Ispita
A. „ŞI NU NE DUCE PE NOI ÎN ISPITĂ.”
1. Adevărata semnificaţie şi cea originală a cuvântului „ispită” este aceea de încercare sau test.
a. Aşa cum s-a întâmplat în cazul lui Avraam – Gen. 22,1-12.
b. De asemenea în experienţa copiilor lui Israel – Ex. 16,4; 20,20.
2. Scopul aşezării pomului cunoştinţei binelui şi răului în grădina Edenului a fost acela de a testa pe Adam şi pe Eva.
a. Ei fuseseră creaţi ca fiinţe cu liberul arbitru.
b. Şi Dumnezeu S-a îngrijit de un mijloc pentru ca ei să îşi afirme loialitatea lor faţă de Creatorul lor.
B. „ŞI NU NE DUCE PE NOI ÎN ISPITĂ”
1. De ce această cerere?
a. Biblia învaţă că nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni.” – Iac. 1,13.
b. Acest cuvânt „rău” explică motivul care stă la baza cererii noastre. „Şi nu ne duce pe noi în ispita celui rău ca el să ne conducă la neascultare.”
2. Dumnezeu poate îngădui testarea copiilor Săi.
a. A permis lui Satana să-l încerce pe Iov pentru a aduce loialitatea sa de neclintit faţă de Dumnezeul său – Iov 13,15; 1,1-3.
b. De asemenea, acest lucru este valabil şi în cazul Fiului omului – Mat. 4,1-9; Luca 4,1-8.
3. Cererea noastră adresată către Tatăl nostru ceresc: „Şi nu ne duce pe noi în ispită” porneşte de la ideea că noi conştientizăm propria noastră stare de slăbiciune.
a. Dacă Petru şi-ar fi dat seama de slăbiciunea sa, El s-ar fi rugat adresând cererea conţinută în textul nostru.
b. Isus ştia ce urma să se întâmple cu Petru şi i-a spus mai dinainte din pricina stricăciunii caracterului nostru.
c. „Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi momit” – Iac. 1,14.
d. Acest lucru a fost confirmat în cazul experienţei lui David.
e. Şi acest lucru este valabil în cazul tuturor celor care sunt stăpâniţi de o gândire firească. – Rom. 8,6-8.
C. TATĂL NOSTRU CERESC A PREVĂZUT UN ADĂPOST CONTRA ISPITEI CELUI RĂU
1. Să fim cu băgare se seamă în fiecare moment de veghere al vieţii noastre.
a. „Vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită”; Duhul în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” Mat. 26,41.
b. „Veghez şi sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.” Ps. 102,7.
c. Atunci când, din punct de vedere spiritual am adormit, tocmai atunci duşmanul sufletelor noastre se furişează înlăuntrul inimii şi ne capturează prin vicleşugurile sale.
2. Ţineţi-vă aproape de Domnul vieţii noastre, Isus Hristos:
a. Dacă Eva s-ar fi ţinut aproape de Adam, şarpele nu ar fi putut avea posibilitatea să o amăgească aşa cum a făcut-o în cele din urmă.
b. Mântuitorul nostru ne prezintă condiţiile privitoare la siguranţa noastră în Ioan 15,1-11 – „Rămâneţi în Mine”.
c. El este marea taină în ceea ce priveşte puterea de ocrotire a sfinţilor împotriva ispitei – Prov. 18,10.
3. Subsemnatul cunoaşte cu exactitate patru locuri de adăpost împotriva ispitei de a face răul.
a. Cuvântul lui Dumnezeu este scutul nostru de apărare împotriva lui Satana. Isus l-a folosit şi a izbândit – Mat. 4,1-9.
b. Rugăciunea zeloasăşi stăruitoare constituie o altă cerinţă obligatorie pentru ca sfinţii să poată fi în siguranţă faţă de ispită – Mat. 26,41.
c. Altarul de familie este o cerinţă obligatorie pentru ca familia să poată găsi adăpost împotriva păcatului. Altarul de familie este locul unde aşezăm la picioarele Domnului toate planurile, trebuinţele şi slăbiciunile noastre pe care I le încredinţăm Lui.
d. Părtăşia dintre cei sfinţi este un adăpost binecuvântat într-un mod deosebit împotriva ispitei. Când venim laolaltă cu sfinţii în studiul Cuvântului lui Dumnezeu şi în rugăciune, nu mai putem avea nici timp, nici dorinţă de a săvârşi acele lucruri care să facă pe oameni să păcătuiască.
4. În concluzie, atunci când ne rugăm: „Şi nu ne duce pe noi în ispită”, noi declarăm că ne încredem cu totul în puterea Domnului pentru a fi ocrotiţi şi când facem lucrul acesta nu trebuie să avem nici cel mai mic simţământ de teamă că am putea fi dezamăgiţi.
Sursa: www.cercetatiscripturile.org
