Liber în libertate

Liber în libertate

Ce inseamna libertatea?
Această întrebare a existat dintotdeauna în mintea oamenilor. Filosofi, poeţi, teologi, politicieni etc. au încercat să dea o definiţie a acestei noţiuni, care să reflecte cât mai just realitatea.
Următoarele citate sunt doar câteva dintre încercările oamenilor de a înţelege ce înseamnă libertate:
„Ce înseamnă, în definitiv, a fi liber? Înseamnă a raţiona corect, a cunoaște drepturile omului și, cunoscându-le, a le apăra în același fel.” – Voltaire, gânditor francez
„Libertatea este un element necesar oricărei societăţi bine orânduite, fiindcă fără ea nu se poate vorbi de moral, nici de responsabilitate. Și îndeosebi e necesar oricărei democraţii, de vreme ce fără libertate nu poţi fi suveran.” – Emile Littre, filozof francez
„Sufletul libertăţii este dragostea de lege.” – Friedrich Gottlieb Klopstock, poet și scriitor german
„Cu cât ne bucurăm de mai multă libertate, cu atât mai mare este responsabilitatea pe care ne-o asumăm faţă de noi, precum și faţă de ceilalţi.” – Oscar Arias Sanchez, președintele Republicii Costa Rica

„Libertatea desăvârșită este în ascultarea de Legea lui Dumnezeu.”
– Ellen White, autoare inspirată
De asemenea, Biblia defineşte clar acest concept, accentuând ideea că, fără Dumnezeu, nu există libertate.
„Veţi cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi… Deci dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” (Ioan 8,32.36)

„Dar cine își va adânci privirile în legea desăvârșită, care este legea slobozeniei, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.
” (Iacov 1,25)

„Căci Domnul este Duhul; și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.”
(2 Corinteni 3,17)
     „Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai nu faceţidin slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste.” (Galateni 5,13)
O expunere complexă a libertăţii o găsim în pilda robului nemilostiv (Matei 18,21-35), pe care Domnul Isus Hristos o foloseşte pentru a prezenta tendinţele nefericite pe care le pot avea oamenii în relaţia cu semenii lor. Pilda, în dorinţa ei de a transmite atitudinea lui Dumnezeu faţă de om, poate fi înţeleasă şi prin prisma libertăţii.
De fapt, cred că putem distinge cel puţin opt adevăruri incontestabile despre libertate din acest cadru biblic.
1. Adevărata libertate nu este exterioară, ci interioară.
Cel mai profund sens al libertăţii l-am observat în relatările oamenilor despre propriile suferinţe. Unii oameni şi-au petrecut o parte din viaţă în detenţie şi oprimare. La modul real, ei au avut parte de închisoare, constrângere, violenţă, lipsa hranei şi chiar de imposibilitatea satisfacerii unor nevoi elementare de supravieţuire, trăind în condiţii improprii vieţii normale. În astfel de condiţii, cum au reuşit aceşti oameni să-şi păstreze credinţa? Ei au descoperit secretul – Libertatea interioară nu poate fi îngrădită de răutatea oamenilor sau de alţi factori externi. Această Libertate pe care ţi-o dă relaţia cu Divinitatea poate atinge culmile desăvârşirii.
2. Oamenii nu vor înţelege libertatea dacă nu au înţeles preţul ei.
În pilda amintită de Domnul Isus Hristos, libertatea costă cât omului i-ar trebui sute de ani ca s-o plătească. Acest preţ inestimabil poate fi foarte bine comparat cu vina, datoria care a condus la eventualitatea privării de libertate. Cert este că omul care acumulează mari datorii într-un timp scurt nu poate ierta atât de uşor pe cineva care-i este dator destul de puţin. Preţul libertăţii şi realitatea datoriei se află în raport de proporţionalitate.
3. Iertarea este un factor care favorizează libertatea.
Cineva ar putea să trăiască în libertate, dar, din cauza sim ţământului apăsător de răzbunare, să nu se simtă liber, să nu-şi poată trăi libertatea. Gândul răzbunării este copleşitor, te subjugă, alungă pacea şi orice gând bun, iar când devine raţiunea de a exista, te distruge puţin câte puţin. Iertarea, în schimb, îţi dă forţa să laşi în urmă tot ce te-a afectat şi să mergi mai departe.

„Iertarea este cheia către acţiune şi libertate”
(Hannah Arendt).
4. Libertatea este strâns legată de dragoste.
Dragostea, în contextul libertăţii, devine începutul şi desăvârşirea libertăţii; însă dragostea devine şi cuprinsul, acel cuprins care îmbrăţişează libertatea.
5. Poţi pierde libertatea ta, dar să o promovezi pe a altora; în felul acesta vei ieși în câștig – aceasta este nobleţea.
Poţi câştiga libertatea pentru tine, dar şi pentru alţii; eşti în avantaj – aceasta este înţelepciunea.
Poţi câştiga libertatea pentru tine, dar s-o pierzi pe-a altora; eşti în pierdere – aceasta este parte a naturii umane egoiste. Poţi pierde şi libertatea ta, şi libertatea altora; eşti pierdut?        6. Cel mai important lucru nu este dacă pierzi sau nu libertatea, ci pentru ce pierzi libertatea, motivul pierderii.
Conştiinţă şi Libertate nu este doar o sintagmă, o instituţie, un simplu slogan. Dacă ai conştiinţă şi libertate, poţi avea totul. Dacă ai libertate, dar nu conştiinţă, ai pierdut totul. Dacă ai pierdut libertatea, dar ai conştiinţă, ai câştigat totul.
7. Cel mai mare pericol pentru 2011 nu este pierderea libertăţii religioase de care ne bucurăm.
Chiar dacă libertatea de care tot vorbim este fragilă şi s-ar putea spulbera, nu aceasta ar trebui să fie temerea noastră cea mai mare. Cel mai mare pericol este să avem libertate, dar să nu conştientizăm valoarea ei: Să o considerăm ca pe ceva perimat sau ca pe ceva ce ni se cuvine de drept; să nu folosim timpul dat de Dumnezeu pentru a transmite solia eliberării din păcat prin Isus Hristos. Acesta este adevăratul pericol: Să ai libertate, dar să nu te bucuri de eliberarea altora.
8. Libertatea se învaţă, se trăiește, nu se moștenește.
Adevărata libertate necesită o înţelegere amplă a iertării, a dragostei, deci a lui Dumnezeu. Cu cât Îl înţelegem mai mult pe Dumnezeu, cu atât mai mult vom înţelege gravitatea vinei noastre şi puterea dragostei Lui. Există probabilitatea să ai libertate religioasă, dar să nu ai libertatea pe care ţi-o dă religia. Prima – libertatea religioasă – ţine de oameni şi împrejurări. Cea de-a doua – libertatea pe care ţi-o dă religia – ţine de o decizie. Libertatea promisă de Sfânta Scriptură a fost valabilă atâtîn vremuri de prigoană, cât şi în vremuri  de libertate.
Este de fapt oferta lui Dumnezeu făcută prin Domnul Isus Hristos. Dumnezeu a luat decizia, rămâne ca eu să spun DA, vreau să fiu liber în libertate. Ferice de acel cămin căruia Dumnezeu îi dă libertate!
Ferice de cel care o înţelege!
Ferice de cel care o împărtăşeşte,
De cel care a învăţat să ierte pentru că şi el a fost iertat,
Să iubească pentru că şi el a fost iubit!
Ferice de cel care a avut datorii mari,
Dar care a fost iertat!
El poate fi învăţat ce înseamnă libertatea.
Ferice de cel care a avut datornici mici
Şi pe care i-a iertat!
Înseamnă că a învăţat (a trăit)
Adevărata libertate.
Pastorul Nelu Burcea
Sursa: http://resursepredici.blogspot.com