Lacomia

 Lacomia
Luc.12:15 – Vedeti si paziti-va de orice fel de lacomie de bani; caci viata cuiva nu sta in belsugul avutiei lui.
Mat 6:21 – Pentru ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra.
1 Tim. 6:10 –  Caci iubirea de bani este radacina tuturor relelor; si unii, care au umblat dupa ea, au ratacit de la credinta si s-au strapuns singuri cu o multime de chinuri.
Rom. 1:29 – Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, …de lacomie, de rautate;
Efes 4:19 –Si-au pierdut orice pic de simtire, s-au dedat la desfranare si savarsesc cu lacomie orice fel de necuratie.
Lăcomia adesea însoţeşte prosperitatea şi poate duce la crimă. Bogăţia ne poate da atitudini greşite despre lucrurile materiale.
Este scris în Biblie: Iacov 4:1-2. “Care să fie pricina certurilor şi luptelor dintre voi? Nu cumva, puhoiul de dorinţe rele din lăuntrul vostru? Poftiţi ce nu-i al vostru şi atunci săvârşiţi omor, numai ca să puneţi mâna pe lucrul dorit. Vi se scurg ochii după tot ce au alţii şi, fiindcă ştiţi bine că nu o să ajungeţi niciodată să aveţi aşa ceva, vă luaţi la luptă să le smulgeţi cu forţa. Insă motivul pentru care nu aveţi ceea ce doriţi este că nu cereţi de la Dumnezeu” (NT pe înţelesul tuturor).
Dar ce inseamna cuvantul lacomie? Daca vom cauta in Dex-ul limbii romane vom gasi definitia acestui cuvant. Lacomie inseamna “poftă pe care o arce cineva de a mânca sau de a bea mult; fig. dorinţă necumpătată de câstig, de avere etc.; aviditate
Sursă : DEX’98 (43234)  – LauraGellner
BANI, proprietăţi, faimă, salarii mari, familie. în opinia majorităţii oamenilor, acestea sunt unităţi de măsură ale succesului şi garanţia unui viitor sigur. Atât în ţările bogate, cât şi în cele sărace mulţi urmăresc mai presus de orice să câştige bani şi să urce pe scara socială. Dar interesul faţă de lucrurile spirituale este în declin.
Biblia a prezis această situaţie. în paginile ei citim: “Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, …fara evlavie, fara dragoste fireasca, neiubitori de bine, vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu”. (2 Tim. 3: 1-5)
Trăind zi de zi printre astfel de oameni, creştinii adevăraţi sunt supuşi în permanenţă la presiuni ca să se conformeze modului de gândire şi stilului lor de viaţă. Ce ne poate ajuta să ne împotrivim acestei lumi care vrea să ne determine ’să-i copiem comportarea şi obiceiurile’? — “Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita.” (Romani 12:2) Isus Hristos ne-a dat îndemnuri valoroase în această privinţă  “Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea, si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” (Evrei 12:2)
Odată, când Isus îi explica mulţimii anumite adevăruri spirituale, un om l-a întrerupt zicându-i: „Invăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine”. Drept răspuns, Isus i-a dat acelui om, şi fiecăruia dintre cei prezenţi, câteva sfaturi foarte importante. El i-a avertizat împotriva lăcomiei şi a accentuat acest avertisment printr-o ilustrare care ne dă de gândit. E bine să dăm atenţie cuvintelor rostite de Isus cu acea ocazie şi să vedem ce foloase ne poate aduce aplicarea lor în propria viaţă. – Luca 12:13-21.
Inainte ca omul respectiv să intervină în discuţie, Isus îi îndemna pe discipoli şi pe alţii să se ferească de ipocrizie, să aibă curajul de a mărturisi că sunt în unitate cu Fiul omului şi să fie convinşi că vor fi ajutaţi de Duhul Sfânt (Luca 12:1-12). Acestea erau desigur lucruri importante, pe care discipolii trebuiau să  le ia în serios. Aşadar, în timpul acestui discurs pătrunzător, un om îl întrerupe pe Isus cerându-i să medieze un conflict de familie cu privire la anumite bunuri materiale. De aici putem reţine o lecţie importantă.
S-a spus că „lucrurile la care ne gândim când auzim un îndemn spiritual arată ce caracter avem”. In timp ce Isus vorbea despre lucruri spirituale importante, probabil că omul respectiv se gândea cum să câştige nişte bani. Biblia nu spune dacă nemulţumirea lui în legătură cu moştenirea era îndreptăţită. Poate că pur şi simplu încerca să profite de autoritatea lui Isus şi de reputaţia acestuia de judecător înţelept (Isaia 11:3, 4; Matei 22:16).
Mat 6:21 – Pentru ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra. In orice caz, cererea lui a dezvăluit o problemă a inimii sale: o gravă lipsă de apreciere faţă de lucrurile spirituale. Ţinând cont de acest lucru, ar trebui să ne examinăm şi noi inima? De exemplu, la  serviciile religioase ni s-ar putea întâmpla să permitem minţii să zboare sau să ne gândim la ce vom face după aceste servicii religioase. Insă ar trebui să fim atenţi la program şi să ne gândim cum putem aplica informaţiile ca să ne întărim relaţiile cu Tatăl nostru ceresc. — Psalmul 22:22; Marcu 4:24.
Indiferent care a fost motivul acelei cereri, Isus a refuzat să se implice. El a răspuns: „Omule, cine m-a numit peste voi să judec sau să împart?” (Luca 12:14). El însă avea de făcut o lucrare mult mai importantă: să depună mărturie despre ADEVAR şi să-i înveţe pe oameni voinţa lui Dumnezeu (Ioan 18:37). Urmând exemplul său, nu trebuie să ne lăsăm distraşi de problemele obişnuite ale vieţii, ci să ne folosim timpul şi energia ca să predicăm vestea bună şi sa le facem cunoscut oamenilor ADEVARUL, acel adevar pe care insusi Isus l-a descoperit ucenicilor Sai, si nu numai lor ci si oamenilor din timpul Sau . – Matei 24:14; 28:19.
Isus putea să discearnă cele mai profunde intenţii ale inimii. Astfel, când omul  i-a cerut să intervină într-o chestiune strict personală, Isus şi-a dat seama că cererea lui dezvăluia o problemă mult mai gravă. De aceea, nu i-a spus direct că refuza să se implice, ci a mers la rădăcina problemei: „Deschideţi ochii şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie, căci, chiar dacă cineva are din belşug, viaţa lui nu depinde de lucrurile pe care le are”. — Luca 12:15.
Lăcomia nu este simpla dorinţă de a avea unele lucruri sau bani, care ar putea fi folosiţi cum se cuvine. Este dorinţa necumpătată de câştig, de avere, sau de a-ţi însuşi bunurile altuia. E pofta nesăţioasă de a avea anumite lucruri, probabil ale altuia, doar de dragul de a le avea, fără să ai neapărată nevoie de ele şi fără să te gândeşti la efectul pe care lăcomia ta o are asupra altora. Omul lacom permite dorinţelor să pună stăpânire pe gândurile şi pe faptele sale până acolo încât ele devin dumnezeul lui. Să ne amintim că apostolul Pavel, a numit pe omul lacom, idolatru şi a spus că un astfel de om nu va moşteni Imparatia lui Dumnezeu. — “Caci stiti bine ca niciun un lacom de avere, care este un inchinator la idoli, n-are parte de mostenire in Imparatia lui Hristos si a lui Dumnezeu. (Efeseni 5:5);   ”De aceea, omorati madularele voastre care sunt pe pamant: curvia, necuratia, patima, pofta rea si lacomia, care este o inchinare la idoli.”  (Coloseni 3:5)
Demn de remarcat este că Isus a avertizat asupra ‘oricărui fel de lăcomie’. Lăcomia îmbracă într-adevăr multe forme. Unele dintre acestea au fost enumerate în ultima dintre cele Zece Porunci, care spunea: “Sa nu poftesti casa aproapelui tau; sa nu poftesti nevasta aproapelui tau, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici magarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tau. (Exod.20:17)
Biblia conţine foarte multe relatări despre persoane care au comis păcate grave din cauză că, într-un fel sau altul, au căzut pradă lăcomiei. Satana este primul care a dorit cu lăcomie ceva ce aparţine altcuiva. El a râvnit la gloria, onoarea şi autoritatea pe care le are numai Dumnezeu (Apocalipsa 4:11). Eva a vrut cu tot dinadinsul să fie independentă şi, fiindcă a fost înşelată, a atras asupra întregii omeniri păcatul şi moartea (Geneza 3:4-7).
Demonii  sunt îngeri care au ajuns să fie nemulţumiţi de ‘locul lor iniţial şi şi-au părăsit locuinţa potrivită pentru ei’ ca să obţină un lucru la care nu aveau niciun drept (Iuda 6; Geneza 6:2). Să ne gândim, de asemenea, la Balaam, Acan, Ghehazi şi Iuda, în loc să se mulţumească cu ce aveau, ei au permis dorinţei necumpătate de a obţine anumite bunuri materiale să-i facă să abuzeze de privilegiile lor, fapt care i-a dus la dezastru.
Inainte de a avertiza asupra lăcomiei, Isus şi-a îndemnat ascultătorii: „Deschideţi ochii”. De ce a fost potrivit acest îndemn? Deoarece e foarte uşor să observăm lăcomia altora, dar rareori vom recunoaşte că noi înşine avem această problemă. Apostolul Pavel a spus că „iubirea de bani este rădăcina a tot felul de rele” (1 Timotei 6:9,10). Iar potrivit cuvintelor discipolului Iacov, „când [dorinţa greşită] devine roditoare, [ea] dă naştere păcatului” (Iacov 1:15). în armonie cu îndemnul lui Isus, trebuie ’să deschidem ochii’, nu ca să vedem dacă alţii sunt lacomi, ci ca să ne analizăm pe noi înşine, să vedem care sunt dorinţele inimii noastre şi ’să ne păzim de orice fel de lăcomie’.
Sursa:http://www.adventist.it