ÎNVINGEREA VICIILOR

de Gary Hopkins

De ce oamenii fac lucruri despre care ştiu că sunt dăunătoare? Dacă vezi un om cu o sticlă de oxigen, cu tuburi în nas, dar cu o ţigară în gură, opreşte-te şi gândeşte-te. De ce face ceva despre care ştie că îl împiedică să respire? Nu e logic. Probabil că îi sfătuieşte pe alţii să se lase de fumat, dar el însuşi nu este în stare să facă lucrul acesta.

Te scarpini în cap şi te întrebi. Probabil nu este o persoană foarte deşteaptă. Dar este vorba de lipsă de inteligenţă sau de bun simţ?

Când consumă alcool sau fumează, oamenii nu fac altceva decât să se drogheze. Dacă îi întrebi de ce fac asta, vor răspunde: “Pentru că îmi place!” “Mă ţine treaz.” “Mă relaxează.” Şi aşa mai departe. În mod conştient sau inconştient, periculos sau nu, oamenii fac ceea ce fac din anumite motive.

Studiul comportamentului şi în special al viciilor este interesant. Viciile nu sunt nici normale, nici obişnuite; oferă adesea dependenţă şi sunt distrugătoare. Şi în timp ce s-ar putea să se pară că oamenii îşi limitează comportamentul la lucruri care sunt plăcute, nu dureroase, lucrul acesta nu este valabil la cei care tind să aibă vicii sau obiceiuri distructive.

Cum este să fii dependent?

Cei care sunt dependenţi de droguri depun eforturi mari pentru a le obţine, în ciuda consecinţelor. De exemplu, sportivii de performanţă sunt plătiţi milioane de dolari pentru a juca, ştiind însă că vor fi trece printr-un test de droguri. Ei sunt conştienţi că dacă se găsesc droguri în corpul lor, vor fi daţi afară, vor pierde sponsorizarea şi poate chiar vor fi excluşi din sportul respectiv. Dar sunt prinşi cu droguri în sânge, adesea nu doar o dată, iar în cele din urmă îşi pierd venitul din cauza întrebuinţării de cocaină sau alt drog. Unii oamenii şi-au cheltuit toţi banii pentru a trăi pe picior mare şi pentru a putea să îşi cumpere droguri.

Aşează-te în locul lor. Cineva îţi oferă casa visurilor tale, iar singurul lucru pe care trebuie să îl faci este să eviţi alcoolul. Sună simplu, nu-i aşa? Dar nu este. Dacă ar fi uşor, oamenii ar lua de fiecare dată hotărârea cea bună.

Zilnic milioane de oamenii folosesc droguri sau se angajează în alte activităţi care le provoacă dependenţă, ştiind cu siguranţă că vor avea de suportat consecinţele. Dependenţa nu este normală. Nu este doar o abatere de la normă.

Aşa cum oamenii folosesc droguri din diferite motive, tot aşa reacţionează diferit la ele. Unii spun că alcoolul îi eliberează sau îi relaxează după o zi de stres la muncă. Două persoane care seamănă foarte mult pot reacţiona cu totul diferit când li se oferă aceeaşi substanţă.

Majorităţii oamenilor li se oferă aceleaşi ocazii ca să folosească alcool: in hoteluri, magazine, peste tot. Cu toate acestea, unii ajung să aibă probleme în această privinţă, iar alţii nu.

De obicei despre oamenii care sunt dependenţi de vreo substanţă se crede că au probleme de caracter, că nu sunt de încredere sau că se abat de la normă. Lucrul acesta se întâmplă mai ales în cercurile religioase conservatoare, unde folosirea de substanţe vătămătoare este interzisă.

De fapt e vorba de o criză

S-ar putea să recunoşti unele din semnele revelatoare, pentru că ai văzut acest tip de comportament fie în viaţa ta, fie în a altora. S-ar putea să fi auzit de cineva care se trezeşte în crucea nopţii şi călătoreşte o distanţă destul de mare doar pentru a cumpăra un pachet de ţigări sau o revistă pornografică, pentru că nu îşi permit să fie văzuţi cumpărând astea în oraşul lor. Oamenii dependenţi vor face mari sacrificii pentru a-şi satisface poftele.

Dependenţa are multe forme. Computerul în sine nu este un lucru rău sau imoral. Dar recent s-a descoperit că mulţi sunt dependenţi de el. Dr. Maressa Hecht Orzack, expert în acest domeniu, a creat o listă de trăsături comune celor care sunt dependenţi de computer:

• Unei mame îi este greu să îl determine pe copil să se joace afară, deoarece computerul îi ocupă acestuia tot timpul extra-şcolar.
• Un soţ îşi dă seama că soţia îşi neglijează tot mai mult datoriile familiale, este nervoasă la întrunirile familiei, iar suma pe care trebuie să o plăteacă pentru apelurile la un număr online a devenit astronomică.
• Unii se conectează la calculator la 10 noaptea, apoi descoperă că se luminează de ziuă şi ei sunt tot acolo.
• Un elev ia note tot mai mici, iar profesorul observă că acesta adoarme în clasă.
• Directorul unui anumit departament stă până noaptea târziu ca să rezolve ultimele socoteli. Mecanismul de supraveghere a folosirii calculatorului arată că au fost accesate site-uri nepotrivite, printre care unele cu jocuri de noroc şi pornografie.

În ultima vreme dependenţa de site-uri cu conţinut sexual a devenit o problemă gravă. Pentru cei care sunt îngrijoraţi de interesul lor în această privinţă, Dr. Dana Putnam are un site în care îşi pot face un test, pentru a măsura gravitatea problemei.

Oamenii suferă de diferite forme de vicii. Adesea consideră că trebuie să le ascundă, pentru că nu vor ca cei apropiaţi lor să afle despre ele.

            Cercetările în domeniu

            Aproape zilnic se descoperă lucruri noi cu privire la felul în care funcţionează creierul în ce priveşte dependenţa. Cercetările realizate în acest domeniu sugerează că în creier există două feluri diferite de sisteme responsabile pentru “plăcere” şi “dorinţă.” Cercetătorii cred că drogurile care provoacă dependenţă activează în primul rând sistemul care este responsabil de “dorinţă.” De aceea drogurile pot provoca pofte puternice.

Alte cercetări sugerează că în creier există un sistem responsabil pentru consolidare. Stimularea acestui sistem, care are loc odată cu ingerarea unei cantităţi mari de droguri sau chiar odată cu expunerea la imagini pornografice, face ca creierul să elibereze un drog similar heroinei sau morfinei. Acest drog se pare că stimulează eliberarea de dopamină, o substanţă chimică asociată în creier cu plăcerea.

Aceasta sugerează faptul că oamenii iau substanţe vătămătoare sau droguri pentru a stimula mecanismul de consolidare din creier, care va avea ca efect plăcerea. Cu alte cuvinte, oamenii iau droguri pentru că acestea provoacă plăcere, în ciuda consecinţelor negative.

S-au făcut studii ştiinţifice pentru a afla dacă dependenţa se găseşte în gene. S-a descoperit că diferite rase de cobai se deosebeau în ce priveşte consumul de alcool. În studiile realizate, atât rasele care preferau alcoolul cât şi cele care îl evitau au fost crescute în condiţii de laborator. Astfel de studii au dus la concluzia că există dovezi suficiente în ce priveşte contribuţia genetică la riscul de a deveni alcoolic. Bărbaţii care au în familie alcoolici au un risc mai mare de a deveni ei înşişi alcoolici. Această tendinţă genetică nu este limitată la alcool; alte studii, pe diferite rase de şoareci, au demonstrat că există şi diferite preferinţe în ce priveşte cocaina.

Cercul disperării

            Indiferent de tipul de dependenţă, fie că are rădăcini genetice sau nu, ea gtinde să dezvolte un cerc al disperării. Acesta arată cam aşa:

1. Nimeni nu plănuieşte să devină dependent, dar mulţi devin. Nimeni nu intenţionează să se autodistrugă şi să îşi ruineze sănătatea, cariera şi relaţiile.
2. Oamenii dependenţi mint pe toată lumea. Ei duc o viaţă falsă, ascunsă, de înşelăciune.
3. Încep să lipsească lucruri. În timp ce problema creşte, se măresc şi înşelăciunea şi necinstea.
4. Oamenii dependenţi sunt adesea persoane inteligente şi creative, care par să se simtă bine, lucru care le măreşte problema. Oamenii din jurul lor le văd potenţialele puncte tari şi le neagă slăbiciunile, sperând că în cele din urmă acestea vor fi învinse de calităţi.
5. În general mizeria lor începe prin încercarea de a compensa o lipsă personală sau o situaţie negativă. Sunt adesea deprimaţi, nefericiţi sau incapabili de a face faţă problemelor vieţii, printre care se pot număra pierderea cuiva drag sau a locului de muncă. Asta îi face să caute alinare în droguri, alcool sau sex. Astfel începe cercul.
6. Comportamentul lor se aseamănă cu calmantele. Ei evită durerea fizică sau emoţională angajându-se în vicii, reuşind astfel să iasă pentru puţin timp din realitate. Când nu sunt în stare să facă faţă unui aspect al realităţii, recurg din nou la vicii, pentru a găsi o scăpare temporară.
7. Cu cât folosesc mai mult droguri, cu atât mai mare devine problema. Viciul devine centrul universului lor. Nu după mult timp simt nevoia să folosească dorgul mereu şi fac orice să se simtă “fericiţi”. Acum sunt deja prinşi în cerc.
8. Devine greu de relaţionat cu ei şi le este greu să se concentreze asupra unui subiect chiar şi 20 de minute; se retrag şi încep să manifeste un comportament ascociat cu dependenţa.
9. Cu cât folosesc mai des drogul, cu atât se simt mai vinovaţi. Rezultatul este deprimarea, nemulţumirea şi disperarea.
10. Viciul începe să le afecteze relaţiile cu ceilalţi, locul de muncă, starea materială şi orice alt lucru important. Viciul nu prea mai este determinat de starea de “fericire”, ci mai degrabă de evitarea retragerii.

Ajutor!

Viciile sunt atât o problemă medicală, cât şi una spirituală. Există multe forme de tratament, mai eficiente sau mai puţin eficiente. Una este terapia cognitiv-behavioristă, în care bolnavul este învăţat să-şi identifice problema, să o rezolve şi să înveţe modalităţi de a-i face faţă, pentru a preveni revenirea ei.

Nu acceptaţi tratamente neprofesioniste. Căutaţi sfatul experţilor. Descoperiţi ce tratamente sunt disponibile în localitatea voastră şi folosiţi-le.

Există un program bun, numit “Cei 12 paşi.” Desemnat la început pentru a-i ajuta pe alcoolici, a fost adaptat apoi şi pentru a-i ajuta pe cei care vor să învingă vicii ca drogurile, jocurile de noroc, sexul, obiceiurile alimentare distructive şi multe altele.

Mare parte din succesul “Celor 12 paşi” este accentul pe care îl pune pe Dumnezeu şi pe folosirea instrumentelor spirituale pentru renunţarea la viciu. Cei care se supun tratamentului sunt învăţaţi să-şi recunoască neputincioşia, să se predea lui Dumnezeu, să îşi identifice defectele de caracter care îi fac să practice viciul şi să se îndrepte acolo unde i-au rănit pe alţii.

Dacă eşti dependent de ceva sau dacă doar crezi că ai putea, fă ceva acum. Roagă un doctor creştin să îţi recomande resurse atât medicale, cât şi spirituale. Şi, mai presus de orice, nu uita că este speranţă pentru tine, indiferent de viciul pe care îl ai!

Dependenţa de computer

Simptomele psihologice:

• Simţâmântul de bunăstare şi euforia din faţa computerului.
• Incapacitatea de a încheia activitatea.
• Dorinţa de a petrece tot mai mult timp în faţa computerului.
• Neglijarea familiei şi a prietenilor.
• Simţământul de golicine, depresie şi iritabilitate când nu se află la computer.
• Minţirea celorlaţi cu privire la petrecerea timpului.
• Probleme cu şcoala şi locul de muncă.

Simptome fizice:

• Sindromul caprian.
• Ochi uscaţi.
• Dureri de spate.
• Neservirea regulată a mesei.
• Lipsa unei igiene personale
• Probleme cu somnul, schimbarea ritmului de somn.

–        Dr. Orzack

Mecanisme de semnalizare

La mijlocul secolului al XX-lea, comunitatea medicală a descoperit că se întâmplă ceva foarte anormal cu oamenii care au probleme cu alcoolul. În cele din urmă criteriile pentru dependenţă au fost definite drept modele inadaptabile de consumare a substanţelor dăunătoare, ducând la deteriorare semnificativă a sănătăţii, manifestată prin trei (sau mai multe) din următoarele simptome, care au loc oricând într-o perioadă de 12 luni:

1. Intoleranţa, definită ca nevoia de o cantitate tot mai mare de substanţă, pentru a se ajunge la intoxicare sau la efectul dorit; sau  ca un efect tot mai mic, chiar dacă este folosită aceeaşi cantitate de substanţă.
2. Retragerea, manifestată astfel: (sindromul caracteristic de retragere a substanţei) aceeaşi substanţă sau una asemănătoare este luată pentru a uşura sau pentru a evita retragerea simptomelor.
3. Folosirea crescândă a substanţei, luată adesea în cantităţi mai mari sau pentru o perioadă mai îndelungată decât se intenţionase la început.
4. O dorinţă persistentă sau eforturi fără succes de a micşora sau de a controla consumul substanţei respective.
5. Petrecerea a mult timp în activităţi necesare pentru obţinerea substanţei (de exemplu, vizitarea diferiţilor doctori sau condusul pe distanţe lungi); folosirea substanţei (cum ar fi fumatul continuu) sau recuperarea după efectele acestuia.
6. Consumul continuu al substanţei respective, în ciuda faptului că persoana în cauză este conştientă că are o problemă psihologică sau fizică ce s-ar putea să fi fost cauzată sau provocată de acea substanţă (de exemplu, cineva care continuă să consume cocaină, chiar dacă ştie că aceasta îi provoacă depresie, sau cineva care continuă să bea, chiar dacă e conştient că îşi agravează ulcerul.)

Dacă manifeşti toate sau câteva din aceste carateristici, caută ajutor medical şi spiritual.