuvinte sunt interpretate în moduri diferite. Verbul „a salva” este luat de unii pentru a însemna „a păstra în siguranță / a păstra”, în sensul că viața femeii va fi păstrată în timpul nașterii. Acest lucru este greu de apărat, deoarece femeile creștine au murit în timpul nașterii.
Alții introduc idei care nu se regăsesc în text. Substantivul „naștere a copilului” a fost considerat ca desemnând nașterea lui Mesia. Femeile vor fi salvate prin nașterea Copilului promis Evei. Dar acest lucru, deși este posibil, depășește cu mult textul în sine.
Mulți păstrează lectura tradițională („femeile vor fi salvate prin naștere”), dar interpretează prepoziția „prin” în diferite moduri. Unul dintre ele este că femeile sunt salvate „în ciuda faptului că poartă dureri pentri nasterea de copii” (adică, nașterea este circumstanța însoțitoare a mântuirii, nu mijloacele) sau că vor fi salvate datorită îndeplinirii rolului lor de mame.
3. Considerații contextuale: În 1 Timotei 2: 11-14, Pavel instruiește femeile cu privire la atitudini adecvate în timpul instruirii în biserică. Aceste experiențe de învățare ar trebui să se desfășoare liber de divizibilitate și de transmitere către profesor. Acest sfat era necesar deoarece falsele profesoare foloseau femeile pentru a-și promova învățăturile. Pavel vrea ca femeile să învețe și să nu acționeze independent de ceilalți. El ilustrează situația folosind experiența lui Adam și Eva. Eva a acționat independent de Adam în căutarea ei de cunoaștere; și ca urmare a căzut în păcat și a devenit un instrument al inamicului. Pavel nu vrea ca acest lucru să se întâmple în biserică. El dorește ca femeile să experimenteze mântuirea și să persevereze în ea.
4. Interpretare sugerată: De ce este menționat copilul și la ce se referă? În primul rând, observați că subiectul verbului este singular – „Ea va fi salvată.” În context, referința este la Eva ca reprezentant al membrilor de sex feminin ai bisericii. În al doilea rând, nașterea pare să facă aluzie la experiența Evei după cădere. Domnul i-a spus că va avea „dureri la nașterea copilului; cu durere vei naște copii ”(Gen. 3:16, NV). Acesta a fost unul dintre rezultatele căderii ei. De asemenea, se pare că falșii profesori au descurajat căsătoria și procrearea și Pavel pare să se opună lor (vezi 1 Tim. 4: 3). În al treilea rând, dacă această citire a textului este corectă, ar fi mai bine să preiați prepoziția „prin” pentru a însemna „în ciuda”, descriind circumstanțele în care are loc mântuirea (cf. 1 Cor. 3:15). Femeia va fi salvată în ciuda faptului că continuă să sufere dureri la naștere – o amintire a păcatului ei. Că mântuirea nu se face prin naștere este indicată prin utilizarea verbului pasiv („ea va fi salvată”), ceea ce presupune că Dumnezeu este Cel care mântuie (subiectul implicat al acțiunii). În al patrulea rând, ultima parte a versetului afirmă că „ei” vor fi mântuiți „dacă vor continua [să persevereze] în credință, dragoste și sfințenie cu bunătate” (2: 15b, NIV).
Mântuirea necesită perseverență, nu nașterea copilului. Amintirea căderii noastre nu ar trebui să ne perturbe siguranța mântuirii, ci ar trebui să ne motiveze spre credință, iubire și sfințenie.
Autor: Ángel Manuel Rodríguez
