Increde-te in Domnul !
Cand cerul vietii tale-i plin de nori,
Iar sufletul ti-e trist , indurerat,
Priveste-n sus, caci dincolo de zari
E Domnul ce nicicand nu te-a uitat.
Cand ceata se aseaza peste tine
Si face ca lumina sa n-o vezi,
Deschide ochii, Domnu-i langa tine !
Ramane doar atat: ca tu sa crezi.
Cand cerul parca ti s-a naruit,
Iar drumul ti-a fugit de sub picioare,
Iisus Mesia, Prieten neclintit,
Iti e aproape; stie ca te doare.
Cand singur esti in a lumii gloata
Si viata parca n-are niciun rost,
Tu nu uita ca-n ceruri ai un Tata
Ce-ti poarta grija si ti-e adapost.
Cand lupti cu greul si cu suferinta
Si-ai vrea sa-i spui cuiva a ta durere,
‘Naintea Domnului te pleaca-n ruga;
El pace iti va da si mangaiere.
Cand coplesita inima-ti se frange
De-o grea povara care-o tot apasa,
Iisus cu tine impreuna plange,
Iti da iertare si te-mbratiseaza.
Ascunde-te-n cetatea de scapare
Cand valurile grele bat in tine,
Caci Domnul este turnul tau cel tare;
La umbra aripilor Lui e bine.
Ramai zidit in stanca neclintita
Ce sta de veacuri si in veci va sta,
Si vei primi coroana stralucita
Cand va veni Iisus in slava Sa.
Mihai Lucuta, 18 martie 2010
Nu-mi puneti gratii in gandire
Nu-mi puneti gratii in gandire,
Mi-ajung acelea din fereastra…
Nu-mi puneti gratii in privire,
Lasati-mi nesfarsirea-albastra!
Puneti-mi lacate la usa,
Trantiti-mi si vizeta-n fata
Dar eu, o urma de cenusa
Il am pe Dumnezeu in viata!
Eu chiar traiesc, desi peretii
Mi-s reci ca nemiloasa moarte,
Nu voi, ci El da sens vietii
Ce ma asteapta mai departe!
Voi ma tratati ca pe-o nefiinta
Si imi ranjiti din coltul gurii…
Da-n suflet, nu e cu putinta
Sa imi plantati samanta urii!
De voi mi-e mila, nu de mine
Cand strangeti mai adanc catusa…
Pe voi va plang, mie mi-e bine
Cand mormaind inchideti usa…
Voi sunteti servitori cu grade
Cand ne zvarliti un colt de paine,
Voi sunteti mintea care sade,
Eu sunt un stol de zboruri line…
Si chiar de-ar fi sa mor pe patul
Zidit dintr-un ciment prea dur,
Voi sunteti legea, eu pacatul,
Voi doar traiti, eu stiu sa-ndur.
Si de-am schimba vreodata locul
„Cinstiti” cum sunteti, va deplang;
Voi sunteti apa, eu sunt focul,
Voi mergeti, eu deja ajung…
Cristina R
Poezie
Razand
Risti sa pari nebun.
Plangand,
Risti sa pari sentimental.
Intinzand o mana cuiva
Risti sa te implici.
Aratandu-ti sentimentele
Risti sa te arati pe tine insuti.
Vorbind in fatza multimii despre ideile si visele tale,
Risti sa pierzi.
Iubind,
Risti sa nu fii iubit la randul tau.
Traind,
Risti sa mori.
Sperand,
Risti sa disperi.
Incercand macar,
Risti sa dai gres.
Dar daca nu risti nimic,
Nu faci nimic,
Nu ai nimic,
NU ESTI NIMIC!
R. Kipling
Cu El pe mare
Pan’ la limanul mult dorit ,
Am de vegheat si de vaslit .
In arca vietii nu e greu,
La carma cu Isus mereu .
De ochii mei nu mai sunt buni,
Atunci cand trec prin mari furtuni ,
Il rog pe Bunul Salvator,
Sa risipeasca orice nor.
Chiar daca noaptea s-a lasat,
si cerul e intunecat,
Privesc Luceafarul de sus
si-adorm la pieptul lui Isus.
Daca limanul n-am ajuns,
Si tarmul, mi se pare-ascuns;
Astept cantand ca Dumnezeu,
Sa ia in cer sufletul meu.
Nita Lica
“Am venit aici, Isuse,
am nevoie de sfat:
Ce zici, pentru imparatia Ta, ce cale am de urmat?
Cum…sa vand tot ce am,
Sa dau la saraci?!
Nu…nu…. Isuse, nu pot,
E prea multa daruire….”
Si-n locul acela nu s-a-ntamplat nici o-ntalnire….
“De ce nu-mi asculti sfatul, Isuse?
Am putea castiga mult….
As fi un lider bun….de ce ma silesti sa Te vand?
Cum…de-asta-ai venit?
Sa mori pentru ei….?!
Inseamna ca eu am gresit….
Atunci pentru mine nu mai e loc de spasire….”
Si-n locul acela nu s-a-ntamplat nici o-ntalnire….
“De ce nu faci ceva, Isuse,
Nu vezi ca ma doare?!
Cuiele imi pironesc maini si picioare…
Da-Te mai repede jos de pe cruce
Daca esti Dumnezeu, pe calai groaza s-apuce…
Nu, nu, Isuse…
n-am nevoie de-a Ta iubire….”
Si-n locul acela nu s-a-ntamplat nici o-ntalnire….
Sunt calator prabusit langa drum,
Nu mai stiu incotro s-o apuc
Intr-un secol ce-alearga nebun
Ce-mi mai lipseste, Isuse, pentru a mea izbavire?!
Iar vocea din ceruri raspunde: daruire, spasire, iubire
Si-atunci, in locul acesta se va-ntampla o-ntalnire….
Ioana Dumitrescu
12 Octombrie 2007
Campia Turzii
Scuturi trandafiri in calea mea
Si-mi mangai talpa goala cu petale
Atunci cand ratacita ca o stea
Eu cad si nu-mi gasesc o cale…
Faclia ta m-asteapta la rascruce
Si eu alerg prin rugaciune s-o gasesc
Caci oare care-i drumul care duce
Spre tot ce eu adanc nadajduiesc ?
Strabat alei ades necunoscute
Calatoria vietii pe ele te arunca
Si sunt carari care se fac pierdute
Si sunt carari care te duc spre stanca…
Si-n stanga mea si-n dreapta mea
Ma cheama drumuri nestiute
Si chem necontenit lumina ta
Si calauza ta in chip de cald parinte!
Un pod de flori incerc sa-ti impletesc
Sa construiesc aleea dintre noi
Sunt flori ce-n adiere iti soptesc
Cat de profund eu pot sa te iubesc!
Nu ma lasa pe drumuri goale sau stinghere
Nu ma lasa in intuneric sau in ratacire
Asculta-n fiecare calda adiere
Mesajul meu sa vii, tu, calauza si iubire !
Mihaela, ortodox, Bucuresti
