Bănuitorul
Tot cătând mereu să aflu
Ce mai face fratele
Deschid un proces mai amplu
Cercetându-i faptele.
Mi se pare că-i cam mândru
Şi nu vrea ca să asculte
Iar când sfaturi îi dau, tandru,
Neglijează foarte multe.
Sunt convins că mă urăşte,
Că n-ar vrea să mă mai vadă
Şi constat că vrajba creşte
Căci m-a ocolit pe stradă.
Ochii lui îmi par prea acri,
Ba se-ntorc şi fug de mine
Eu îi cred că-s tot mai negri
Vrând tot rău şi nicicând bine.
În biserică se-aşază
La opt scaune de mine
Şi privind, mă studiază
De sus până jos, dar bine.
Nu vreau ca să stau de vorbă,
Căci nu vrea să m-asculte,
Doar îl urmăresc, din umbră,
Şi-am să mai descopăr multe.
Liniştindu-mi conştiinţa,
Că nimic nu mai pot face,
Publicându-mi umilinţa,
Gura nicicând nu-mi mai tace.
Sunt convins că am dreptate
E greşit, nu-ncape vorbă
Şi condamn ale lui fapte
Judecându-l fără normă.
Sunt mai bun decât e dânsul
E mai păcătos ca mine!
Dar o să m-apuce plânsul
Căci Isus se-ntoarce, vine!
© Viorel Dascalu 2010
Sursa: vioreldascalu.ro
Bârfitorul
Un credincios, crezând că-i „sfântul”
Se pripăşeşte printre „răi”.
Iar arma lui este cuvântul
Alimentat de ochii săi.
Priveşte-n jur cu ochii critici
Cătând să vadă tot ce-i rău
Îşi suspectează toţi „amicii”
Şi îi bârfeşte tot mereu.
Orice s-ar face, nu e bine
Şi nu-i poţi face lui pe plac.
Iar când se-aşează lângă tine
Nu ai cum să îi mai vii de hac.
Învinuieşte fără preget
Şi comentează ne-ncetat
La el nu mai există cuget
Ci gură bună …la-nţepat.
„Nu-i nimeni bun aşa ca mine”!
Îşi zice plin de fanatism
Dar nu se-ndreaptă către bine
Ci e mânat de egoism.
Cum stai cu bârfa frăţioare?
Ce spui când pe-alţii întâlneşti?
Ce subiect de informare
Te face gura să-ţi răceşti?
Nu te uni cu bârfitorul
Evită-l, nu-l mai asculta
De îi auzi pornit „motorul”
Nu te opri, nu te-aşeza
Să nu mai crezi că-n toate cele
Ai fost doar tu înaintaş
Mai este cineva, în ceruri
El s-a făcut cu mulţi Vrăjmaş.
De eşti muşcat de-al bârfei şarpe
Priveşte sus spre Golgota
Ascultă calde şi dulci şoapte
Ce vor pe veci a te-ndrepta!
E timp acum de îndreptare
E timpul pocăinţelor.
Să nu mai fie-n adunare
Vre-unul care-i bârfitor.
© Viorel Dascalu 2010
Sursa: vioreldascalu.ro
Bocet
dupa James Harvey
canta zeita mania aprinsa
la capat pipei de veacuri deprinsa
ca haina cea dalba ascunde puroi
si crunta minciuna se scurge puhoi
ne creste tumoara pe bani aruncati
cu scrasnetul dintilor ca-ntre barbati
si nimeni nu simte putoarea din mucuri
de-atata duhana si-atatea trabucuri
indura norodul povara naroada
ca nimeni nu crede durerea dovada
nu plange poporul sub bici nicotin
isi poarta samarul si jugul strain
cu cantul de jale-n sicriul vecin
se-ntuneca mintea si ochii coboara
cu plagi fumegande sub cerul de seara
mai pufaie tineri mai trag cei batrani
din iarba letala ciubuc de pagani
incarca plamanii gudroane cu caru
sub imnul placeri se-ascunde amnaru
as da-imparatia si inca-un regat
sa am aer proaspat si ne afumat
ce pacatos fara minte candva
aprinse otrava cu mucava
de nu se mai stinge gunoiul din ghena
degeaba se plange batrana migrena
cantarea funesta cu strofa optuza
se-ncheie curand cu un cancer de buza
raman debitorii intinsi peste spuza
izbuc 2006
