Coroana de spini
Tin in mana mea coroana
De Imparat ca nimeni altul.
Nu`i din aur sau rubine
Ce`ar strafulgera inaltul
Nu`i din perle sau smaralde
Cu nuanta stravezie..
Ci`i din spini…cu ace groase
Ce patrund in carne vie
Tin in mana mea ofranda
Oferita dintre neamuri
Tepii duri de spini salbatici
Rasfirati stufos pe ramuri
Impletiti cu iscusinta
Ca navoadele pe apa
Nu cumva sa fie o parte
Fara tepi sau ghimpi ce `nteapa
Nu cumva sa nu strapunga
Toata carnea ce`o atinge?
Nu cumva sa fie locuri
Ne`nsemnate`n stropi de sange?
Tin pe palma mea coroana
Izvorata dintr`o lume.
Tin in mana mea povara
Ce apasa orice nume
Tin in mana mea, rusinea
Omenirii abatute
Ce`n zadar incearca astazi
Spinii ei sa ii sarute
Tin in mana mea, simbolul
Ca un rod al implinirii
Tin iubirea pentru oameni
Dar si ura omenirii
Simt pe degete durere,
suferinta si prigoana
indurare si iubire
impletite `ntr`o coroana…
Tin in mana mea….in mana
Tepii reci de spini cu sange….
Si dinc ap pana `n picioare tot ce e in mine plange…
Doamne…iarta`ne pacatul si purtarea abatuta…
Iarta`ne pentru coroana….iarta ca`i din spini facuta
Ionescu Raluca
La cruce
Isuse, intr-o zi ne-am intalnit la cruce
Eu,cu fata sus,cu hainele curate
Tu,cu capul plecat, cu mainile legate
Nu stiam incotro te vor duce.
Am alergat in urma ta
Sperand sa ma auzi Isuse
Vazand cum te chinuiau
Cei din spatele meu radeau…
As fi vrut sa te iau atunci de mana
Si sa te duc in casa mea
Dar din mandrie n-am facut-o
Desi puteam sa fac ceva.
Daca stiam ce voi vedea acolo
Poate cedam in drumul meu
Mi s-a manjit haina Isuse
Cand te-am vazut strapuns pe lemnul greu…
Mi-as fi dorit sa nu fi fost acolo
Haina mea,in acele clipe ma trada
Eu stiam ca am spalat-o bine
Dar de fapt, mult mai murdara era…
Am alergat repede spre casa
Cu gand sa ma schimb si sa ma-ntorc inapoi
Am mai luat niste haine cu mine
Crezand ca vom cobori amandoi…
Cand m-am intors, m-a cuprins un fior
Vazandu-te plin de sange
M-am asezat langa cruce
Si-am inceput a plange…
In intristarea mea n-am observat
Ca singur am ramas
Cei ce te chinuiau
Erau plecati demult acas’…
Am plecat si eu,dar mai tarziu
Si nu ca toti ceilalti
Eu am plecat, asta o simt
Fiind total schimbat!
Mariana Nistor
De ce Miel ? De ce Golgota ?
Cand unda sonora vibreaza aproape de mine,
Mi-atrage gandirea tacuta asupra iubirii divine …
Privesc fumegandul Sinai …
Stanci de iubire,culmi de lumina,
Ce odat’ati simtit pasii Viului Dumnezeu
De pe voi proclamase o Voce divina
Speranta salvatoare din morbul pacatului prea greu.
In vale-mi se deschide o scena dureroasa;
O practica trista si-amara,nemiloasa …
Chin si durere … sange si moarte …
Patima …
Victima
De ce miel ?
Cu gandul fugar, intr-o clipa,
Prin negura vremii de cremene dura
Razbat povarnisul stancos
Si fac ca imaginea vie
Sa opreasca gandirea,doar cateva clipe,
De-asupra unui Munte cu nume maiestos:
G O L G O T A – se numeste.
La locul numit al Capatanii
Multime adunata …
Se tipa,se rade,se glumeste,
E batjocorit
Omul ce pe crucea din mijloc
Se afla pironit.
Fruntea Ii e plina de sange,
E strivit de veninul durerii,
Are motive-a deplange
O lume sortita pieirii.
Dar El
Asemeni unui miel
Se lasa chinuit pana la moarte …
De ce strivit prin moarte ?
De ce El de aceasta doar sa aiba parte ?
Ca in pustie,acum nu se mai aduce miel ?
De ce urca Calvarul,Printul Emanuel ?
De ce sa moara-n chinuri un Om nevinovat ?
Cand,peste toata lumea,El e si Imparat ? …
Lui II era sete de viata ce-n tine pulseaza,
Dar tu,nepasator, Il hranesti cu otet.
El vrea sa transforme sufletul tau ce ofteaza
Si pe inima roasa de jar sa-ti puna pecet.
Ingroapa vechiturile omului din trecut;
Si pe-o cruce de lemn noduros
Mori cu H R I S T O S !
Mai trece Isus
Trecea Isus demult sub cruce
Sortindu-ne pe noi la mantuire
Dar oamenii nu-L ajutau sa urce
Proverile pamantului de ratacire.
Murea atunci ca un strain intre talhari
Privind peste multimi spre noi prin vreme
Dar prea putini s-au hotarat sa-L vrea dintre cei mari
Dintre cei mici mult prea putini sa-L cheme.
Si azi sunt multi ce fac povesti si de moda veche
Din crucea Lui si din dureri si din piroane
Far’a gandi macar sau a pricepe
Ca sangereaza inca fruntea Lui sub spini coroana.
Si trece inca trist si obosit prin lume
Isus purtand pacatul meu si-al tau
Iar Numele – trecut din slavi spre soare-apune
Mai zaboveste inca-o zi pe drumul greu.
Si plange inca si mai asteapta-n taina
La portile spre ganduri si spre inimi grele
Din fire de lumini sa ne croiasca haina
Si-ar vrea sa fie dorul nostru implinit din stele.
Iar crucea Lui ce astazi pare demodata
Mai poarta inca’n ea iertare si iubire
Si glasul Lui prin noaptea-ntunecata
E tot ce poti sa crezi spre mantuire.
Daniel Chirileanu
Trece Isus
Trece Isus iara pe drumul de sange,
Greul pacat inima iara I-o frange
Oare de ce pana-n Golgota sa urce?…
Trece Isus, vino si vezi-L sub cruce…
Cer si pamant haina tacerii imbraca
Ingerii toti plini de uimire se pleaca
Trece Isus… oare pe cine sa scape?…
Trece Isus, vino si vezi-L de-aproape…
Noaptea-i sub zari, noaptea pacatului oarba
Trece Isus cupa durerii s-o soarba
In locul tau pretul nu-i oare prea mare?…
Trece Isus, vino si vezi-L cum moare…
Benone Burtescu
Patimile lui Isus
E seară de Joi,
Ba-i Vineri deja,
Aşa spunem noi
De noaptea cea rea.
Isus a lăsat
Odaia de sus
Discipolii-a luat
Şi-n noapte s-a dus
Pe ei i-a rugat
Un ceas să stea treji
Dar ei n-au vegheat
Să fie viteji.
În somn au căzut
Şi mare… şi mic
Şi nu au putut
Să lupte vreun pic.
Isus a venit
Să vadă ce fac.
Deşi i-a trezit
Ei dorm… şi tot tac.
Dar timpul s-a dus
S-a scurs în trecut
Isus chiar le-a spus
Că-i dus… e pierdut!
În noapte-i cătat
De Iuda vândut,
Deşi-a fost legat,
Mereu a tăcut.
Ai Săi au plecat
De frică răpuşi
Şi-I singur lăsat
De cei „preasupuşi”
A fost judecat
Mesia, Cel Uns,
A fost condamnat
Dar nu a răspuns.
N-a dat înapoi,
De chin n-a fugit,
Păstorul de oi
Pe toţi i-a iubit.
La Golgota dus
Purtând cucea Sa
El cade răpus
Povara-i e grea.
Şi-i Simon silit
Să poarte cu greu
Ce-ar fi trebuit
Să porţi tu şi eu.
Ajuns pe deal, sus,
Pe cruce-i ţintit
Şi nu S-a opus
Deşi-i istovit.
În cuie bătut
Şi sus atârnat
Stătea răstignit
Cel fără păcat.
Uitându-se jos
La cei dimprejur
Vorbşte frumos
Nu-i rău şi nici dur.
De sete-i răpus
Şi apă ar vrea
Oţet i-au adus
Dar El nu îl bea.
Se roagă. În cer
E Tatăl plăcut.
Şi plin de dureri
El moare tăcut.
© Viorel Dascalu 2010
De ce?
De ce oare-a coborât,
Pentru ce S-a înjosit
Şi S-a lăsat omorât
Într-un mod de negândit?
De ce Tatăl L-a lăsat
Şi Duhul nu s-a opus
Ca să vină în păcat
Când era mai bine sus?
De ce îngeri au permis
Ca Eternul Împărat
Să ajungă în abis
De Satana încercat?
De ce-n iesle S-a născut
Într-o ţară cu duşmani
De ce-a vrut de la-nceput
Să rămână fără bani?
De ce-a suferit dureri
Între oamenii creaţi
Ce I-au făcut neplăceri
De n-ar merita iertaţi?
De ce-a acceptat ruşini
De ce crucea a purtat
De ce-a luat cununi de spini
De ce pe Sine s-a dat?
De ce? Iată un răspuns:
El pe tine te-a iubit,
Pe moment a fost răpus
Ca să poţi fi mântuit.
© Viorel Dascalu 2010
