Israelul spiritual inlocuieste Israelul literal
Lepadarea oficiala a Domnului Isus de catre Iudei, ca natiune, a marcat incheierea ultimei lor ocazii ca agenti speciali ai lui Dumnezeu pentru mantuirea omenirii. „La urma” Dumnezeu „a trimis la ei pe fiul Sau”, conform propriilor cuvinte ale lui Hristos (Matei 21,37), insa ei ” au pus mana pe el” si „l-au omorat” (v. 39). Ca urmare, Dumnezeu a incredintat via „altor vieri” (vezi Isaia 5,1-7) „care-i vor da rodurile la vremea lor” (vezi comentariul la Matei 21,41).
Cu prilejul parasirii finale a incintelor sacre ale Templului, Isus a zis: „Iata ca vi se lasa casa pustie” (Matei 23,38). In ziua precedenta, El o numise „casa Mea” (cap. 21,13), insa din momentul acesta nu o mai considera ca fiind proprietatea Sa. Propriul verdict al Domnului Isus a fost: „Imparatia lui Dumnezeu va fi luata de la voi si va fi data unui neam, care va aduce roadele cuvenite” (Matei 21,43; comp. 1Petru 2,9.10).
Trecerea de la Israelul literal la Israelul spiritual, sau biserica crestina, este subiectul capitolelor 9-11 din Romani. Aici Pavel afirma ca lepadarea Iudeilor nu insemna ca fagaduintele lui Dumnezeu „au ramas fara putere” (Romani 9,6), si explica indata ca ele se vor realiza prin Israelul spiritual. El citeaza Osea 2,23. „Voi numi popor al Meu pe cel ce nu era poporul Meu” (Romani 9,25.26). Israelul spiritual include atat Iudei cat si Neamuri (v. 24). Petru sprijina aceasta spunand: „Intr-adevar vad ca Dumnezeu nu este partinitor, ci ca in orice neam, cine se teme de El si lucreaza neprihanirea, este primit de El” (Fapte 10,34.35; comp. cap. 11,18).
Multi ani mai tarziu, scriind „strainilor” sau Neamurilor (1Petru 1,1; vezi comentariul la Exod 12,19.43) ca „alesi” ai lui Dumnezeu (1 Pet. 1,2), Petru ii numeste „o semintie aleasa” de Dumnezeu, „un neam sfant, un popor pe care Dumnezeu Si L-a castigat ca sa fie al Lui” (cap. 2,9), care mai inainte nu erau „un popor”, dar acum erau „poporul lui Dumnezeu” (v. 10). Pavel afirma acelasi adevar in Romani 9,30.31, unde clarifica faptul ca Biserica Crestina a inlocuit natiunea ebraica in planul divin. Din momentul acesta, spune el, nu mai este nici o deosebire intre „iudeu” si „grec” (cap. 10,12.13).
Pavel accentueaza faptul ca lepadarea Israelului trupesc ca instrument ales de Dumnezeu pentru mantuirea lumii nu inseamna ca iudeii ca indivizi nu mai pot fi salvati (cap. 9,6; 11,1.2.11.15), deoarece el insusi era iudeu (cap. 9,3; 10,1; 11,1.2). Insa ei urmeaza sa fie mantuiti ca crestini si nu ca iudei. Este adevarat, spune el, ca Israelul national s-a „poticnit” de „piatra de poticnire”, Domnul Isus Hristos (Romani 9,32.33; 11,11; comp. 1Petru 2,6-8; 1Corinteni 1,23), dar aceasta nu trebuie sa insemne ca ei trebuie sa cada – „Nicidecum” exclama el (Romani 11,1.22).
Iudeii dupa trup inca mai pot gasi mantuire fiind altoiti in Israelul spiritual, in exact acelasi fel in care si Neamurile trebuie sa fie altoite (v. 23.24). „Tot Israelul” consta atat din Iudei cat si din Neamuri, astfel „tot Israelul va fi mantuit” (Romani 11,25.26; PK 367). Pavel clarifica dincolo de orice discutie faptul ca atunci cand vorbeste despre „Israel” ca popor ales al lui Dumnezeu el vorbeste in sensul acesta. El specifica faptul ca prin „iudeu” el nu desemneaza pe iudeul literal, ci pe omul convertit in adancul inimii, fie el iudeu sau de alt neam (cap. 2,28.29). Toti cei care au credinta in Hristos sunt una in El, si, ca „samanta” spirituala a lui Avraam, sunt „mostenitori dupa fagaduinta” (Galateni 3,9.28.29).
„Ceea ce Dumnezeu intentionase sa faca pentru lume prin Israel, natiunea aleasa, El va realiza in cele din urma prin biserica Sa de pe pamant de astazi” (PK 713,714). Glorioasele fagaduinte facute initial Israelului literal isi afla astazi implinirea in vestirea Evangheliei la toti oamenii (PK 374,375; GC 451; Apocalips 14,6.7). „Binecuvantarile acordate astfel lui Israel sunt, pe temeiul acelorasi conditii si in aceeasi masura, acordate fiecarei natiuni si fiecarei persoane de sub intinderea cerului” (PK 500,501; comp. 298).
„Biserica din generatia aceasta a fost inzestrata de Dumnezeu cu mari privilegii si binecuvantari si El asteapta roade corespunzatoare… In viata poporului lui Dumnezeu adevarurile Cuvantului Sau trebuie sa descopere slava si superioritatea lor. Prin poporul Sau Domnul Hristos urmeaza sa manifeste caracterul Sau si principiile imparatiei Sale” (COL 296). Acum Israelul spiritual, care inainte nu era „un popor” dar acum e „poporul lui Dumnezeu”, este acela care trebuie sa vesteasca „puterile minunate” ale Aceluia care i-a „chemat din intuneric la lumina Sa minunata” (1Petru 2,9.10).
Nu trebuie sa uitam niciodata ca „tot ce a fost scris mai inainte a fost scris” pentru „invatatura” generatiilor viitoare pana la sfarsitul timpului, ca sa inspire rabdare, mangaiere si speranta (Romani 15,4). Ele „au fost scrise pentru invatatura noastra peste care au venit sfarsiturile veacurilor” (1Corinteni 10,11).
Profetii nu au inteles intotdeauna in mod clar soliile pe care ei insisi le purtasera cu privire la viitorul indepartat, la venirea lui Mesia (1Petru 1,10.11). Aceste repetate profetii mesianice erau destinate sa inalte privirile poporului de la evenimentele trecatoare ale timpului lor la venirea lui Mesia si la asezarea imparatiei Sale vesnice, pentru a le prilejui o vedere a lucrurile temporare prin prisma vesniciei.
Totusi, soliile acestea avand in vedere viitorul pe atunci indepartat erau menite nu doar sa inspire rabdare, mangaiere si nadejde la momentul cand ele au fost date initial, dar si sa ofere oamenilor din vremea Domnului Hristos dovada convingatoare a mesianitatii Sale. Convingerea profunda ca soliile profetilor fusesera implinite i-a condus pe multi sa creada in Hristos ca Fiul lui Dumnezeu (DA 775,799). Profetii au oferit astfel o temelie solida pentru credinta bisericii apostolice si au contribuit in mod direct si esential la credinta crestina.
Prin urmare profetii au slujit nu doar „pentru ei insisi” si pentru contemporanii lor, ci si pentru toti oamenii sinceri din generatiile viitoare (1Petru 1,12). Este privilegiul permanent al acelora care sunt martorii implinirii profetiei sa-si „aduca aminte” si „sa creada” (Ioan 13,19; 14,29; Ioan 16,4). Profetiile pe care Inspiratia le aplica in mod clar la vremurile noastre erau menite de Dumnezeu sa ne inspire rabdare, mangaiere si speranta ca toate lucrurile prezise de acesti oameni sfinti din vechime isi vor gasi in curand finala si deplina lor implinire.
Concluzie: principii de interpretare
In general, fagaduintele ai profetiile Vechiului Testament au fost adresate Israelului literal ai urmau sa fie implinite fata de ei, cu conditia ascultarii. Conformarea lor partiala fata de voia lui Dumnezeu a facut cu putinta o implinire partiala a fagaduintelor legamantului din partea lui Dumnezeu. Totuai multe din fagaduinte, in special acelea privitoare la vestirea Evangheliei la toate neamurile ai aaezarea imparatiei mesianice, nu au putut fi implinite fata de ei datorita necredincioaiei lor, dar vor fi implinite fata de biserica de pe pamant inainte de intoarcerea lui Hristos, in special fata de ramaaita poporului lui Dumnezeu ai pe noul pamant.
Atunci cand iudeii L-au lepadat pe Hristos ca Mesia, la randul Sau Dumnezeu i-a lepadat pe ei, ai a mandatat biserica creatina ca instrument al Sau ales pentru mantuirea lumii (Matei 28,19.20; 2Cor. 5,18-20; 1Petru 2,9.10; etc.). In consecinta, fagaduintele ai privilegiile legamantului au fost toate transferate de la Israelul literal la cel spiritual (Romani 9,4; vezi Galateni 3,27-29; Deuteronom 18,15). Fagaduintele care inca nu s-au implinit fata de Israelul trupesc, ori nu vor fi niciodata implinite, ori vor fi implinite fata de biserica creatina ca Israel spiritual.
Profetiile care se incadreaza in cea de-a doua categorie se vor implini in principiu dar nu in mod necesar in cele mai mici amanunte, datorita faptului ca multe amanunte ale profetiei se ocupau de Israel ca natiune literala situata in tinutul Palestinei. Biserica creatina este o „natiune” spirituala impraatiata pe intreaga fata a pamantului, iar amanuntele de felul acesta evident ca nu i se pot aplica intr-un sens literal. Profetiile care se incadreaza in prima categorie nu mai pot fi implinite acum deoarece erau strict conditionale in natura ai limitate ca scop pentru Israelul trupesc.
Principiul fundamental pe temeiul caruia putem spune fara sa greaim cand o anumita fagaduinta sau profetie a Vechiului Testament facuta initial Israelului literal urmeaza sa se implineasca fata de Israelul spiritual este: atunci cand un scriitor inspirat de mai tarziu face o astfel de aplicatie a ei. De exemplu, profetia cu lupta lui Gog ai Magog din Ezechiel 38,39 nu s-a implinit niciodata fata de Israelul literal; insa Ioan, autorul Apocalipsului ne asigura ca in principiu, deai nu neaparat in toate amanuntele (precum acelea din Ezechiel 39,9-15), aceasta lupta va avea loc la incheierea mileniului (Apocalips 20,7-9).
Dar a trece dincolo de ceea ce este clar aratat de Inspiratie – in contextul imediat al pasajului cu pricina, in Noul Testament sau in Spiritul Profetiei – inseamna a pune parerea personala in locul unui clar „Aaa zice Domnul”. Acolo unde Inspiratia nu a vorbit cu claritate astfel, este privilegiul nostru de a compara text cu text in stradania de a intelege mai bine intentia Duhului. Dar aici, ca in orice comentariu al Scripturii, trebuie sa evitam afirmarea drept invatatura lamurita a Bibliei ceea ce reprezinta conceptia noastra personala, limitata, oricat de plauzibila ar parea. Mai mult, profetia Vechiului Testament trebuie sa fie examinata mai intai in termenii aplicarii sale istorice la Israelul literal inainte ca sa se probeze temeinicia unei aplicari derivate la Israelul spiritual.
Unul din obiectivele principale ale comentatorului Biblic este de a reconstrui cadrul istoric in care au fost facute initial afirmatiile profetilor. Creatinismul este o religie istorica, iar soliile sale inspirate sunt ancorate in dealurile ai vaile, in pustiurile ai raurile lumii antice ai de indivizii reali, barbati ai femei care au umblat candva pe pamant. Nu exista o protectie mai sigura impotriva fanteziilor vizionarilor religioai decat o cunoaatere clara a contextului istoric al Scripturii.
Deai profetul privea la evenimentele din jurul sau, el putea vedea ai mult dincolo de propriu sau timp. Pe o cale tainica cunoscuta numai lui Dumnezeu, cuvintele profetului erau uneori menite sa-ai aiba implinirea in viitorul pe atunci indepartat. Uneori ele aveau o semnificatie nu numai pentru epoca in care traia profetul, ci ai pentru un viitor indepartat; altfel spus, aveau o dubla aplicare. La fel, modurile in care S-a purtat Dumnezeu cu oamenii in crizele trecutului sunt adesea citate ca ilustrari ale felului in care El va proceda cu toata lumea in zilele din urma (vezi comentariul la Deuteronom 18,15). De exemplu, judecata care a venit asupra Sodomei ai Gomorei, oraae reale ale trecutului indepartat, este folosita de scriitorii biblici ca o ilustrare a judecatii pe care Dumnezeu o va aduce in cele din urma asupra intregii lumii.
Cercetatorul Bibliei care nadajduieate sa dobandeasca din ea maximul beneficiu, va purcede mai intai sa reconstituie contextului istoric al fiecarui pasaj. El il va asculta pe profet vorbind Israelului de pe timpuri ai se va stradui sa inteleaga ce au insemnat cuvintele sale pentru oamenii care le-au auzit initial. Dar el va cauta ai insemnatatea pe care cuvintele profetului ar putea-o avea pentru vremurile de mai tarziu, in special pentru vremea noastra. Intr-adevar, aceasta aplicatie secundara este pentru noi astazi de o mult mai mare insemnatate. Dar numai in contextul istoric original al soliei putem stabili cu certitudine sensul ai valoarea ei pentru noi.
Un studiu al profetilor Vechiului Testament care consta in principal din a scoate pasaje de ici ai acolo din contextul lor istoric ai de a le aplica arbitrar la vremea noastra – ca ai cum profetul ar fi vorbit exclusiv in folosul nostru – e insotit de mari primejdii. De fapt, procedura acesta este raspunzatoare mai mult ca orice altceva pentru interpretarile fanteziste care caracterizeaza invataturile anumitor grupari religioase.
Intr-o vreme cand bat tot felul de vanturi de invatatura, este bine sa ne asiguram ca felul cum noi intelegem profetia biblica se bazeaza pe un hotarat „Aaa zice Domnul” (vezi Deuteronom 29,29; Isaia 50,11; Ieremia 2,13; Matei 7,24-28; 1Corinteni 2,4.5.12.13; Efeseni 4,14; Coloseni 2,2-4.8; 2Petru 1,16; Apocalips 22,18). Procedand astfel vom fi la adapost de explicatiile fanteziste date uneori anumitor profetii ale Vechiului Testament. Vom fi protejati fata de interpretarile grosolan literare ale unor comentatori cu privire la reintoarcerea Israelului literal in Palestina literala pentru a guverna lumea timp de o mie de ani inainte de incheierea timpului de har pentru omenire, precum ai fata de alte interpretari la fel de nebiblice care vor sa aplice in mod alegoric la biserica toate amanuntele fagaduintelor facute initial Israelului literal. Ambele metode extreme sucesc intentia evidenta a Scripturilor ai impiedica o intelegere sanatoasa a soliilor profetilor pentru biserica de azi.
Urmatoarele reguli simple sunt sugerate ca o abordare sigura a studiului fiecarui pasaj profetic al Vechiului Testament:
1. Examineaza profetia in intregime. Observa de cine a fost rostita, cui i-a fost adresata, ai imprejurarile care au facut-o necesara. Aminteate-ti ca – in general vorbind – ea a fost data initial cu privire la imprejurarile istorice care au solicitat-o. Ea a fost randuita de Dumnezeu sa implineasca nevoile poporului Sau in momentul cand a fost data ai sa-i reaminteasca acestuia destinul glorios care-l aatepta ca natiune, de venirea lui Mesia ai de aaezarea imparatiei Sale veanice. Descopera care era semnificatia soliei pentru oamenii din vremea respectiva. (Regula aceasta nu se aplica la acele portiuni ale cartii lui Daniel pe care profetul a fost indemnat sa le „inchida” sau sa le „pecetluiasca” sau la alte pasaje ale caror aplicatii Inspiratia poate ca le-a limitat la vremea noastra).
2. Observa aspectele conditionale ale profetiei respective ai asigura-te daca conditiile au fost sau nu au fost indeplinite ai in ce masura.
3. Descopera ce aplicatii ale acestei profetii sunt facute de scriitori inspirati de mai tarziu, iar pe temeiul acesta determina posibila ei insemnatate pentru poporul lui Dumnezeu din vremea aceasta.
4. Pastreaza in minte faptul ca raportul modului in care Dumnezeu a procedat cu poporul Sau a fost consemnat pentru beneficiul tuturor generatiilor de mai tarziu pana la sfaraitul timpului. Studiul soliilor proclamate initial de oamenii sfinti din vechime celor din vremea lor nu trebuie sa devina un scop in sine insuai, ci un mijloc de a descoperi voia lui Dumnezeu pentru toti aceia care Ii aduc o slujire cu toata inima acum, in apogeul vremurilor. Glasul lui Dumnezeu prin profeti ne vorbeate desluait astazi.
Daca regulile acestea sunt urmate in mod consecvent, interpretarea care reiese poate fi primita cu incredere. In rostirile inspirate ale profetilor din vechime, cercetatorul sincer dupa adevar va gasi astfel solii de inspiratie, mangaiere ai calauzire pentru astazi.
Sursa:Uniunea de Conferinte a Bisericilor Adventiste din Romania
