Iochebed – Mama lui Moise
Evr 11,23
Paul Black:” Cu excepţia puterii Duhului Sfant nu există pe pământ o altă putere mai mare decât a unei mame care se roagă. Mamele care s-au rugat au mutat mai mulţi munţi decât buldozerele. „
Lordul Shaftesbury :”Daţi-mi o generaţie de mame creştine şi garantez că în 12 luni voi schimba faţa societăţii.”
Chuck Swindoll:’’Dacă ai fost binecuvântat cu o mamă bună, vei beneficia de asta tot restul zilelor… ”
Când ne gândim la mulţi bărbaţi sau femei cu o credinţă remarcabilă, vom descoperi că undeva în umbra anturajului lor este o influienţă bună a unei mame care a avut o relaţie strânsă cu Dumnezeu. Mamele scriu în inimile copiilor lor, ceea ce mâna aspră a lumii nu poate şterge.
Susannah Wesley, mama lui John Wesley petrecea o oră în fiecare zi în rugăciune pt cei 17 copii ai săi. În plus ea lua fiecare copil alături câte o oră în fiecare săptămânăpt a discuta cu el lucruri spirituale
Mergem în Exod 1,6-16. Copiii lui Israel trăiau în Egipt deşi li se promisese ţara Canaan. Ei veniseră din cauza foametei . Iosif nu intenţionase să-i stabilească definitiv aici. „luaţi şi oasele mele de aici” Este aici ceva curios: ei ştiau că nu Egiptul era ţara promisă, şi totuşi încă erau aici. Ei ştiau că foametea a trecut demult.
Totuşi, de ce erau încă aici? Nu voiau să coboare din barcă. Nilul oferea siguranţă, abundenţă. Faraon îi aşezase în cel mai bun ţinut. Iar ei au ţinut mai mult la confort decât la ascultare de Dumnezeu. Au rămas în Egipt. Numai că rămânând acolo şi-au pierdut libertatea, au devenit sclavi.
Un principiu: Dumnezeu nu ne va binecuvânta atâta timp cât punem confortul înaintea ascultării.
Revenim la mama lui Moise. Trei caracteristici ale lui Iochebed, care o fac erou al credinţei:
Chuck Swindoll:’’Dacă ai fost binecuvântat cu o mamă bună, vei beneficia de asta tot restul zilelor… ”
Când ne gândim la mulţi bărbaţi sau femei cu o credinţă remarcabilă, vom descoperi că undeva în umbra anturajului lor este o influienţă bună a unei mame care a avut o relaţie strânsă cu Dumnezeu. Mamele scriu în inimile copiilor lor, ceea ce mâna aspră a lumii nu poate şterge.
Susannah Wesley, mama lui John Wesley petrecea o oră în fiecare zi în rugăciune pt cei 17 copii ai săi. În plus ea lua fiecare copil alături câte o oră în fiecare săptămânăpt a discuta cu el lucruri spirituale
Mergem în Exod 1,6-16. Copiii lui Israel trăiau în Egipt deşi li se promisese ţara Canaan. Ei veniseră din cauza foametei . Iosif nu intenţionase să-i stabilească definitiv aici. „luaţi şi oasele mele de aici” Este aici ceva curios: ei ştiau că nu Egiptul era ţara promisă, şi totuşi încă erau aici. Ei ştiau că foametea a trecut demult.
Totuşi, de ce erau încă aici? Nu voiau să coboare din barcă. Nilul oferea siguranţă, abundenţă. Faraon îi aşezase în cel mai bun ţinut. Iar ei au ţinut mai mult la confort decât la ascultare de Dumnezeu. Au rămas în Egipt. Numai că rămânând acolo şi-au pierdut libertatea, au devenit sclavi.
Un principiu: Dumnezeu nu ne va binecuvânta atâta timp cât punem confortul înaintea ascultării.
Revenim la mama lui Moise. Trei caracteristici ale lui Iochebed, care o fac erou al credinţei:
I. O mamă credincioasă vede ceea ce este cel mai bun în copilul ei.
Ex 2,1-2. Cine credeţi că a stabilit că Moise era „frumos” ? Fără îndoială, mama lui Moise. Nu concepea, ca acest copil să fie aruncat în Nil. Ea şi soţul ei se gândeau că cine ştie dacă nu chiar prin acest copil Dumnezeu va aduce eliberarea.
Ex 2,1-2. Cine credeţi că a stabilit că Moise era „frumos” ? Fără îndoială, mama lui Moise. Nu concepea, ca acest copil să fie aruncat în Nil. Ea şi soţul ei se gândeau că cine ştie dacă nu chiar prin acest copil Dumnezeu va aduce eliberarea.
II. O mamă credincioasă îşi încredin-ţează copilul în mâna lui Dumnezeu.
V3-6. Imaginaţi-vă. Să pui un copil de trei luni într-un sicriaş, sa-l pui pe apa unui fluviu şi să pleci de acolo.
De unde ştia că mica bărcuţă nu se va răsturna? Sau că vreun animal nu ar fi atacat? De unde putea să ştie cine îl va găsi?
Chiar dacă ar fi fost sigură că îl va găsi fata lui Faraon, ar fi fost liniştită?
V3-6. Imaginaţi-vă. Să pui un copil de trei luni într-un sicriaş, sa-l pui pe apa unui fluviu şi să pleci de acolo.
De unde ştia că mica bărcuţă nu se va răsturna? Sau că vreun animal nu ar fi atacat? De unde putea să ştie cine îl va găsi?
Chiar dacă ar fi fost sigură că îl va găsi fata lui Faraon, ar fi fost liniştită?
Păi nu Faraon dăduse porunca? E adevărat că sora lui era prin apropiere, dar ce putea să facă ea? Cel mai rau ce putea face ar fi fost să intervină cumva…
Iochebed şi-a lăsat băieţelul de 3 luni încredinţându-l lui Dumnezeu. Prin credinţă a făcut ea acest lucru, şi de aceea este menţionat în Evr 11. Părinţii lui Moise au spus:”Copilul acesta nu ne mai aparţine, el aparţine lui Dumnezeu.”
O mamă credincioasă îşi încredinţează copilul în braţul Domnului.
O mamă credincioasă îşi încredinţează copilul în braţul Domnului.
III. Credinţa unei mame credincioase este onorată. V7-10.
Este incredibil; parcă e ca-n filme. „Viaţa bate filmul” Cine putea să-l găsească pe Moise şi sa nu-l ucidă. Numai cineva care avea acces la putere. (Toţi băieţii evrei erau condamnaţi la moarte)
Este incredibil; parcă e ca-n filme. „Viaţa bate filmul” Cine putea să-l găsească pe Moise şi sa nu-l ucidă. Numai cineva care avea acces la putere. (Toţi băieţii evrei erau condamnaţi la moarte)
Minunea se întâmplă: dă peste el chiar fiica lui Faraon. Exact omul potrivit la locul şi timpul potrivit. Iochebed putea să meargă acum liniştită acasă şi să aducă slavă lui Dumnezeu. Fiul ei de 3 luni nu mai trebuie să moară, ba încă nici nu trebuie să se despartă de el. Cel puţin o perioadă.
Dumnezeu ascultase rugăciunile mamei; credinţa ei fusese răsplătită. Cu profundă recunoştinţă , ea şi-a luat în serios rolul. Era conştientă acum că Dumnezeu are un plan special cu Moise. Ştia că timpul său alături de Moise nu va fi prea lung. (aprox până la 12 ani).
Cu credincioşie a folosit timpul de a semăna şi a inocula adevărul cu privire la Dumnezeu şi făgăduinţele Sale. Ştia că încurând va intra sub influenţa celor de la curtea lui Faraon, influenţă care va încerca să-l depărteze de Dumnezeu. Ea i-a prezentat nebunia idolatriei şi l-a învăţat de mic să se plece şi să se închine viului Dumnezeu. A venit vremea despărţirii; dus la curte, trecut prin cele mai înalte şcoli.
Dar lecţiile învăţate de la mama sa n-au putut fi şterse. Întregul viitor al vieţii lui Moise, marea misiune pe care el a adus-o la îndeplinire în calitate de conducător al lui Israel, dau mărturie despre importanţa lucrării unei mame credincioase. Nu există o altă lucare care să-i poată sta alături. Într-o foarte mare măsură, mama ţine îm mâinile sale destinul copiilor ei. Ea se ocupă cu dezvoltarea minţii şi a caracterului, lucrând nu numai pt prezent, ci şi pt veşnicie. Ea seamănă seminţe ce vor răsări şi vor aduce roade fie spre bine fie spre rău. Lucrarea ei nu este aceea de a picta pe pânză un chip frumos, sau a-l dăltui în marmură, ci de a imprima într-un suflet omenesc chipul divin…
Fiecare mamă trebuie să fie conştientă că clipele ei sunt foarte preţioase… Nu numai că Moise avea să trăiască, dar ea primeşte din partea Domnului ocazia de a-l educa. ( şi încă contra cost). Taţi şi mame, dacă nu veţi uita niciodată că ei, copiii voştri aparţin Domnului, şi veţi accepta asta, Dumnezeu va onora această credinţă aşa cum a onorat-o pe a lui Iochebed. Dumnezeu i-a dat ceea ce ea îşi dorea cel mai mult: viaţa fiului său. Dar i-a dat mult mai multe binecuvântări decât şi-ar fi imaginat.
Taţi şi mame, aveţi destulă credinţă ;
-să vedeţi ce este mai bun în copiii voştrii ?
-Să-i încredinţaţi în mâna D-lui ?
Dacă da, fiţi siguri că Dumnezeu va onora credinţa voastră. John Killinger: „ Eu cred în dragostea tuturor mamelor, şi în importanţa ei în viaţa copiilor lor. Ea este mai tare ca oţelul, mai fină decât puful. Şi mult mai mai elastică decât cea mai verde mlădiţă. Ea vindecă răni, risipeşte dezamăgiri, şi face în stare pe cel mai slab copil să stea în picioare şi să facă faţă problemelor vieţii…
Şi cred că una din cele mai mari minuni din lume este o mamă care-şi revarsă dragostea peste copilul ei binecuvântând lumea cu gingăşia atingerii ei şi cu lacrimile bucuriei ei.
Ioan Sturz
Sursa: www.cercetatiscripturile.org
