Limbajul didactic al viziunilor profetice Înţelegerea viziunilor biblice este în general viciată de o percepţie literală a imaginilor. Profetul este înţeles de mulţi credincioşi ca un şaman, care intră în transă, după care spiritul lui părăseşte lumea, călătorind în supranatural, de unde se întoarce în trup, aducând semenilor cunoştinţe supraomeneşti. Din punct de vedere subiectiv, profetul poate simţi experienţa exact ca pe o călătorie, de unde şi expresiile „Duhul m-a răpit şi m-a dus….” (Ez 8:3; 11:1, 24; 43:5); „răpit până în al treilea cer” (2 Cor 12:1).
Din acest motiv, acea schimbare fizică specifică profetului în viziune este numită „răpire sufletească” (FA 10:10; 11:5; 22:17), deşi în textul original avem denumirea de ekstasis (stupoare, uimire, „transă”). În realitate însă, toate scenele se petrec în mintea vizionarului (Da 4:10.13; 7:15; 8:2), ca într-un vis, dar experienţa este atât de minunat realizată de puterea lui Dumnezeu, încât subiectul, dacă este singur, nu poate distinge viziunea de realitate („dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu”: 2Cor 12:1).
Dar, indiferent de metoda prin care profetul este făcut martor al unor realităţi nevăzute de cei de lângă el, întrebarea capitală este: i se arată profetului realitatea fizică a lucrurilor cereşti şi viitoare, ca şi cum ar lua imagini cu videocamera ? Sau, mai degrabă, i se prezintă o transfigurare a realităţilor cereşti şi viitoare, în scenarii cultural-adaptate, cu rol didactic, spiritual, fără intenţia de a ne informa exact despre realitatea fizică de sus sau din viitor?
În urma analizei unui număr suficient de viziuni biblice şi a unor profeţi autentici dar necanonici (William Foy, Ellen White), am ajuns la concluzia că imaginile descrise de vizionari au, mai degrabă, rol didactic, şi nu s-a intenţionat informarea noastră cu privire la designul exact al civilizaţiei şi culturii cereşti, în ce priveşte „geografia” cerească, urbanistica, topografia, arhitectura, mobilierul, instrumentele muzicale etc.). Imaginile din viziuni sunt construcţii foarte inteligente şi estetice, cu o mare forţă de impresie asupra minţii cititorului, dar ele nu sunt decât un simplu material didactic, cu un mesaj spiritual specific, şi nu trebuie înţelese ca reflectare exactă a realităţii. Afirmaţia mea devine foarte relevantă şi pertinentă, dacă încercaţi să răspundeţi la întrebări ca acestea:
L-a dus Duhul pe Ezechiel la Ierusalim în realitate? L-a luat în realitate de păr şi l-a transportat prin văzduh până acolo? (Ez 8:3). A intrat el cu adevărat în încăperea unde prinţii evrei se închinau la idoli? (8:9-11). Dacă a intrat, cum de nu l-au văzut? Iar dacă profetul era teleportat în natură spirituală, ce nevoie avea de uşă (8:7-8)?
Heruvimii vizionaţi de Ezechiel sunt o arătare reală a unor fiinţe inteligente cu înfăţişări animaliere compuse (Ez 1), sau prin aceste imagini simbolice ni s-a transmis un adevăr spiritual? Dacă ele sunt imaginea exactă a heruvimilor cereşti, de ce Ioan i-a văzut altfel decât Ezechiel ? (Ap 4).[23]
Este adevărat că Christosul ceresc are în gură o sabie ? (Ap 1 şi 19). Va veni Domnul călare pe un cal alb, cu o haină mânjită de sânge (Ap 19), sau pe un nor alb, îmbrăcat în strălucire şi având în mână o seceră (Ap 14)?
A existat, în cer o femeie însărcinată, aşa cum a văzut-o Ioan (Ap 12:1), sau un mare balaur roşu? Există la tronul lui Dumnezeu un miel real înjunghiat, aşa cum clar a văzut Ioan (Ap 5)? Oare fiinţele cereşti umblă cu tămâie şi cântă cu liră grecească (kitharra, Ap 5)?
Există, oare nişte suflete de martiri care dorm undeva, sub un altar, în univers (Ap 6), şi care se mai trezesc din când în când, ca să ceară răzbunare? Au îngerii trâmbiţe şi aripi în realitate? Ce ar putea face cu aripile când traversează spaţiul cosmic ? Iar dacă ei sunt spirite, la ce le-ar servi nişte aripi care să bată aerul ?
Un asemănător tir de întrebări s-ar putea pune cu privire la viziunile Ellenei White: Vor veni cei răi, în ultima confruntare să-i caute cu sabia în mână pe credincioşi? Este evident că sabia este aici simbolul războiului şi al uciderii. Dar forma şi părţile ei componente nu au nici o legătură cu evenimentele din viitor, chiar dacă în unele cazuri s-ar folosi chiar sabia. Ioan de asemenea vede pe comercianţii, industriaşii şi muzicienii Babilonului din ultimele zile în limbajul imagistic al timpului lui: corăbii încărcate de mărfuri antice (lemn de tiin, purpură şi in subţire), mori, citarezi, flueraşi şi trâmbiţaşi (Ap 18:12.22).
La venirea Domnului vor cădea nişte lanţuri reale de pe sclavi? Este adevărat, ea aşa a văzut, cum şi Ioan a văzut că balaurul a fost legat cu lanţuri în Ap 20 – dar acele lanţuri sunt la fel de simbolice ca şi fântâna abisului în care va fi aruncat balaurul.
Vor fi răpiţi mântuiţii la cer în nişte trăsuri de nori cu roţi înaripate, care laudă pe Dumnezeu, ca în viziunile lui Foy şi ale lui Elisei? Nici cea mai rapidă şi mai sigură navetă spaţială nu ar putea asigura o călătorie atât de îndrăzneaţă, darămite nişte trăsuri, fie ele şi de nori sau de foc. Unii sunt înclinaţi să traducă asemenea imagini în tehnică astronautică de tip SF, dar putem fi siguri că vizionarii ne-au spus exact ce au văzut. Treaba noastră este să descifrăm mesajul spiritual, nu să-l interpretăm transformând imaginea antică într-una ultramodernă sau futuristă. Au îngerii, în realitate, ecusoane (de aur) cu care se legitimează la porţile Cetăţii? Şi la ce le-ar folosi, dacă ele pot fi piratate de mafia fraţilor lor exilaţi pe pământ ?
Are pomul vieţii două tulpini reale, de ambele maluri ale râului? Imaginea aceasta este dezvoltată în viziunea Ellenei White,[24] dar ea derivă din Ap 22:2, ca imagine dependentă de Ez:47:12, unde apar pomi roditori de ambele părţi ale unui râu de viaţă. Cum în ebraică se foloseşte în acest caz singularul (kŏl-‘ēţ = orice fel de pom), şi aşa s-a tradus şi în Septuaginta (πᾶν ξύλον = orice fel de pom), este foarte probabil că şi greaca Apocalipsei reflectă acelaşi limbaj semitic. Tradusă literal, exprimarea lui Ioan este: „…deoparte şi de alta a râului, [este] pom de viaţă”. Din nefericire, puţine traduceri au redat expresia aceasta prin plural,[25] cum ar fi trebuit. Cei mai mulţi au preferat singularul, cu articol definit, desigur sub influenţa scenariului din Geneza 3.
De observat însă, că Inspiraţia, în cazul viziunii Ellen White, s-a adaptat la înţelegerea populară. Dacă traducerea a creat imaginea unui pom cu două tulpini şi două rădăcini, pe ambele maluri ale râului vieţii, atunci Domnul, care a putut „copia” uneori imagini chiar şi din cărţi neinspirate, a folosit şi o asemenea imagine „greşită” pentru a descrie un adevăr ceresc, deoarece El nu era interesat în a transmite realitatea fizică exactă, ci doar o lecţie spirituală.
Este foarte probabil ca noul paradis (care în Apocalipsă este plasat în Cetate), să aibă unele lucruri comune cu primul paradis. Dar cum Moise nu descrie arborele vieţii, iar imaginea lui din Apocalipsă depinde mai mult de viziunea lui Ezechiel, reiese că imaginea acestui arbore, dincolo de felul cum ar arăta realitatea fizică, este intenţionată aici să dea lecţii spirituale. Observând denumirea neobişnuită pentru pom aici (xylon = lemn), deja în Biserica istorică arborele vieţii a fost văzut ca un simbol al Crucii şi al euharistiei[26] (cf. 1Pt 2:24; Dt 21:23; Gal 3:13), iar Ellen White vede în acelaşi pom un simbol al lui Christos, al jertfei Lui, al legii şi evangheliei Lui, al Scripturii.[27]
Această excelentă tipologie, imaginea unui pom cu două trunchiuri, printre care trece râul vieţii, sugerează cele două testamente ale Scripturii, sau Legea şi Evanghelia, deşi imaginea provine dintr-o traducere greşită a textului lui Ezechiel.
Tema condescendenţei lui Dumnezeu, care Se adaptează la înţelegerea umană limitată a limbajului Scripturii, merită un studiu special. Pentru moment, este suficient să spunem că exemplele date aici sunt doar o mică parte din imaginile vizionare (biblice sau din scrierile EGW), care au sens, dacă le înţelegem rolul didactic, dar devin ridicole şi uneori absurde, când sunt luate în sens literal. Limbajul viziunilor este un limbaj copilăresc adesea, tocmai pentru că el este intenţionat să atragă pe oamenii simpli, chiar şi pe copii, şi pe cei care sunt destul de inteligenţi ca să se umilească pentru a-l studia cu respect. Acest limbaj aparent infantil, pueril este calculat să trezească, prin imaginaţie, gândirea cea mai profundă, în cazul celor care se apropie de viziuni, descălţându-se de prejudecăţi.
Note
[23] Denumirea ebraică pentru heruvim (kerub) este străină limbii ebraice, dar se întâlneşte la asiro-babilonieni (karibu, kuribu), denumind preoţi mijlocitori sau spirite cereşti, genii păzitoare, imaginate artistic cu trupuri compuse, ca nişte sfincşi. Termenul derivă de la rădăcina akkadiană karabu, karubu (a binecuvânta, a se ruga, a consacra. Aceasta sugerează că Dumnezeu a vorbit evreilor, folosind limbajul cultural al lumii în care trăiau.
[24] „Out of the throne came a pure river of water, and on either side of the river was the tree of life. On one side of the river was a trunk of a tree, and a trunk on the other side of the river, both like pure, transparent gold.” (2SG 1860: 32).
[25] NJB: „Down the middle of the city street, on either bank of the river were the trees of life”; FBJ „il y a des arbres de Vie”
[26] http://en.wikipedia.org/wiki/Tree_of_Life_(Judeo-Christian)
[27] „… Bible ….the only foundation of faith. God’s people will receive the word as the leaves of the tree of life” (8T 193). „…Christ as a personal Saviour… He is the Tree of life …” (MR 1525; Let 132 / 1900). „The garden of Eden was not only Adam’s dwelling, but his school-room. As in that school, so in the school of earth today, two trees are planted,–the tree of life, which bears the fruit of the true education: the tree of knowledge yielding the fruit of ‘science falsely so called.’ All who have a connection with Christ have access to the tree of life, a source of knowledge of which the world is ignorant. After sin entered this world, the heavenly Husbandman transplanted the tree of life to the paradise above; but its branches hang over the wall to the lower world. Through the redemption purchased by the blood of the Son of God, man may now partake of its life-giving fruit. The tree of knowledge has its roots in the earth – it is of the earth, earthy. All who have tasted of the heavenly fruit, the Bread of Life, are to be co-workers with God, pointing others from the tree of knowledge to the tree of life, that they also may partake of its fruits” (GC Bulletin, March 6, 1899; 8T 288; ST March 31, 1909; 7BC 988, 989)
Florin Laiu
Sursa: www.florinlaiu.com
