La casa painii – Beth'leem

La casa painii – Beth’leem

 
CUPRINS:
1.    Deschidere
2.    Rugăciune
3.    COR
4.    Poezie
5.    Tema I
6.    Tema II
7.    Poezie: La poarta curţilor cereşti
8.    Tema III
9.    COR
10.    Poezie: Veniţi! Copii ai lumii
11.    Întrebări biblice
12.    COR
13.    Poezie: La iesle
14.    Încheiere – apel
15.    Închidere
16.    Rugăciune
17.    Postludiu – ieşire
Isus a urcat pe cărarea istoriei
cu pământul şi cerul pe umeri.
Urmele paşilor Lui se văd încă,
pe câmpia plină de rouă a cerului
Enoh i-a deschid drumul
făcând prima călătorie în Univers.
Pe Moise, l-a trimis să trâmbiţeze
la porţile mileniului, sosirea Lui
În Betleem, o fecioară L-a slobozit
de pe zidul timpului în lume.
Apoi, zi de zi, a scris pe ţărână
cele zece îndemnuri ale cerului.
Şi în palmele întinse spre binecuvântare
ale drumeţilor, a turnat sângele Său.
A înspăimântat cu glasul Său moartea.
A învăţat pe oameni să facă binele în
orice fărâmă de clipă.
A venit să ne dea totul,
N-a oprit pentru Sine nici viaţa Sa proprie
N-a avut nici-o fericire
pe care să nu ne-o împartă.
Şi atât cât ne-a lăsat la plecare,
ne va cere la întoarcere.

„Şi tu Betleeme, Efrata, măcar că eşti prea mică între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremurile străvechi, până în zilele veşniciei.”
Dulce glas de profeţie. Sunet de sfântă speranţă prin negurile vremii, promisiune cerească pentru nevoile de căpătâi ale oamenilor. Piatră de temelie pentru o CASA A PÂINII – evreieşte – BETH’LEHEM.
Nume puţin cunoscut, prea mic pentru a mai fi amintit printre cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, şi totuşi, acolo şi-a făcut intrarea în lume ca printr-o uimitoare poartă a umilinţei, MESIA.
În Efrata lipsită de glorie a venit Cel ce are toată gloria cerului, a cărui obârşie se suie până în vremurile străvechi, până în zilele veşniciei.
Şi oamenii, în setea lor de senzaţie au îngrămădit spre Betleem pietrele firescului lor făcând din ele loc de veselie şi petrecere. Dar acolo era odată şi mai este încă o CASA A PÂINII un loc unde mâinile tremurătoare ale celor slabi şi ruinaţi primesc aşa ca pe o ultimă şi sigură speranţă – PÂINE A VIEŢII.
Astfel vrem să cunoaştem Betleemul. Simţim nevoia să ne aşezăm fruntea în palmă şi să mergem la obârşia lucrurilor. Să dăm la o parte stratul de tradiţie aşezat deasupra, să trecem dincolo de perdeaua de sărbătoare şi să pătrundem în taină adâncă pe care o ascunde umilul Betleem.
Ne cheamă glasul Pâinii vii care S-a coborât din cer şi aşteaptă: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi însetaţi după neprihănire, şi sufletul vostru va fi săturat.”
Să mergem la Efrata conştiinţei noastre. Nu vom găsi acolo mesele încărcate cu delicii, dar în fiecare mână întinsă prin credinţă, se va pune fundamentala Pâine, Acel Rod al cerului, menit să astâmpere definitiv foamea pământului.
Au mers puţini pe drumul acesta, dar toţi au fost mai mult decât mulţumiţi. Câţiva păstori umili, Simeon – bătrânul şi evlavioasa Ana, doi, trei înţelepţi cu inimă sinceră; doar ei s-au avântat pe drumul acesta îngust, aparte de calea cea largă pe care se revarsă puhoiul lumii, vom merge şi noi pe drumul tainic! Pentru bucuria împlinirii foamei noastre fundamentale, merită!
Amin!

Aici la Betleem, la CASA PÂINII e linişte. Mulţimea plină de zgomot şi neastâmpăr a rămas în pustie să-şi sărbătorească goana după vânt. Aici e lume puţină, dar e bine. Ce m-a adus pe mine aici la Betleem? O, da… mi-am adus aminte: FOAMEA, o foame greu de înţeles şi greu de liniştit. Am venit aici cu paşii tremurânzi, trecând pustiul, Caut PÂINE pentru suflet.
În primul rând sunt om şi am nevoile mele. M-au înşelat atâţia în atâtea feluri, numai vreau să fiu înşelat. Unii mi-au spus să râd, să râd aşa… oricum, numai să râd, găsesc eu un motiv. Să râd de alţii, mai slabi decât mine, sau să râd de mine că sunt mai slab decât alţii, şi m-au asigurat că o să-mi treacă durerea. Am râs mult dar dorul meu s-a adâncit mai tare. Inima mea este inimă de om, mi-e foame de părtăşie, de bunătate, de înţelegere.
Alţii mi-au recomandat să mă abandonez, să nu mă mai gândesc la mine. Mi-au spus că ocupându-mă cu mine mi se face rău. Am încercat dar nu mergea nu pot nega ceea ce sunt şi ceea ce am. Nu mă pot desfiinţa, şi orice aş face nu pot deveni altul. Aş vrea mai bine să mă înţeleagă cineva. Doresc să-mi ştie cineva zbuciumul, să i-l pot spune fără să mă umilească, râzând de mine.
Am avut un prieten căruia i-am destăinuit luptele. Mi-a spus că sunt slab. Cu aceasta a vrut să spună că el este tare, deşi sunt sigur că şi el simte ca mine, doar că orgoliul nu-l lasă să recunoască. De aceea a rămas în pustiu să-şi sărbătorească orgoliul. Eu am venit aici, caut un prieten; unul care să nu mă înşele.
Caut un om ca pâinea caldă. M-a chemat un glas şi vreau să văd de unde vine. M-am oprit în faţa unei iesle.
Am senzaţia că stau în faţa unei minuni pe care o înţeleg doar câţiva. Aş vrea să strig să le spun tuturor noutatea. Nu este nimeni să mă audă. La Ierusalim, preoţii s-au plictisit de ceremoniile lor cărora le-au pierdut însemnătatea. Eu au sulurile sfinte, ar trebui să ştie totul, şi chiar ştiu, doar că le lipseşte foamea, ceea ce e mai rău. Pe ceilalţi nu îi interesează nici atât. Sunt ocupaţi să-şi aniverseze pentru a nu ştiu câta oară propria vanitate, şi au întins pentru aceasta un cort de petrecere în pustiu.
Eu stau aici şi am simţământul că de data aceasta nu voi mai fi înşelat. Aici stă Pâinea vie coborâtă de pe înălţimile stelelor, venită special pentru foamea ce mă bântuie. Stau lângă un Prieten. El arată spre condiţia sa mizeră. M-asigură că poate să înţeleagă lucruri mai adânci decât ale mele, şi aceasta îmi face bine. Simt cum mi se satură sufletul. În sfârşit mă înţelege şi pe mine cineva, ceea ce este foarte important este că nu mă mai înjoseşte nimeni, fluturându-şi superioritatea imaginară, şi totuşi Prietenul meu ar puţea-o face. El a venit din cel mai de cinste loc al Universului. Până mai ieri îngerii strigau împrejurul tronului Său: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Oştirilor…” dar El trece sub tăcere lucrul acesta. Acum s-a făcut asemenea mie, şi chiar a coborât mai jos, numai ca să-mi poată stinge foamea de a fi înţeles, în slăbiciunea mea.
Prieteni, aici la Betleem e CASA PÂINII, unde sufletele flămânde de bunătate şi părtăşie pot fi saturate peste aşteptări. Veniţi şi gustaţi cât de bun este Domnul! Veniţi şi Pâinea vieţii fără bani şi fără plată şi sufletele voastre se vor sătura ca de nişte bucate miezoase!

Mie mi-e forme de viaţă. Eu vreau să trăiesc. Am venit la CASA PÂINII atras de mirajul existentei. Prietenii mei s-au oprit în pustiu, vor să-şi cheltuiască bruma de viaţă pe care o mai au, în petrecerile ce se ţin acolo.
Eu am venit încoace, caut Pâinea Vieţii. Betleemul m-a primit netulburat, inconştient parcă de minunea la care asistă fără să vrea.
Cel care era, Cel care este, Cel ce va fi pururi, a coborât la noi să ne întindă o bucată de pâine care să ne aline foamea de existenţă. El are viaţă în Sine. El a împărtăşit fiinţelor viaţa şi când acestea îşi termină lucrul I-o întorc înapoi ca pe o unealtă pe care ai luat-o cu împrumut. Toate izvoarele mele sunt în Tine, a exclamat pe vremuri poetul inspirat.
Mesia, Hristos Domnul ne spune răspicat tuturor: „Eu sunt Pâinea Vieţii… Pâinea care se coboară din cer este de aşa fel ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară.”
Câţiva care păreau mai învăţaţi au ridicat din umeri a nedumerire, au zis ca pentru ei: “Asta-i prea de tot”, şi au plecat, stingheriţi parcă de cele ce au auzit. Eu însă mă declar mulţumit. E drept că nu înţeleg prea bine cum vine aceasta. Dar am mare încredere în ceea ce mi s-a spus. Ori cum Maestrul ştie cu siguranţă că ceea ce spune e adevărat, şi eu cred. Ca să-mi explice mai bine, El continuă: “… pâinea pe care o voi da Eu, este trupul MEU pe cere-l voi da pentru viaţa lumii…”. Cât de simplu mi se pare acum totul. Betleemul a devenit pentru mine locul unei mari descoperirii. Am găsit aici ceea ce căutam de mult, şi ceea ce sunt sigur că mulţi au căutat şi mai caută încă: SECRETUL VIEŢII. Un secret simplu şi la îndemâna orişicui: să vrei să primeşti Pâinea Vie, Pâine care astâmpără fundamentala foame de viaţă.
E uşor şi totuşi greu, e greu şi totuşi uşor. Confraţii mei cărora li se părea că ştiu multe au plecat de îndată; n-au avut răbdare, ceea ce auziseră nu se potrivea cu felul lor de a judeca lucrurile. N-au putut depăşi momentul în care însăşi judecata trebuie să se supună unei renaşteri din propria-i cenuşă. Am înţeles tot aici că viaţa cea nouă începe cu un nou fel de a gândi. Am înţeles că această viaţă nouă este viaţa Maestrului, viaţă din viaţa Sa. Trebuie să mi-o însuşesc aşa ca pe o pâine. Să mănânc încet, dar continuu până când voi deveni alt om. Atunci voi avea la îndemână eternitatea. Ce poate fi mai fascinant ca veşnicia. Şi aceasta pentru că aici la Betleem, la CASA PÂINII am cunoscut pe Mesia, care este Domnul vieţii, Pâinea vie care vine de la Dumnezeu.
Amin!

LA   POARTA   CURŢILOR   CEREŞTI
La Tine, Tată-al îndurărilor divine,
La Tine, Cel ce-n harul Tău primeşti
Pe orişicine,
La Tine vin cu sufletul pustiu,
Cătând la poarta curţilor cereşti…
Deşi e-aşa târziu.
Ţi-aduc cu mine-al lumii strigăt după hrană;
Tu şti că ea prin mine o aşteaptă,
Ca pe o mană,
Aş vrea s-o dau… dar sunt lipsit şi eu
O, dă-mi din pâinea vieţi-n ceas prielnic,
Cum mi-ai dat mereu.
Spre casa celor ce m-aşteaptă pune-mi grabă
În paşi; şi în suflet tainică iubire,
Să se vadă;
Şi ajuns la ei, cu gestul umilit,
Să frâng a vieţii pâine… din belşug…
Precum mi-ai dăruit.

Pe mine nu m-a îndemnat să vin dorul părtăşiei, nici setea de prieteni, nici chiar voinţa de a trăi, ci foamea de cunoaştere, setea de Cuvânt.
Am mâncat pâinea oamenilor coaptă la căldura inimilor mari, am savurat în tăcere, marile idei dăltuite cu cele mai ascuţite minţi. Dar pâinea cuvântului oamenilor nu ţine de foame, îmi lasă totdeauna în suflet un semn de întrebare ca tristeţea unui bemol.
Tânjesc după o pâine cere să-mi dea în inimă aroma de împlinire proaspătă, senzaţia că totul e bine căci se termină bine.
Tânjesc după o pâine care să fie un fel de răspuns la întrebările mele; care să-mi vindece rănile săpate de săgeţile descurajărilor. De aceea am venit aici la Betleem, la CASA PÂINII. Ştiu că aici, Cuvântul Divin, Înţelepciunea infinită s-a materializat într-un trup ca să locuiască printre noi plin de har şi de adevăr. Pentru acest adevăr care este cuvântul, pentru această pâine a minţii şi a inimii, am venit. Omul nu trăieşte numai cu pâinea zilnică a trupului, el are nevoie să-şi hrănească spiritul cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Aici la Betleem începe sărbătoarea minţii şi a sufletului cu pâinea proaspătă venită din ţara de dincolo de stele.
Această Pâine este făcută din zdrobirea seminţei vieţii originale. Această sămânţă a fost promisă Evei, a fost repetată făgăduinţa ei lui Avraam, ea a fost simbolizată în pâinile de punerii înainte din templu şi iat-o cum coborâtă în râşniţa oamenilor, a căror răutate au s-o prefacă în floarea făinii, zdrobind-o. Din făina zdrobirii seminţei eterne se plămădeşte apoi o pâine din care noi oamenii putem lua pe îndestulate. Faptul că pentru obţinerea ei, Mesia trebuie să fie zdrobit, minţile pot să aibă pacea. Vina noastră a fost stinsă în zdrobirea Celui Sfânt.
Avem conştiinţa împăcată. Dacă ne hrănim zilnic mintea şi inima cu adevărul din cuvânt conştiinţa se purifică, după cum El însuşi este curat.
Pâinea cerului este răspunsul la foamea produsă de intrarea păcatului în lume. Hrănirea spiritului cu această Pâine produce vindecarea sufletului de contaminarea cu otrava păcatului. Devenim astfel plini de bucurie. Aici Betleem este îndeosebi multă bucurie. Nu ca bucuria petrecerilor din deşert, nu ca bucuria ce se stinge în zori, a doua zi; ci o bucurie a marilor descoperiri, bucurie a rezolvări marilor probleme, bucuria găsirii răspunsului la marile întrebări.
Strâng Pâinea Cuvântului Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta Dumnezeule, şi mulţumirea şi recunoştinţa mea se îndreaptă către Tine, Marele Izvor al binecuvântărilor.

VENIŢI   COPII   AI   LUMII
Veniţi, copii ai lumii
să prindeţi bucuria!
V-aşteaptă Betleemul
şi Pruncul lui MESIA.
Să ştie toată glia
Că-i noaptea ziuă toată;
Azi s-a aprins Făclia
De veacuri aşteptată.
……………………….
Păşiţi pe drum de taină
Prin lumea adormită.
Puţini mai stau de veghe;
E lumea obosită.
Dar voi copiii lumii,
Speranţele de mâine,
În braţul inocenţei
Primiţi aici o PÂINE.
Va fi merindea voastră
Pe calea siderală;
Răspunsul prompt şi sigur
La foamea ancestrală.
În văile de vreme
Când obosiţi veţi sta
Avea-veţi Pâinea Vieţii
Şi vă veţi sătura.
La tâmplele gândirii
Veţi duce mâna des
În semn de întrebare,
Dar v-aţi avea ‘nţeles.
La marea foame a lumii
De pace şi dreptate,
Aici la Casa Pâinii
Aveţi belşug de toate.
Veniţi, copii ai lumii
Din ţări îndepărtate;
Aici, la CASA PÂINII
E totu-n tot şi toate.

ÎNTREBĂRI   BIBLICE

1.    Cine a fost copilul acela pe care Dumnezeu l-a chemat pe nume?
R: Samuel – 1 Samuel 3,4
2.    Iosif pe cine a băgat în închisoare în Egipt şi în lanţuri?
R: Pe Simeon – Gen. 42,19.24
3.    David a fost ucis sau a murit de moarte normală?
R: A murit de moarte normală – 1 Regi 2,10
4.    Care psalm este rugăciunea lui Moise?
R: Psalmul 9o.

Am zăbovit departe de sunetele celor ce se distrează în pustiu. Ne-am descoperit pe noi înşine şi nevoia noastră de Dumnezeu. Nu este nici un motiv de îngrijorare. La Betleem, la CASA PÂINII este belşug de har.
Am venit purtaţi de nevoia de bunătate, setea de părtăşie. Hristos Domnul a venit la Betleem să ne ofere toate acestea. El este blând şi umil, dornic de a ne împărtăşi temerile luptele alături de noi în calea pribegiei noastre. El este Emanuel – Dumnezeu cu noi.
Am venit mânaţi de foamea vieţii, cel coborât de la Tatăl, este Viaţa oamenilor. Din El îşi au viaţa toate lucrurile. Dacă vom fi dispuşi El va fi gata să ne ofere naşterea de sus, intrarea într-o viaţă nouă. Luând zilnic din Pâinea Vieţii vom apuca drumul eternităţii.
Betleemul este locul unde căpătăm pâinea Cuvântului. Întrebările primesc răspuns. Golul din suflet se umple cu bucuria corului de îngeri:
„Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.”
Te aşteaptă CASA PÂINII cu porţile deschise: Vino cu foamea Ta! Vino cu temerile tale! Vino cu dorurile tale, vino cu întrebările tale. Vino cu problemele tale! Vino cu durerile tale! Vei primi mai mult decât îţi doreşte inima; ţi se va turna în cupa bucuriei până va da peste ea şi vei zice: „Fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în casa Domnului până la sfârşitul anilor mei.”
Amin!
Sursa: www.cercetatiscripturile.org